Sancy prin zăpadă și ceață

În  prima dimineață la Mont Dore m-am trezit cu noaptea în cap, adică pe la 7. N-am pus ceasul să sune, probabil aerul de munte m-a deșteptat, nu știu. Îmi trezesc soțul și desigur și pe Azorel, care dormea în pat cu cracii în sus, ca de obicei. Arunc un ochi pe fereastră. Ceață. Nasol... dar poate se ridică. Desigur că nu s-a ridicat până seara, dar asta nu ne-a împiedicat să avem o zi drăguță, pentru că, nu-i așa, întotdeauna trebuie să vedem partea frumoasă a situațiilor. 

Tragem echipamentele de munte pe noi, toți trei, inclusiv cățelul, căruia îi adusese Moș Crăciun un costum drăguț, numai bun de zăpadă și ieșim în căutarea unei bodegi unde să mâncăm ceva și cel mai important, să bem o cafeluță. Doar noi, firește, nu și câinele. Nu este chiar amator de cafea! Până la urmă am băut doar cafeaua pentru că nicăieri nu serveau de mâncare, decât croissanturi și alte dulcegării. Unde mi-o fi fost mintea, doar locuiesc în Franța! 

Am băut licoarea magică, după care am pornit către Pied du Sancy cu mașina. Pied du Sancy este un loc, la vreao 3 km de Mont Dore, exact la piciorul lu' Sancy muntele. Aici sunt pârtiile de ski împrăștiate pe toți versanții, pe creste, pe sub versanți, peste tot pe unde s-a putut profita și s-au putut face. Tot aici sunt, implicit și instalațiile pe cablu, teleschi, telescaun, teleferic, tele-ce vreți voi. Aici este concentrată și toată populația, firește. Majoritatea schiază, însă mai sunt și unii ca noi care fac alte chestii, gen drumeții, snowboard, alpinism. Spre surprinderea mea, nimeni nu este aici doar să caște gura. Dacă nu ești cu mașina nu-i bai, sunt autobuze care vin din Mont Dore până-n buza pârtiei. Totul pentru bunăstarea turismului, ceea ce nu este un lucru rău, dimpotrivă. 

 

Ne garăm și o luăm la pas spre teleferic. Sunt două, dar unul nu funcționează. Ghiceam că în față se ridică Masivul Sancy și mi-l imaginam după chipul și asemănarea pozelor văzute pe internet. Fizic, în acel moment, era așa de bine ascuns într-o ceață albă, că în fața mea putea fi la fel de bine câmpie, ocean, cosmos, nu-mi dădeam seama.  Alb cât vedeam cu ochii. Totuși sunt obișnuită. Nu cred că am mers vreodată într-o tură pe munte iarna fără ceață. Ei, oi fi mers, dar în foooarte puține. A devenit o prietenă atât de bună ceața de pe munte, încât încep să cred că mă orietez mai bine cu ea, decât pe vreme senină. 

Stația finală a telefericului Sancy 

 

Planul nostru inițial pentru această zi era să urcăm cu telecabina până sus, de acolo să mergem pe vârful Puy de Sancy, și apoi eventual să coborâm pe jos pe traseul GR4E. Încă de când văzui ceața dimineața, am lăsat GR4E-ul ăla pentru la vară. Plus că tanti de la hotel când a auzit că vrem să călărim creasta mai avea puțin să ne lege de recepție. E prea periculos, ceață, zăpadă crevasata, gheață, alvalansă și alte treburi de genul. Și tanti de la telecabină ne-a zis același lucru, astfel încânt, chiar începuse să mi se facă teamă. Teoretic traseele acestea sunt deschise iarna, dar DOAR în anumite condiții, care desigur nu se îndeplineau în momentul de față.

Cu toți ne bucurăm de munte

Așa că am luat până la urmă bilet dus-întors la telecabină. Costă cam 9 euro de persoană. Câinele e gratis, oricum îl țineam în brațe. Ajunși la stația terminus, ce să vezi. Nimic! Alb în toate părțile. Am citit când am ajuns acasă că ar fi foarte populară ceața groasă și albă prin acești munți. Și că în general condițiile meteo iarna sunt destul de nasoale față de cum îmi închipuiam eu că ar fi pentru un masiv de numai aproape 1900m. L-am cam subestimat pe Sancy ăsta. 

Cum își așteaptă un câine stăpânul

Ne-am plimbat puțin, pe lângă stația telecabinei, ne-am învârtit, am făcut niște poze, am profitat să facă și Azorel cunoștință cu zăpada, după care am intrat înăuntru. Ca la orice telecabină, există și un restaurant-cafeterie. Nu e deloc scump cum mă așteptăm, prețurile sunt exact ca la restaurantele de jos. Fiind deja ora 11, în timp ce noi beam un ceai au început să servească masa, pentru că desigur, v-am mai povestit, aici nu se servește masa când vrei tu, ci între anumite ore. Am zis că dacă tot suntem acolo să și mâncăm, sperând ca până mâncăm să se mai ridice ceața. Dar ce s-a ridicat?! Nici gând.

Am mai ieșit pe afară după masă, sperând să o convingem, dar n-a mers, așa că am zis mai bine să lăsăm baltă Puy de Sancy și să coborâm mai bine pentru a face altceva mai productiv jos,  decât să pierdem vremea pe aici.

Ajunși jos ne-am oprit să mai bem un ceai și să punem țara la cale. Nimic nu prea avea rost cu vizibilitatea 0 care era. Dar nici să mă întorc în Mont Dore și să mă plimb prin oraș nu-mi venea, așa că am hotărât să pornim într-o drumeție mică. Nu prea știam exact pe unde mergem, în sensul că nu era un traseu marcat, dar era la origine o partie mai veche de schi, astăzi dezafectată, sub Les Dents Bouches. Drumul șerpuiește, la început, destul de lin și anost printr-o pădure de brad. Liniște și pace, doar sursur de izvoare. Mai apoi cotește brusc și urcă pe sub un fost telescaun nefuncțional. Pare lejer, dar se urcă nu glumă. Eu merg mai încet decât restul trupei, care mi-o ia înainte, dar mie îmi place așa, că mă pot bucura de peisaj și pot face poze. 

 Capucin, un frumos vârf din lavă vulcanică, în vârstă de "numai" vreo 790 mii de ani

 

 Intrarea în Valea Courre

 

După vreo 2 ore ajungem la capătul telescaunului. Ceață era parcă și mai deasă, așa că decidem să ne întoarcem pe același drum. Nu avea nici un rost, oricum nu se vedea mare lucru. Și mâine e o zi până la urmă. Așa că ne întoarcem ușor, mai facem o poză, două, ajungem la mașină și pornim către Mont-Dore. După ce îmi schimb bocancii, care se pare că nu mai țin la zăpadă, o luăm la pas prin oraș, mai un vin fiert, mai o ciocolată caldă și terminăm la restaurantul despre care v-am povestit, cu un castron de brânză Mont D'or topită, cârnați, jambon, salată și cartofi fierți, toate acompaniate de un vin foare bun de Savoie. 

  

Studiind traseul pentru mâine

După toate astea somn de voie desigur. A doua zi dimineață când mă trezesc, ce să vezi ce să vezi...senin și niciun nor pe cer...

  Citește  toate epioadele escapadei in Masivul Central din ianuarie 2013

Auvergne - vulcani, toamnă și brânză albastră

Sancy prin zăpadă și ceață  

 Sancy cu rachete de zăpadă și de-a dura la vale

S-ar putea să te intereseze și: 

 Alte călătorii în Auverge -Masivul Central Francez

 Gastronomie și vinuri franțuzești 

 Toate călătoriile mele prin Franța