Eze - între munte și mare

Când am aflat că voi petrece un weekend pe Coasta de Azur, primul loc pe care mi-am dorit să-l văd a fost indiscutabil pitorescul sat Eze. Citisem despre el, văzusem poze, auzisem pe la cunoștințe și în ciuda timpului scurt, nu m-am înduplecat să-l ocolesc. Ar fi fost și păcat să o fac! Agățat între munte și mare, cocoțat pe un deal, împânzit de străduțe pavate și case săpate în piatră, Eze este magnific. Te cucerește încă de la primul pas. 

Se spun multe despre Coasta de Azur. Că ar fi un loc al fițelor, al oamenilor bogați și vanitoși, al iahturilor luxoase, al vilelor somptuase. Cu siguranță multe din cele ce se spun sunt adevărate, însă cert este că Riviera Franceză arată că o bucată ruptă din paradis. Est un loc unde natura și omul au creat ceva cu adevărat deosebit, măreț și strălucitor. Nu cred că are cum să nu te impresioneze, să nu-ți placă, să nu te miște. Îmbinarea armonioasă dintre albastrul ireal al marii, coloritul si arhitectura caselor atârnate pe coline, drumurile ce șerpuiesc între cer și pământ, vegentatia mediteraneană verde tot timpul anului și piscurile înzăpezite ale Alpilor ce se întrezăresc în depărări, te minunează, bucurându-ți privirea. Parcă n-ai mai pleca de acolo! 

Am pornit din Nisa pe Moyene Corniche, un drum ce își face loc pe coastele munților, suspendat deasupra mării. Sunt trei astfel de drumuri, acesta de mijoc, apoi Grande Corniche mai sus și  Basse Corniche, mai jos. Odată ieșit din aglomerația Nisei, îți vine să te oprești la fiecare pas să admiri peisajul. Parcă nu te poți sătura! Am făcut un mic popas deasupra satului Saint Jean Cap Ferrat să ne clătim ochii. Acela a fost momentul când am gândit că dacă ar fi să mă mut undeva, categoric aici mi-ar plăcea să locuiesc. Era februarie dar totul era excesiv de verde. Pe marginea drumului erau mandarine coapte în pomi. Mi-am dat pardesiul jos și am rămas în pulovăr. Era așa de bine! În fața mea strălucea Mediterana de un albastru încântător. Nu degeaba atâția pictori și-au găsit inspirația pe aceste meleaguri de poveste. În spate se ridicau ziduri de piatră. Pe coastele lor coborau la vale vile elegante. Poate că banii și luxul nu aduc fericirea, dar sigur o întrețin. Numai când le privești te cuprinde o stare de bine. Am zis că dacă raiul există undeva, sigur așa trebuie să arate! 

De aici am continuat către Eze. Situat între Nisa și Monaco, atârnat pe faleze, Eze este unul dintre cele mai interesante locuri de pe Coasta de Azur. Se întinde pe trei trepte. Sus este Col d'Eze, trecătoarea pe care o traversează Grand Corniche și care oferă o panoramă deosebită asupra coastei franceze și a Rivierei Italiene. În depărtare se văd piscurile masivului Mercantour și se zice că pe vreme bună se poate zări de acolo de sus chiar Corsica. Mai jos, pe Moyene Corniche este Eze-village, satul propriu-zis, medieval, construit din și în piatră. Jos se întinde cocheta stațiune turistică Eze Bord-de-Mer, unde poți ajunge coborând pe traseul Nietzsche, minunat de altfel. 

Desigur că n-am avut timp pentru toate așa că am pornit la pas prin Eze-Village. N-am avut o hartă, am mers lejer, fără un traseu stabilit sau un obiectiv anume. Nici nu e nevoie de plan. E suficient să te pierzi pe străduțele înguste și vei rămâne impresionat. Alei pietruite, case săpate în piatră, panorame splendide, mici terase și restaurante, soarele cald și briza mării...

În vârful dealului se află Grădină Exotică, sau Grădină Botanică din Eze. Inițial n-am vrut să intrăm, dar cred că tare m-aș fi amărât după dacă nu o făceam. Este situată la 400 m deasupra nivelului mării și de aici se poate admira o panoramă magnifică asupra coastei. Nici nu știi încotro să te uiți: în dreapta spre Cap Ferrat, în stânga spre La Turbie, în față, unde acoperișul caselor strălucește în lumina soarelui pe fundalul mării albastre? Grădină exotică din Eze, este renumită pentru colecția de cactuși și plante grase, care găsesc condiții excelente în acesta zonă. Am zis că dacă voi avea o casă pe pământ vreodată o grădină mediteraneana mi-aș sădi. Dacă grădină ar fi chiar pe malul Mediteranei, cât de minunat ar putea să fie?  Grădina a fost creată după al Doilea Război Mondial, pe locul ruinelor unui fost castel. Oare cum ar fi fost să ai un castel cu asemenea priveliște în jur? 

Am coborât îmbătați de fericire, am ocolit Biserica Nôtre-Dame de l'Assomption d'Eze, o biserică în stil neoclasic și înainte de a ajunge la mașină ne-am oprit să cumpărăm câteva suveniruri pentru a adauce acasă o parte din farmecul acestor locuri. Am luat vreo 5 sticulte cu diverse săruri colorate pentru mâncăruri, vreo câțiva săculeți cu lavandă, un magnet de frigider și vreo două cărți poștale. Deși mai sunt o mulțime de alte locuri faine în zonă, dacă la vară mă mai întorc aici, categoric voi mai face o plimbare prin Eze. Col d'Eze și traseul Nietzsche sunt prioritare.

 
În concluzie mi-a plăcut. Mi-a plăcut Eze chiar foarte tare! M-aș fi plimbat o zi întreagă pe acolo fără un scop anume. Dar nu aveam timp. Urma să ajung și la Menton...
 

   
PS: Conform principiului de diviziune a muncii, valabil și într-o familie, toate pozele sunt făcute de Andrei, mie îmi aparține doar editarea lor! 

Mai multe informații pentru cei interesați se găsesc pe site-ul 

Oficiului de Turism din Eze. 

S-ar putea să te intereseze și restul episoadelor acestei escapade: 

Până la Mediterană și înapoi 

Eze - între munte și mare 

Menton cu portocale coapte în pomi 

La ceas de seară prin Nisa

S-ar putea să te intereseze și: 

 Alte călătorii în Sudul Frantei (Provence si Costa de Azur)

 Gastronomie și vinuri franțuzești 

 Toate călătoriile mele prin Franța