Știu, urma să scriu despre partida de pescuit de pe lacul Rillé, dar mi-am amintit de altceva... Sâmbătă, când Andrei și-a scos de la naftalină windstopperul pentru drumeția de la Montsoreau, a găsit în unul din buzunare două tichete de telecabină rămase acolo (și spălate la mașină, pentru că eu nu obișnuiesc să caut prin buzunare) de astă iarnă de când furăm la munte. Cu ocazia asta mi-am amintit nu numai că nu v-am povestit despre Chamonix și ziua când efectiv nu am avut chef să mai urc pe munte, dar și că nu v-am povestit despre Rochebrune și cea mai scumpă omletă pe care am mâncat-o vreodată.
Postari din categoria
ARAVIS
...cum să încep eu
perfect anul, pentru că sunt convinsă că « rețeta » asta nu se potrivește
tuturor ;)
Îmi plac la nebunie
zilele însorite de iarnă, când afară e zăpadă, iar temperatura nu este nici
foarte coborâtă astfel încât să deger, nici foarte ridicată astfel încât să se facă
mocirlă, dar suficientă cât să-mi trezească toate simțurile. De fapt îmi plac
zilele însorite în general, v-am mai spus că îmi dau o stare grozavă, o stare
de bine, o dispoziție excelentă, mai puțin în perioadele caniculare, când mă
topesc de-a binelea. Cu toate astea, în ultimii 2 ani, aici în Touraine am
învățat să iubesc până și canicula, că vorba aia, cum soarele e scump la
vedere, tre'€™ să te
bucuri de el oricând și
oricum. 1 ianuarie a fost una din acele zile ideale: cu zăpadă pufoasă, o
temperatură moderată și un cer incredibil de albastru. Adăugând muntele pe fundal și pitorescul
satului Giettaz aș putea trage concluzia că a fost o chiar o zi desăvârșită de
petrecut afară.