 |
| 19 august 2011-the first day |
....and I can still remember the day of August 19, 2011. A summer sunny day. The morning, the way to the airport, the big suitcases, the goodbyes, the tears, the fear, the joy, the hope, the flight, the arrival, the happyness, the pleasure of beeing together again...naw and for always.
Nu, nu voi scrie doar in engleza si nici in franceza cum poate ar fi de asteptat. Da, ieri au fost 6 luni. 6 luni de cand sunt aici in Franta. Jumatate de an. Timpul a trecut atat de repede, uneori ma intreb cand a fost... Parca ieri am plecat din Bucuresti, parca ieri am ajuns. Am atat de clar in minte ziua aceea... Parca ieri ma intindeam pe nisipul de pe malul Loarei, cu o bere rece in mana, speriata si fericita in acelasi timp. Era un nou inceput...de viata.
Ce spun dupa 6 luni? Spun in primul rand ca sunt fericita alaturi de omul pe care il iubesc. Spun ca imi place aceasta tara si orasul in care locuiesc. Ma mai plimb inca pe strazi cu aparatul in mana si imi clatesc ochii cu stradutele inguste, casutele de lemn si cafenelele cu masute mici si inghesuite din strada. Inca mai imi bucura papilele gustative vinul rosé, branza Roqeford, croissant-urile si tartele dulci sau sarate. Inca mai imi este dor de oameni dragi. Inca nu m-am lasat de fumat. Inca merg la cursurile de franceza deux fois par semaine si incerc pe cat pot sa progresez. Franceza e o limba frumoasa, melodioasa, très sophistiqué dar, in acelasi timp, très compliqué. Sau cel putin asa este pentru mine personal. Inca mai sunt valabile cele 10 lucruri care imi plac in Franta , nu am ajuns inca la lista cu 10 care nu imi plac si nici nu imi displace vreunul dintre ele pt moment.
Cu ce ma ocup zilnic? Cu lucruri marunte, dar importante pentru suflet: citesc carti interesante, plimb catelul in parc (uneori), gatesc cu mare placere, imi ocup zilele cu diverse treburi casnice, ma plimb, ies in oras, fotografiez, imi petrec weekendurile cu iubitul, nu ratez nici un episod din seria "Dezastre in aer", asa dublat in franceza cum este, vizionez in medie 10 filme pe saptamana, din care doar 9 ma impresioneaza si imi raman in minte, incerc sa imi educ cainele desi nu prea tine faza si bineinteles scriu din cand in cand pe blog ...une vie tranquille. La vie que j'aime.
Lovely! Imi place de voi! Imi place felul in care povestesti despre viata ta! Imi place si mie oraselul si tara ce ai ales-o ca si resedinta si sper sa ne scrii mai multe despre ea anul acesta....
RăspundețiȘtergereMerci Alicee! :) O sa incerc sa incerc sa scriu mai multe...astept sa vina vara, sa fie cald si frumos, sa incep sa plec mai mult de acasa ...asa o sa am si subiecte de scris :)..
RăspundețiȘtergerelasa-mi mie lista neagra, am mai mult de 10 lucruri care-mi displac aici in State :)))
RăspundețiȘtergeretine de noroc, asa a fost sa fie, ca sufletul tau pereche sa fie in orasul si tara asta...
poate unele fete se indragostesc de-un african si tara ei adoptiva va fi Ghana...
la cat mai multe luni, ani, decade...pline de asemenea momente frumoase Larise :X
Chiar atat de rau este acolo? :))
RăspundețiȘtergereDa Alice, asa a fost sa fie. Nu am ales eu tara, nici macar nu m-am gandit vreodata sa plec din Romania, insa asa s-a intamplat ...sa ajung aici. Si oarecum mi s-a potrivit locul.