Când am scris data trecută că nu am făcut multe poze la București, firește că nu trebuie să fiu inteleasă ad-litteram. Am făcut câteva, am surprins orașul dar mai ales moacele noastre în diverse ipostaze, cu telefonul sau cu aparatul, dar nu așa de multe precum aveam obiceiul să fac înainte. Înainte de Erika, desigur. Nu e că nu-mi mai place această activitate, doar că e un pic mai dificil să scoți aparatul de fiecare dată, să încadrezi în timp ce copilul din brațe îl vede și trage de el, să apeși pe buton fără să-ți iasă poza mișcată... Am început să mă limitez la mai puține cadre, care oricum cer și mai puțină muncă de sortare acasă. Așa că n-am purtat prea des aparatul foto prin oraș, ce bine cu telefoanele astea deștepte, atât de utile și practice la nevoie.
Postari din categoria
bucuresti
Anul acesta am ales să petrecem sărbătorile de iarnă în România, la București. Practic, acestea au cam fost primele sărbători adevărate în familie extinsă, împreună cu Erika, că anul trecut în ziua de Crăciun tocmai ce ne întorceam acasă de la maternitate. Dar nu acesta a fost motivul vizitei în țară, cel mai probabil am fi făcut-o oricum, mie în special fiindu-mi foarte dor. Nu venim foarte des, ba chiar o facem foarte rar, au trecut ceva ani de când nu am mai luat drumul României, prea mulți poate, ce au trecut prea repede, de nici nu mi-am dat seama. Nu știu exact de ce nu venim mai des... poate pentru că nu avem familii numeroase care să ne aștepte, poate că de mulți dintre prieteni ne-am cam indepărtat fără să vrem, ori poate că în concedii am vrut să descoperim și alte locuri tentante. Câte puțin din toate. Nu știu nici dacă pe viitor lucrurile se vor schimba, poate că da, poate că nu, acum mi-aș dori, dar cine știe pe ce drumuri nebănuite ne va duce în continuare viața. Așa că în cele două săptămani petrecute în țară am preferat mai bine să profit de prezent, să trăiesc fiecare clipă și să prețuiesc fiecare moment. Am regăsit oameni dragi, am retrăit amintiri, am revăzut locuri, am colindat orașul în lung și-n lat cu o poftă nebună, fără să fac prea multe poze, încercând mai degrabă să imprim imagini pe retina memoriei, pe care să le răsfoiesc cu jind atunci când voi fi departe și îmi va fi dor.
Duminica, un pahar de vin alb si hai sa purcedem la scris. A venit dom'le primavara si parca simt si eu ca este cald afara. Drept urmare, am ales o plimbare mica prin orasul meu drag. Imi plac foarte mult activitatile in aer liber, orice numai sa nu stau intre patru pereti, unde simt ca ma sufoc. Am crescut si am copilarit la tara, drept urmare am nevoie de libertate, de spatiu, de aer. Si pentru ca uneori nu plec din Bucuresti, incerc sa gasesc si aici, cu greu ce-i drept, locuri frumoase.
Duminica. Luni, marti, oricum toate sunt la fel. Acasa. La serviciu... M-am trezit cu o durere mare de cap si niste ochi foarte umflati. Nu am avut o noapte prea buna. Nu sunt intr-o perioada stralucita. So...don't mess with me. Beau o cafea, dar ups, am terminat-o. As mai bea una. E bine. De la cafea imi trece durerea de cap. Dar pe partea cealalta, imi bubuie inima. Trebuie sa ma linistesc, sa ma relaxez cumva. Am gasit o melodie care imi place. Este atat de placuta! Desi o stiu de ceva ani, vreo 13, parca si acum imi face o mare placere sa o asult. Se potriveste cumva momentului. Truly madly deeply. Savage Garden.
Astazi mi-am propus sa scriu. Mi-am propus inca de aseara. Aveam multe idei, acum realizez ca le-am pierdut pe toate. Mi-a luat putin sa imi aduc aminte despre ce voiam sa scriu, ah, da, mi-am amintit. Voiam sa va arat niste poze facute de mine, cam acum o luna, cand inca era toamna, in minunatul si mult prea iubitul meu oras Bucuresti, orasul in care traiesc, in care lucrez, in care ma distrez, in care resprir. Uitasem de fotografii complet, dar am citit de curand ceva asemenator aici, pe blogul Ilenei si mi-am adus aminte ca, la fel ca si ea, am incercat sa privesc Bucurestiul ca un turist pret de o zi.
