Postari din categoria BUCATE SI VINURI

Este ceva în aerul Luberonului, acest teritoiu bucolic din Provence… Nu mi-am dat încă seama ce este exact, de unde vine și nici cum să îi faci față să nu te zăpăcească complet.  Este un nu-știu-ce care se simte încă de când părăsești autostrada și te afunzi în acel decor câmpenesc, atât de tipic  pentru sudul Franței. Nu îl vezi venind și nici nu ți-l poți explica prea bine, dar te însoțește tacit pe șoselele ce șerpuiesc line printre sate de piatră cocoțate pe dealuri, cu case ce își ascund obloanele colorate după ramurile leandrilor înfloriți, îți sucește privirea când spre podgoriile întinse, când spre chiparoșii ce străpung cerul. Te învăluie cu soarele lui arzător, te amețește cu cerul mereu albastru, te încântă cu cântecul unic de cigale, te vrăjește cu parfumul lavandei, făcându-te să te pierzi cu totul într-un final în lumina unică, lumina idilică din Provence, aceasta regiune vestită, una dintre cele mai frumoase ale Franței. Nu aș părăsi Touraine, din mai multe motive, unul și cel mai important motiv fiind oamenii. Dar dacă aș părăsi vreodată Touraine, aș face-o, cred, pentru Sudul Franței și acesta minunată Provence. 

Roussillon Luberon Provence Franta

Dacă este o tradiție care se perpetuează vara în Touraine, atunci despre cea a restaurantelor guinguettes este vorba. Pentru că aici dacă zici vară, zici automat guinguette. Nu știi unde să petreci serile de vară? Fie că e vorba de turiști sau localnici, vara la guinguette mergem pe Valea Loarei. Amenajate chiar pe malul bătrânului fluviu regal, într-un cadru natural deosebit, restaurantele guinguette oferă, pe lângă preparate proaspete și gustoase, o atmosferă foarte faina, cu muzică, dans și concerte. 

  



Știm ca a venit vara la Amboise când turiștii încep sa se reverse in valuri pe străzile orașului. Franceza devine aproape o limba straina, oriunde mergi prin centru auzi vorbindu-se orice altceva. Chiar de curand am primit cateva mesaje de la persoane care urmează sa vina in zona anul acesta. Printre altele, cineva m-a întrebat și despre cateva localuri pe care as putea sa i le recomand la Amboise. Astfel, am sintetizat cateva in rândurile ce urmează. Ca de obicei, recenziile nu sunt unele plătite sau sponsorizate, ele sunt strict rezultatul experiențelor mele personale. Deci, iată ce puteti încerca la Amboise:

castelul amboise valea loarei franta

Una dintre plăcerile mele, descoperită în acești ani pe Valea Loarei, o reprezintă vinurile spumante. Deși mai citisem una alta despre ele atunci când locuiam în România, recunosc că îmi erau un pic necunoscute. Le beam doar la ocazii, ceaa mai populară fiind revelionul și le numeam generic șampanie, în plus la acea vreme nu prea era obiceiul să mergi în oraș și să bei un pahar de spumant. În Franța în schimb, m-am cultivat în această privință, descoperind o altă față a vinurilor spumante, una mult mai populară și abordabilă, asociată vieții de zi cu zi, nu doar evenimentelor speciale. Și fie vorba între noi, nici n-aș fi avut cum altfel, nu e apéro în Touraine fără o sticlă de... bule.  


V-am povestit aici câte ceva despre bucătăria Văii Loarei. V-am recomandat restaurante, v-am introdus în lumea vinurilor regionale. Acum să vă povestesc despre locurile unde putem degusta preparatele tradiționale de pe Valea Loarei

1. Restaurante - nimic mai simplu, e la mintea cocoșului, unde poți descoperi gastronomia unei regiuni dacă nu la restaurant, clar! Nu cred că are rost să intrăm în detalii, sunt o mulțime de restaurante tradiționale ce propun o cuisine tourangelle în orașele și satele de pe Valea Loarei, este suficient să aruncați un ochi pe meniurile fișate în stradă, imposibil să nu găsiți ceva pe placul vostru. Centrele istorice din Blois, Amboise, Tours, Chinon, Saumur sunt ticsite de restaurante pentru toate buzunarele, care mai de care mai ademenitoare, dar nu uitați nici că adesea restaurante bune sunt ceva mai ferite de ochii turiștilor. Câteva încercate de mine găsiți AICI


Vă spuneam într-un articol mai vechi că foarte multe persoane dintre cele care mi-au scris și m-au întrebat diverse chestiuni organizatorice pentru o excursie pe Valea Loarei, mi-au cerut adesea să le recomand și un restaurant bun. Majoritatea restaurantelor pe care le cunosc și pe care le-am frecventat se găsesc în Tours, asta și pentru că marea parte a "sejurului" meu pe Valea Loarei s-a desfășurat în acest simpatic oraș. Și chiar dacă pașii ne-au purtat la plimbare prin toate colțurile regiunii, cele mai multe mese le-am luat tot în Tours. În plus, tind să cred că ieșeam mai des pe vremea când locuiam în micuțul nostru apartament, probabil mânați și de oroarea de a ne petrece timpul între patru pereți. Și astăzi ieșim, dar mai rar decât în acea perioadă și mai altfel, mai mult pentru diverse activități și vizite și mai puțin doar cu scopul de a mânca sau de a bea un pahar în centru. E drept că nici n-am avut timp să descopăr încă toate restaurantele din Amboise, probabil într-o zi voi povesti și despre ele, dar până atunci să vedem unde am putea să mâncăm pe Valea Loarei, în Tours.




Foarte multe persoane, dintre cele care mi-au scris și m-au întrebat diverse chestiuni organizatorice pentru o excursie pe Valea Loarei, mi-au cerut adesea să le recomand și un restaurant, unul bun, accesibil și mai ales specific regiunii. De multe ori mi-a fost cam greu să răspund la acesta dorință întrucât în primul rând Valea Loarei nu are o bucătărie particulară, ci mai degrabă putem distinge mai multe produse locale, pe baza cărora se gătesc diverse preparate, și în al doilea rând pentru că aș fi tentată să fiu subiectivă, iar atât obiceiurile și preferințele mele culinare cât și restaurantele pe care eu le frecventez nu vor fi neapărat relevante pentru toată lumea. Sunt destul de multe restaurante obișnuite în Tours sau prin orășelele din împrejurimi, restaurante mai pretențioase sau mai modeste, mai bune sau mai puțin bune, care propun preparate mai mult sau mai puțin tradiționale regiunii. În plus, fie vorba între noi, nici nu prea știam ceva specific și definitoriu, ceva cu adevărat legat de această regiune, ceva care să te marcheze și să-ți rămână în minte strâns legat de vacanța pe Valea Loarei. Dar de curând am găsit răspunsul: dacă vreți ceva caracteristic Văii Loarei, atât culinar cât și ambiental, atunci încercați restaurantele trogloditice pe bază de fouées. Iar unul pe care l-am probat recent și mi-a plăcut foarte mult este Cave aux Fouées, chiar aici peste Loara de casă, în centrul orășelului Amboise.
 



O altă întrebare pe care am primit-o destul de des în ultima vreme de la cititorii care se interesau despre o vacanță pe Valea Loarei -și fie vorba între noi, mă bucur că oamenii sunt interesați și de acest aspect- a fost: Unde putem degusta vinuri regionale? Răspunzând unuia și altuia am strâns câteva idei pe care m-am gândit să le expun într-o postare, astfel încât să poată fi de folos tuturor. Pentru ca de două lucruri nu duce lipsă Valea Loarei: de castele și de vii, iar despre asta și despre care sunt podgoriile și vinurile regiunii v-am povestit AICI. Acum să vedem împreună unde le degustăm...



În sâmbăta în care am fost la festivalul trandafirilor de la Chedigny am dat o tură și la Vitiloire, festivalul vinurilor Loarei, care se ține anual, în luna mai, în Tours. Clumea este că abia anul acesta, când locuiesc în Amboise, am mers pentru prima dată. Vitiloire este un eveniment în aer liber ce reunește atât producători de vinuri cât și băutori, într-un cadru convivial ce oferă o ocazie numai bună pentru a descoperi vinurile regionale. Și nu sunt puține, credeți-mă pe cuvânt. Pe lângă clasicele degustări, exsta și un village gourmand, adică standuri cu mâncare, o expoziție interesantă de fotografie, cu fotografii din vie evident, conferințe, dezbateri, ateliere de bucătărie și chiar concerte.
  

Faptul că îmi plac vinurile nu mai este nici un secret. Eram pasionată și în țară, mi-am scris și lucrarea de licență pe această temă, însă trebuie să recunosc că acești patru ani în Franța (pff, când oare au trecut?!) mi-au intensificat și cultivat pasiunea. Firește că toate astea n-au picat din senin, am citit, m-am documentat și am ținut să fiu atentă și să învăț de la cei care cunosc. Și slavă Domnului că am avut de unde să învăț! De două lucruri nu duce lipsă Valea Loarei: de castele și de vii. Cu toate acestea, printr-un exces de modestie, sau poate lipsă de comunicare, vinurile bătrânului fluviu nu se bucură de aceeași notorietate ca alte vinuri franțuzești, deși Valea Loarei este a treia regiune viticolă a Franței după Bordeaux și Bourgogne, a doua producătoare de vinuri spumante după Champagne și prima în topul numărului de AOC* albe.
Într-una din sâmbetele trecute, nu mai știu care, am plecat așa pe negândite să ne plimbăm prin Amboise, pe principiul ce să mai facem sâmbăta asta? păi hai la Amboise să dăm o tură pe acolo... Nu că n-am mai fi fost la Amboise de o mulțime de ori, dar deh, aproape este, orășel drăguț este și-n aceste condiții orice revenire nu poate fi decât plăcută. Unde mai pui că se anunța și o zi însorită și caldă de toamnă cum puține sunt prin Touraine (anul acesta trebuie să recunosc că a fost excepțional din acest punct de vedere!) așa că o evadare din oraș se cerea cu ardoare. Destul o să stăm în casă la gura sobei (aș vrea eu să am sobă!) toată iarna.  


O să încep prin a vă spune că aceasta nu este o postare sponsorizată, nu mi-a oferit nimeni prânzul gratis, nici măcar nu am primit vreo reducere. Nu zic nici c-ar fi ceva rău în treaba asta, vă zic doar că este o postare bazată pe experiența interesantă pe care am avut-o eu personal servind masa la restaurantul Grange à Dîme din orășelul Montreuil Bellay, lângă Saumur. 

Nu obișnuiesc să scriu cronici de restaurante; nu pentru că nu n-aș avea neapărat despre ce să scriu, ci pur și simplu pentru că n-am considerat neapărat relevante genul acesta de articole. Însă prânzul de duminică a fost cu adevărat ceva deosebit, așa că nu mă pot abține să nu-l împărtășesc și cu voi. Măcar virtual...

Trebuie să vă zic că îmi plac restaurantele medievale. De fapt îmi place cam tot ce ține de acea perioadă, artă, cultură, arhitectură etc, chiar dacă din motive nu foarte greu de ghicit n-aș putea afirma că mi-ar fi plăcut să trăiesc atunci. Nu știu câți dintre voi cunoașteți restaurantul Excalibur din București (acolo am făcut cunoștință cu al meu soț) și nici nu știu dacă mai este la fel precum l-am cunoscut eu în 2009 (restaurantu' nu soțu'), dar dacă cineva m-ar întreba pe mine personal să-i recomand un restaurant în capitală, Excalibur ar fi acela.
 


În fine, să vedem care-i treaba cu Grange à Dîme...

Tours este în marea parte a timpului un oraș liniștit. Atât de liniștit, încât uneori ai impresia că nu se întâmplă nimic pe străzile sale și că viața urbană decurge molcom și firesc fără prea multe probleme. Însă totul se schimbă radical odată cu lăsarea întunericului și mai ales la sfârșit de săptămână, când centrul vechi al orașului, în special a sa Piață Plumereau, devine polul inegalabil al întâlnirilor, al socializării și al distracției. Am observat că lumea aici iese des în oraș, indiferent de vârstă sau statut social. Uneori chiar mă întreb dacă francezii nu cumva se nasc să stea la terasă, că prea această îndeletnicire este un fel de sport național. Ca la orice popor latin care se respectă, mâncarea, băutura și voia bună în Franța au întâietate, munca fiind desigur pe plan secund, iar Place Plum', așa cum este ea prescurtată de localnicii din Tours, este scena desăvârșită a acestui spectacol, numit atât de elegant "l'art de vivre à la française". 

Este imposibil să vii în Tours și să nu te oprești în Place Plum', piața cea mare din inima centrului istoric, pentru a servi o masă bună, sau măcar o cafea, sau un pahar de vin. Frecventată atât de localnicii ieșiți la socializare cu prietenii, sau de turiștii atrași de aspectul autentic al caselor tradiționale cu bârne de lemn și al străzilor adiacente înguste și pavate, dar mai ales de studenții dornici de distracție de la universitățile vecine, am putea spune fără îndoială că Place Plum' este locul cel mai plin de viață al urbei, sufletul Tours-ului. Și nu zic doar eu asta, se pare că anul acesta, cei de la Lonely Planet au desemnat Place Plumereau din Tours ca cel mai frumos loc din Franța unde să servești apéro-ul.


Ce se întâmplă toamna??? În afară de faptul că eu îmbătrânesc cu un an... Toamna se culeg strugurii. Și ce se face cu strugurii??? Se mănâncă... Sau???? Se transformă în vin! Dacă cineva mă întreabă ce avem noi în zona aceasta, primele lucruri care mi-ar veni în minte ar fi: castele și vinuri. Dacă mergi cu mașina prin regiune, pe un drum național eventual, nu o să vezi altceva decât vii, din care răsar, din loc în loc, castele, mai mari sau mai mici, mai turistice sau nu. Nu știu să zic care îmi plac mai mult, vinurile sau castelele, dar mai bine nici că aveam cum să nimeresc. Eh, poate nimeream și mai bine dacă din vie vedeam niște piscuri muntoase veșnic înzăpezite, dar asta este acum, nu le poți avea chiar pe toate. Până una alta, mă mulțumesc cu vie cât văd cu ochii. Pe acest principiu am pornit la început de septembrie pe drumul vinului la Saint Nicolas de Bourgueil, să ne plimbăm pe vii, să degustăm licori magice și să ne clătim ochii cu peisaje frumoase. Așa, ca la început de toamnă.


Vă povestesc astăzi despre plimbarea prin vie de sâmbăta trecută, cu degustare de vin în cavă, desigur. Și nu orice vin, ci unul bătrân, de vreo 20 de ani. O să credeți că stau probabil numai pe la paranghelii cu vinuri și grătare, dar să știți că nu-i așa. Bine, nu m-aș supra să fie, acum cui nu i-ar plăcea s-o țină într-o petrecere continuă. Dar din păcate nu se poate. Totuși în ultimele două weekenduri am avut parte, pur și simplu întâmplător, de astfel de exepriente. După ce acum două săptămâni am fost la Village Gastronomique, unde m-am delectat cu mâncăruri și vinuri tradiționale, săptămâna trecută am onorat invitația unor prieteni, proprietari de vie și cavă, de a chefui cu ei, la Saint Nicolas de Bourgueil.


Distracția despre care vorbesc ținea nici mai mult nici mai puțin decât 5 zile și 5 nopți, dat fiind multitudine zilelor libere din mai, însă noi n-am putut ajunge decât în weekend. Oricum nu aș fi supraviețuit unei petreceri atât de lungi. Am îmbătrânit, ce mai! Așa că sâmbătă pe la prânz am pornit cu tot cu Azorel spre Saint Nicolas de Bourgueil, o comună la vreo 60 de km de Tours, cunoscută cu precădere pentru vinurile roșii care se produc în zonă. 
În fiecare an, în Tours, în prima săptămână din mai, se organizează La Foire de Tours. Ce este ăsta o să mă întrebați. Este un târg, unde vreo 700 de negustori își expun si vând mărfurile. Găsești de toate: de la chestii artizanale, mobilier, mașini, ustensile pentru grădinărit, până la oferte turistice, haine și cosmetice. Dar nu astea sunt importante. Nu pentru ele merge francezu' la târg.  Motivul principal, pentru care toată populația Tours-ului și a întregii regiuni merge la foire, este celebrul Village Gastronomique, sau mai pe românește: locul unde se mănâncă și se bea


Mâine va fi prima zi de iarnă și o simt cum nu se poate mai bine, ținând cont de cele 2 grade de afară, iar colac peste pupăză, m-am trezit și cu gâtul înțepenit. Nu o să încep să-mi vărs patriotismul pe blog cu ocazia zilei naționale, dar n-o să-mi vărs nici frustrarile. De fapt mă gândeam să vorbesc despre iarnă, dar cum ideile mele sunt foarte schimbătoare în minte, m-am trezit azi cu gândul la vară.  De fapt acest gând, dacă stau bine să mă gândesc, mi-a venit în timp ce-mi plimbam câinele la prima oră și făceam pariuri în minte dacă sunt sub sau peste 0°C. 


sursa
Ai ajuns pe Valea Loarei. Bravo! Te-a impresionat grandiosul Chambord, cel mai impunător castel de pe malul bătrânului fluviu, te-a fermecat Chenonceau, castelul elegant al doamnelor și ai rămas mut de uimire în fața grădinilor suspendate și cochete de la Villandry? Te-ai plimbat prin orașe și ai vizitat sate cu străduțe înguste, pline de jardiniere cu muscate colorate? Buun... Acum e vremea să te așezi la masă. La un mic restaurant frantuzesc, din acela cu măsuțele în stradă, să-ți tragi sufletul și să-ți lași simțurile să se bucure de aromele savuroase ale bucătăriei Loarei. Deci...Garçon, la carte s'il vous plaît!

Nici o masa copioasa fara vin adecvat, n'est ce pas? Pentru mine cel putin. Cred ca un vin potrivit corect, mareste calitatile gustative preparatelor culinare si invers un preparat potrivit, evidentiaza mai bine calitatea vinului, daca acesta este bine ales. Eu ador vinurile! Stiu, pentru unii este o simpla bautura, sau nici macar atat, insa pentru altii este o arta, o stinta complexa, plina de mirosuri, gusturi, arome sau soiuri.


© BLOGUL LARISEI · THEME BY WATDESIGNEXPRESS