Saint Nicolas de Bourgueil, din vie în cavă

Vă povestesc astăzi despre plimbarea prin vie de sâmbăta trecută, cu degustare de vin în cavă, desigur. Și nu orice vin, ci unul bătrân, de vreo 20 de ani. O să credeți că stau probabil numai pe la paranghelii cu vinuri și grătare, dar să știți că nu-i așa. Bine, nu m-aș supra să fie, acum cui nu i-ar plăcea s-o țină într-o petrecere continuă. Dar din păcate nu se poate. Totuși în ultimele două weekenduri am avut parte, pur și simplu întâmplător, de astfel de exepriente. După ce acum două săptămâni am fost la Village Gastronomique, unde m-am delectat cu mâncăruri și vinuri tradiționale, săptămâna trecută am onorat invitația unor prieteni, proprietari de vie și cavă, de a chefui cu ei, la Saint Nicolas de Bourgueil.

Distracția despre care vorbesc ținea nici mai mult nici mai puțin decât 5 zile și 5 nopți, dat fiind multitudine zilelor libere din mai, însă noi n-am putut ajunge decât în weekend. Oricum nu aș fi supraviețuit unei petreceri atât de lungi. Am îmbătrânit, ce mai! Așa că sâmbătă pe la prânz am pornit cu tot cu Azorel spre Saint Nicolas de Bourgueil, o comună la vreo 60 de km de Tours, cunoscută cu precădere pentru vinurile roșii care se produc în zonă. 

Ajunși la locul cu pricina, după bisous-urile de rigoare, s-au scos sticlele de vin din cavă și s-a dat imediat drumul la grătar și la voie bună. Totul cu măsură firește, ca să rămânem în formă până seara târziu. Oamenii pe aici sunt la fel de amatori de grătare în aer liber ca și noi românii, numai că la ei se fac în liniște, fără mese mari întinse afară, fără boxe asurzitoare și gălăgie. Vremea nu era prea încântătoare, dar cel puțin nu ploua. De frig, clar era frig și vântul te lua pe sus, dar masa s-a pus oricum înăuntru. Ca o mică paranteză vă spun că eu seara mai dau drumul la centrala termică, asta ca să vă faceți o idee cam cum stă treaba cu temperaturile în mai prin Tours. 

După masă am ieșit la o plimbare prin vie, ca să se așeze mâncarea mai bine. A fost plăcut, mai ales că gazda ne-a însoțit și ne-a împărtășit din cunoștințele sale viticole. Oamenii ăștia chiar au o cultură a vinului! Citisem cândva, undeva, că vinul s-ar fi născut francez. Acum nu știu dacă chiar este așa, sau francezul se naște cu pasiunea vinului, însă cert este că în puține locuri din lume vinurile exprimă atât de bine secole întregi de tradiție. Viile de aici aparțin micilor producători, în general familii care au moștenit și apoi au transmis mai departe copiilor acesta meserie. Din păcate astăzi mulți tineri refuză să ducă mai departe tradiția și iau drumul orașelor. Păcat! Pe mine nu m-ar deranja să-mi dea cineva câteva hectare de vie! 

Zona viticolă Bourgueil, se întinde pe malul drept al Loarei, la granița dintre regiunile istorice Touraine și Anjou și produce în special vinuri roșii, cel mai cunoscut fiind Saint Nicolas de Bourgueil. Este un vin sec, elegant, fructat, iar în cartea vinurilor Loarei scrie că merge de minune cu niște rillettes și rillons de Tours, dar nu-i rău nici alături de o friptură sau o brânză proaspătă de capră. Soiul Cabernet Franc domnește aici, fiind stăpânul absolut în aceste vii, iar uneori este completat de Cabernet Sauvignon.

Se produc și vinuri rosé la Saint Nicolas, dar acestea sunt în general pentru consumul propriu. Citeam de curând într-o revistă că vinul rosé se obține din aceeași struguri ca vinul roșu, doar că procedura de vinificare este diferită. Viticultorul lasă mai puțin timp strugurilor roșii să macereze în cuve, astfel că mustul nu se înegrește suficient. Nu știu de ce eu credeam că există struguri...roz!

După ce am văzut via, am intrat în cavă. În această regiune vinurile sunt păstrate în așa numitele caves de tuffeau, adică beciuri săpate în rocă numită  tuffeau. Eu nu i-am găsit traducerea exactă în română, dar este o rocă sedimentara calcaroasa, moale, albă, foarte întâlnită în zona Loarei. Ei bine, așa cum am mai povestit, această rocă a fost exploatată cu precădere în evul mediu, fiind folosită la construcția castelelor și orașelor. Asta în caz că cineva s-a întrebat vreodată de ce toate castele de pe Valea Loarei sunt albe. Găurile imense rămase au fost transformate în cave pentru păstrarea vinurilor. Unele dintre ele servesc drept ciupercării, sau în altele s-au amenajat locuințe.

În cava gazdei noastre am găsit bine ascunse prin cotloane vinuri foarte vechi. Nu știu ce vârstă aveau, dar după cum arătau sticlele păreau foarte bătrâne. Chiar am degustat un vin din 1992, roșu, parfumat, foarte bun. Cavele acestea pietroase păstrează o temperatură și un regim de umiditate favorabil îmbătrânirii vinului, însa eu am cam înghețat de frig înăuntru, în timp ce mă plimbam printre butoaie. 

După ce am ieșit din cavă, pe două picioare desigur, am continuat seara cu o masă îmbelșugată și multă veselie. De fapt, cum altfel poți să fii după câteva ore într-o cavă, decât vesel?! Duminică spre prânz am luat drumul casei, încheind un alt weekend interesant și licoros. Și nu a fost ultimul. La sfârșit de mai urmează un festival al vinurilor în Tours. Este vorba despre Vitiloire, organizat chiar în centrul orașului, unde se vor aduna în căsuțe de lemn mai mulți producători din regiune. Deci petrecerea continuă!
 

Sincer, ador astfel de evenimente ce includ cave, vinuri și podgorii. Nu trebuie să fii mare băutor că să îți placă, experiența în sine contează mai mult. Un pahar de vin bun, o mâncare savuroasă, câțiva prieteni și multă voie bună și uite-așa un sfârșit de săptămână devine perfect, chiar aici, lângă casă.

S-ar putea sa te intereseze si:

Mini-ghid de vizitat Valea Loarei

Cele mai frumoase castele de pe Valea Loarei

Ce vizitezi pe Valea Loarei dincolo de castele

10 idei de excursii pe Valea Loarei

Gastronomie si vinuri locale