Postari din categoria FILME SI CARTI

Dragii mei, tot mă chinui să povestesc pe blog despre cărțile astea două și nu reușesc să finalizez deloc. N-am reușit să povestesc decât despre o singură carte citită anul acesta, Acolo unde femeile sunt regi, carte care de altfel mi-a plăcut destul de tare. După ea am mai citit una care nici nu mai știu cum se numește. Ah, da, Fetița din scrisoare. Simpatică, dar nu cine știe ce. Apoi a venit ziua Holocaustului și cineva pe facebook a recomandat două cărți despre subiect: Tatuatorul de la Auschwitz și Călătoria Cilkăi. Despre Tatuator știam, despre Cilka mai nimic, așa că nu am stat pe gânduri și le-am comandat imediat, în limba română, de la librăria din Italia. Mi-au venit rapid, ca de fiecare dată, și deși mai aveam o mulțime de cărți la rând în teancul de citit, le-am băgat pe acestea două în față. Dacă a meritat? Sigur că da. Sunt două cărți extrardinare, pe care vi le recomand din suflet.

Am tot vorbit despre cărțile pe care le citesc eu, aș vrea să povestesc puțin și despre cărțile pe care le "citesc" fetele, adică le citesc eu fetelor, firește, căci ele sunt prea mici să citească singure.


Nu știu dacă mai este loc de încă o recenzie pentru Acolo unde cântă racii de Delia Owens. Este o carte atât de celebră și vândută, despre care s-au zis și scris atâtea. Știam despre ea de mai multă vreme, o aveam în listă, dar abia la sfârșitul anului trecut i-a venit rândul la citit. Și vai, ce rapid am citit-o! Am devorat-o, vă spun drept! Mi-am cumpărat-o cu ultima comandă pe 2021, plasată la librăria românescă din Italia, de unde mai nou îmi comand cărți în limba română la prețuri foarte ok pentru transport. Mi-am procurat patru cărți la acea vreme, despre două am scris deja, cu cele două fetițe - Fetița din scrisoare și Fetița pe care au lăsat-o în urmă, una care nu prea m-a prins, Contesa din Toscana, plus două de parenting, de care nu m-am apucat încă. Le-am citit rapid, cu cheful nebun pentru lectură ce m-a lovit parcă în ultima parte a anului trecut. Acolo unde cântă racii am lăsat-o ultima, cred că și din cauza grosimii volumului. Este destul de stufoasă. Însă în ciuda acestui aspect, care la început m-a cam speriat, am citit-o dintr-o suflare, în vreo două săptămâni. Nu știam la ce să mă aștept, cărțile și filmele prea lăudate, știți și voi... Ei bine, mi-a plăcut. Foarte tare chiar.




Trenul în care mă aflu înaintează cu o viteză amețitoare, tăind câmpiile ce se întind molcome între Tours și Paris. Aceleași câmpii pe care le traversau, cu sute de ani în urmă, regii Franței împreună cu toată suita regală, în periplurile lor între capitală și castelele proaspăt construite pe Valea Loarei. Cărau tot cu ei, am citit: cai, mobilier, covoare, tablouri, soții și amante, vrând să aibă tot, să nu le lipsească nimic. O ora mai durează astăzi acest drum, atât de lung și de frecventat odinioară. O ora pentru 230 km, în care nici nu știu ce să fac mai degrabă, să contemplez peisajele ce se succed cu rapiditate pe fereastră ori să mă cufund în lectura cărții pe care am luat-o cu mine în sacoșă. Am citit ceva mai mult în ultima vreme, nu știu de ce, dar am avut o dispoziție ca niciodată pentru lectură. E cald și liniște în tren, fiecare iși vede în tihnă de ale lui. Fac deja al doilea drum dus-întors în aceeași săptămână, ce noroc să avem trenuri atât de rapide și civilizate în țara asta! Las câmpiile încă verzi, deși este decembrie, să se înșiruiască cum vor ele și deschid în final cartea. Fetița din scrisoare de Emily Gunnis.

Unul dintre lucrurile bune care se întâmplă în ultima vreme este existența a din ce în ce mai multe librării românești în străinătate, de unde pot comanda cărți în limba română cu oferta variată și costuri de transport acceptabile. Știam de Galerie Moldave de la Paris, de unde mi-am procurat câteva cărți la început de an, de Librăria lui Andrei din Germania, de unde am cumpărat câteva cărți pentru copii, iar de curând am comandat ceva cărți de la Librăria românescă din Italia, ceea ce mă bucură foarte tare, evitând astfel să o pun pe maică-mea să-mi care cărți în geamantan de fiecare dată când vine la noi. Am văzut că și librării din țară expediază in străinătate, dar drept să spun nu am testat, sigur o să încerc.

Pentru că îmi place tare mult, am realizat recent, să citesc în limba română. Nu în franceză, deși am cărți și citesc și așa. Nici în engleză. În română și cărți pe hârtie, deși mult timp am citit și în format electronic. Seara, după ce fetele dorm, când este în sfârșit liniște în casă și la mine în cap, și mă pot delecta în tihnă cu un ceai bun sau un pahar de vin din când în când, nimic nu mă destinde mai tare ca o carte interesantă, obligatoriu mirosind bine, a hârtie, în limba mea maternă. Nu mai citesc mult, ca pe vremea când nu aveam copii. Nu mai am la fel de mult timp. Dar îmi propun sistematic să citesc ceva, măcar 20 de minute în fiecare seară. În general îmi și iese, cu mici excepții. O carte pe lună dacă adun, mă declar mulțumită în prezent. 

În acesta ordine de idei, printre cărțile care au venit cu ultima comandă s-a numărat și Fetița pe care au lăsat-o în urmă de Roxanne Veletzos. Nu mai știu unde sau la cine am văzut această carte, dar m-a atras titlul și rezumatul, așa că am pus-o în listă și am comandat-o de la librăria din Italia când am văzut că o au în stoc.

Scriam de curând că în ultimul timp nu prea am mai citit, nici nu am mai vizionat filme, doar episoade răzlețe din diverse seriale, pe telefon, după ce Erika adoarme. Nu mă uit la episoade grămadă întrucât nu am timp, ca să fiu în formă bună a doua zi am nevoie sa  mă culc devreme. Dar un episod pe seara merge numai bine, de preferat dintr-un serial lejer și captivant. Poate că par superficială, dar serialele greoaie, care mă solicită prea mult, ori cele violente, le dau la o parte din start, am nevoie de ceva care sa ma  destindă, nu care sa ma obosească. Astfel, frunzărind Netflix-ul, am dat de curând peste Iubirile Croitoresei, un serial taman potrivit. Dar înainte de serial fusese cartea...




Răsfoind zilele trecute blogul, mi-am dat seama ca nu am mai scris nimic de multă vreme la capitolul filme și cărți. Dar cum as fi putut sa scriu, când lecturile și vizionările mele tind vertiginos spre zero in ultimii aproape 2 ani😂? Ați ghicit, Erika este motivul, cu un copil mic slabe șanse de timp de cărți sau filme, dar nici cu dispoziția nu stau mai bine. In puținul timp liber care-mi rămâne pentru mine, de regula când Erika doarme, prefer sa nu folosesc prea mult creierul din dotare, concentrându-ma astfel pe activități cât mai lejere, gen ascultatul propriilor gânduri, butonatul telefonului sau uitatul pe pereți. Hai ca nu este totuși asa de rău precum pare, de vina a fost și oboseala, însă acum ca Erika doarme toată noaptea și sunt ceva mai odihnita, am început sa mai citesc câte-o pagina...


Mă tot "chinui" de ceva vreme cu filmele astea nominalizate la Oscaruri... Am reușit să văd abia câteva și, deși îmi tot propun seară de seară să le văd și pe restul, întotdeauna găsesc altceva mai bun de făcut, astfel că le reportez pentru serile următoare. Acum fie vorba între noi, exceptând câteva, nici nu prea simt o mare tragere de inimă, mai degrabă mă roade curiozitatea și dorința de a fi și eu în rând cu lumea. Probabil că din acest motiv le și tot amân, așa cum am făcut și cu cele de anul trecut de altfel, de au rămas nevăzute până în ziua de azi. 
  


Filmele si serialele anului 2015

in , , by Larisa, ianuarie 07, 2016
Filme artistice vizionate în 2015: 28
 
Seriale vizionate în 2015: 12 dintre care 2 în curs de vizionare (Reign și Miss Fisher's Murder Mysteries)


Filmul preferat pe 2015 a fost  Tea with Mussolini (La ceai cu Mussolini)-1999.
 

Cărţile anului 2015

in , , by Larisa, ianuarie 05, 2016

Îmi propusesem la început de an să citesc 25 de cărți pentru 2015. Am finalizat 29, nu-i rău, sunt mândră de mine la acest capitol, la care se mai adaugă încă câteva începute și rămase neterminate. Marea majoritate a fost citită în prima jumătate de an, am avut spor ca să zic așa, în a doua jumătate am cam lenevit, dar vorba aia nu putem băga lecturile în cap cu polonicul, ține de chef și de stare, de plăcerea aceea de a te regăsi cu cartea în mână. Despre marea parte a lecturilor am scris pe parcurs, am adăugat astăzi recenziile restante. Situația a stat cam așa: 
In ultima vreme, referindu-mă aici la ultimele aproape două luni, am văzut o mulțime de seriale, ceea ce pentru mine este un record, nu știu ce m-a apucat. Nu am fost niciodată pasionată de seriale, le-am urmărit mereu cu măsură și asta pentru că ele de regulă incită, astfel încât după ce vezi un episod arzi de nerăbdare să-l vezi și pe al doilea, al treilea și tot așa, de nu te mai ridici din față televizorului. Ceea ce s-a și întâmplat de altfel, atunci când aveam timp timp liber sigur eram cu ochii la vreun serial. Mi s-a pus pata de ceva timp pe serialele englezești, în principal pe cele de epocă. Nu știu dacă a fost de vină vremea de afară care m-a dus cu gândul la Anglia (deși, culmea, eu când am fost la Londra a fost chiar soare și cald în octombrie 2011!), starea mea melancolică din ultima vreme, sau pur și simplu apetitul deschis de ultimul sezon din Downton Abbey, dar zău c-am făcut o pasiune. Dacă o adaug și pe cea a ceaiului, ați putea crede cu ușurință că am greșit țara :).



Iată ce am vizionat:
Despre filmul Everest auzisem cu ceva timp înainte să apară în cinematografe. V-am mai spus cred, dar acum ceva vreme mi-am făcut un cont pe IMDB... Am și aplicația pe telefon (da, cred că fac parte din oamenii ăia care dorm cu smartphonu' în mână :D) și din când în când, de obicei seara înainte de culcare, îmi mai arunc câte un ochi pe filmele care urmează să apară, vizionez trailere, le adaug pe cele care-mi plac în wachlist, le notez pe cele văzute, etc. Ați zice că sunt o adevărată cinefilă nu glumă. Ei bine, cinefilă sau nu, anul ăsta am stat foarte prost la capitolul filme, cred nu mai văzusem un film de vreo trei luni până să văd ieri Everest ... 



Ce am mai citit vara asta

in , , , by Larisa, septembrie 07, 2015
Vara asta am citit foooarte puține cărți. Nu știu dacă a fost de vină vara, cu zilele ei lungi petrecute pe terasă și cu activitățile pe care le-a implicat prin curte, sau faptul că pur și simplu nu am avut eu dispoziție pentru citit, ci pentru alte lucruri (de exemplu am văzut o mulțime de filme documentare și filmulețe pe diverse teme pe youtube), poate câte puțin din fiecare, astfel că lecturile au fost într-un număr mult mai mic față de ce mi-am propus. Dar au fost totuși câteva: 


Recunosc, citesc destul de rar pe hârtie și asta mi se trage de când am venit în Franța și m-am confruntat cu o problemă spinoasă: de unde îmi cumpăr cărți? Păi ce, în Franța nu sunt librării? Ba sunt, dar ce te faci când întrebarea vine de la un om ca mine, care atunci când a ajuns pe aceste meleaguri nu știa o boabă de franceză? Vă spun eu: te adaptezi la situație!


Există, desigur, posibilitatea să cumperi cărți în limba română de la librăriile online din țară, însă nu toate livrează peste hotare, ca să nu mai vorbim de costuri și de posibilele încurcături poștale. La fel, există și aici librării care vând cărți în limbi străine, însă cum româna nu-i nici pe departe o limbă de circulație internațională sunt slabe șansele să găsești ceva. Iar cum vizitele mele în țară nu sunt foarte dese și nici nu vreau să înnebunesc familia să-mi facă pachete, soluția a venit mai simplu decât mă așteptam, odată cu tehnologia: cărțile electronice. Așa că am investit rapid într-un dipozitiv special pentru citit, un reader, o liseuse cum se cheamă aici (pentru că francezii nu-s atât de dispuși să-și englezească limba), iar cititul electronic m-a prins atât de repede că astăzi aproape că nici n-aș mai concepe să citesc altcumva. 

Am vizionat foooarte puține filme! 

După ce în lunile aprilie-mai n-am văzut aproape nimic, iată că în iunie s-au strâns vreo 7 filme pe lista mea, dintre care câteva chiar simpatice, pe care am ales să vi le prezint aici. Niciunul ce-i drept de nota 10, dar toate plăcute pentru o seară relaxantă de vară în fața televizorului. Deci, în iunie am vizionat: 



1. Woman in Gold (Femeia în Aur)
  

Filmul spune povestea (inspirată din fapte reale) a Mariei Altmann, o evreică refugiată din Viena ocupată de Hitler în America cea a tuturor posibilităților, pe timpul celui de-Al Doilea Război Mondial. După o jumătate de secol, aceasta vrea să facă dreptate și să revendice, dând în judecată statul austriac, portretul mătușii sale, pictat de Gustav Klimt, luat cu forța de către naziști și expus astăzi la o galerie importantă de artă din Austria.
 
Mi-a plăcut foarte mult filmul în primul rând datorită interpretării lui Helen Mirren, care este extraordinară în orice rol, iar apoi pentru că tema este una care mă interesează în general, mai exact îmi place să citesc și să vizionez filme și documentare despre cel de-Al Doilea Război Mondial și despre ororile sale. Povestea mi s-a părut destul de interesantă, cu atât mai mult cu cât este una reală, iar punerea ei
în scenă mi s-a părut foarte artistic realizată, atât prin îmbinarea perfectă dintre cele două planuri - prezentul zilelor noastre și trecutul războiului, cât și pentru faptul că, pentru a recrea mai bine atmosfera, s-au folosit actori vorbitori de limbă germană. Despre costume, coafuri, tradiții evreiești și Viena de ieri și de azi nici nu mai vorbesc. Nota 9.
 
2. The Age of Adaline (Secretul lui Adaline)

Filmul urmărește povestea tinerei Adaline, pentru care, în urma unui accident, timpul se oprește miraculs în loc la vârsta de 29 de ani. Ce poate fi mai frumos probabil că vă întrebați?!  Păi este cât se poate de rău, pentru că Adaline este nevoită să vadă îmbătrânind tot ce iubea, să fugă, să se mute din loc în loc pentru a nu fi recunoscută.
 
Filmul nu este o capodoperă cinematografică, dar pe mine m-a captivat la maxim mai ales datorită realizării artistice și a decorurilor puse sub o lumina splendidă și caldă. Este plăcut, relaxant, odihnitor, actorii sunt frumoși, iar în ciuda comentariilor răutăcioase mie nu mi s-a părut că au interpretat prost. Și iarăși costumele, offf, costumelele!!! Nota 8.

3. Suite française (Suita franceză)

Filmul urmărește o perioadă din viața franțuzoaicei Lucille Angellier (Michelle Williams), rămasă acasă în împreună cu soacra ei acră, interpretată de Kristin Scott Thomas. Soțul ei este plecat pe frontul celui de-Al Doilea Război Mondial, în timp ce Franța este ocupată de armata germană, iar sătenii sunt obligați să primească în gazdă soldații inamici. Casa Angellier îl va găzdui pe comandantul german Bruno (Matthias Schoenaerts), între el și Lucille înfiripându-se o poveste de dragoste interzisă.  
 
Suite française este un film pe care l-am văzut din curiozitate, pentru am citit cartea cu același titlu a scriitoarei Irène Némirovsky, dar și pentru că vizual și actoricesc, din trailer, mi s-a părut bine realizat. Cartea în sine mi-a plăcut și nu prea, v-am povestit despre asta într-un articol trecut, poveștile sunt interesante (pentru că sunt mai multe față de film), cu stilul autoarei nu m-am împăcat însă prea bine. E drept că jumate de carte nu apare în film, acesta concentrând-se strict pe anumite personaje și întâmplări, dar nu m-a deranjat foarte tare. Consider că filmele și cărțile trebuie judecate separat, până la urmă filmul trebuie să fie o interpretare artistică a cărții, nicidecum o reproducere scenă-cu-scenă. Ce m-a deranjat însă este faptul că pe bază cărții lui Némirovsky - care, indiferent de părerea mea strict personală, este una destul de bună- se putea face un film de nota 10, despre dramele personajelor pe fundalul războiului. Însă, din păcate, din cartea neterminată, inspirată din realitatea trăită de autoare (care de altfel era evreică și a sfârșit într-un lagăr de concentrare) s-a făcut un film de duzină. Îi dau totuși nota 8!

 4. Testament of Youth (Testamentul Tinereții)  

Vera Brittain, o tânără inteligentă, reușește să treacă peste prejudecățile familiei și să câștige o bursă în cadrul Universități Oxford într-o vreme când scopul femeilor în viață nu era decât să se mărite și să facă copii. Se îndrăgostește de cel mai bun prieten al fratelui său și merg împreună la facultate pentru a-și îndeplini visele literare. La scurt timp însă izbucnește Primul Război Mondial, iar bărbații sunt nevoiți să plece pe front, iar Vera decide să plece și ea ca infirmieră. Îndură cu stoicism ororile războiului, dar când se reîntoarce la Oxford, toată viața ei este complet schimbată. 
 
Testament of Youth este tot  o poveste de dragoste pe fundalul războiului, Primul Război Mondial de data aceasta, bazat pe memoriile Verei Brittain. Este un film despre frivolitatea primei iubiri, despre speranță, maturitate, împletite cu groaza și tragedia războiului. Mi-a făcut plăcere s-o revăd pe Emily Watson, iar Kit Harrington (Jon Snow pentru cunoscători) se pare că nu-i rău în rolul acesta. Nota 8.  

 5. The Second Best Exotic Marigold Hotel 

The Second Best Exotic Marigold Hotel contiua seria întâmplărilor din The Best Exotic Marigold Hotel, adică ale unui grup de pensionari britanici care hotărăsc să-și petreacă bătrânețea în exotica Indie, fermecați de hotelul Marigold. Însă odată ajunși la poarta acestuia începe o adevărată aventură, dovadă faptului că vârsta nu este niciodată un impediment în a trăi cu adevărat.
   
The Second Best Exotic Marigold Hotel m-am uitat pentru că mi-a plăcut foarte tare primul, așa că abia l-am așteptat pe acesta, al doilea. E bun filmul nu zic nu, dar recunosc că mă așteptam mai mult, avându-l în minte pe primul. Distribuția este la fel de bine aleasă, Maggie Smith și Judi Dench sunt tot geniale, replicile inteligente și adesea chiar amuzante,  iar ideea construirii unei noi vieți când ai impresia că nu mai trebuie să te aștepți la nimic cât se poate de inspirațională. Însă, nu știu... parcă i-a lipsit sarea și piperul, parcă a fost mai fad decât primul, cumva făcut doar pentru ideea de a mai scoate un film. Îmi pare rău, dar nota 7.


Articolul participă la rubrica Clubul Cinefililor


Voi? Cu ce filme sau seriale v-ați mai delectat în ultima vreme?  


Lunile aprilie-mai au fost foarte prolifice pentru cărți. Am citit mai mult decât în alte perioade, zău că mi-au priit cele două săptămâni în Corsica. Spun asta pentru că  6 din cele 9 cărți de mai hos au fost citite în cele două săptămâni pe insulă. Păi da, de ce să nu folosim eficient timpul petrecut la plajă? Deci, în ultimele luni am citit...



 ...foooarte puține filme față de anul trecut. Dar mi-au plăcut: 

1. The Imitation Game (Jocul codurilor), care cred că a fost filmul meu preferat din candidatele la Oscar de anul acesta, deși n-am văzut decât 3. Când s-au anunțat nominalizările eram totalmente pe dinafara listei; nu numai că nu văzusem niciunul dintre filme, dar nu știam nici măcar despre ce este vorba în ele. Așa că am purces rapid la remedierea problemei și primul film pe care mi-au căzut ochii fu acesta de față. Pelicula este despre matematicianul și criptologul britanic Alan Turing care, prin reușita sa de a sparge codul Enigma, permite Aliaților în timpul celui de-al doilea război mondial să afle planurile de război naziste. Povestea mi s-a părut extrem de captivantă, cu atât mai mult cu cât este una reală, iar Benedict Cumbertack un actor foarte bun. 


1. Pas cu pas (Klaus Iohannis), o carte pe care am cumpărat-o la sfârșitul lui 2014 odată cu febra aceea a alegerilor, dar pe care am apucat să o citesc abia în ianuarie 2015. Cartea urmărește pașii care l-au adus pe cunoscutul personaj din postura unui profesor de fizică de provincie la cea de candidat la președinție și este structurată pe mai multe capitole. Începe cu rezumat scurt și la obiect asupra vieții personale, continuă cu anii petrecuți ca primar al orașului Sibiu, perioadă descrisă în amănunt, de-a lungul a două capitole. Urmează un capitol despre ascensiunea rapidă în cadrul "politicii mari", ca ultima parte să ne traseze în linii largi planul de acțiune al viitorului (pe atunci) președinte. Am citit volumul din curiozitate și pentru că realizările lui Iohannis referitoare la orașul Sibiu mi s-au părut remarcabile. Per-ansamblu consider cartea interesantă, iar anumite idei demne de a fi reținute.

Provocare literară pentru 2015

in , , by Larisa, ianuarie 19, 2015
Nu știu ce m-a apucat anul acesta pentru că nu sunt deloc genul care să fac planuri. Însă lunile astea am făcut o mulțime. De exemplu mă uităm zilele trecute pe goodreads, știți voi, site-ul acela cu cărți, unde de altfel am și eu cont de ceva vreme și am găsit o provocare interesantă: 2015 Reading Challenge, să-ți propui un număr de cărți de citit pentru 2015 și eventual să te ții de treabă.

Desigur că nu este neapărat nevoie de un astfel de site ca să-ți stabilești cât să citești, în plus nu știu nici cât este de necesar să-ți stabilești un număr, vorba aia, citim cât simțim nevoia, în funcție de moment, de timp, n-au nici un rost lecturile turnate cu polonicul în cap.

Cronică de film pentru 2014

in , , by Larisa, ianuarie 05, 2015
Nu pot să înțeleg deloc logica timpului, zău că nu știu când trecu 2014. Începusem o cronică de film lunară dar m-am plictisit repede și n-am mai continuat-o, abia acum mi-am dat seama că la capitolul filme și cărți n-am mai scris deloc. Faptul că la făcut recenzii de cărți sunt varză e un lucru cunoscut, nici la școală n-am avut-o cu asta. Ca să nu mai zic că la capitolul ăsta literar mă plictisesc repede, dovadă stând multe cărți începute și neterminate. Cam așa se întâmplă și cu filmele: am perioade când vizionez foarte multe, de exemplu anul acesta l-am început în forță cu vreo 50 de filme în trei luni, după care nu știu ce s-a întâmplat, dar la sfârșit de decembrie mă pot lăuda pot lăuda doar cu un total de vreo 112.


© BLOGUL LARISEI · THEME BY WATDESIGNEXPRESS