Am tot vorbit despre cărțile pe care le citesc eu, aș vrea să povestesc puțin și despre cărțile pe care le "citesc" fetele, adică le citesc eu fetelor, firește, căci ele sunt prea mici să citească singure.


Aș începe prin a vă spune că încă de la o vârstă foarte mică am început să le obișnuiesc pe fete cu cărțile. La început au fost cărți tactile de bebeluși, apoi cărți cu sunete sau cântecele, cărți interactive. Au urmat povești scurte, mai târziu povești mai lungi, cărți de activități, de colorat, cărți cu autocolante, cărți de toate felurile, în funcție de vârstă și interesul copilului. N-am așteptat o anumită vârstă să introduc cărțile în viața lor, pur și simplu a venit natural, cărțile au fost acolo dintotdeauna, la început pentru noi, treptat și pentru ele. Am creat din primele luni un ritual de culcare: alegem o carte din biblioteca lor și le-o citesc. La început o alegeam eu, acum o aleg singure. Recunosc, uneori nu am chef să le citesc, dar îmi impun lucrul acesta, astfel că rare au fost serile când au adormit fără să citim. 

Apoi, am încercat să le ofer un model prin exemplul personal. Nu poți cere unui copil să iubească cărțile dacă tu că părinte nu o faci, nu citești, sau nu ai cărți în casă. Nu citesc nici eu pe cât aș vrea, dar citesc în general, mai mult sau mai puțin, în funcție de timp și dispoziție.

Comand cărțile pentru copii foarte des de pe Amazon, recunosc. Este practic, comod, am o lista lungă de favorite unde adaug, apoi intru și aleg, îmi place că în funcție de ce cauți primești foarte multe recomandări asemănătoare. Dar mergem des și la librărie. Le-am obișnuit pe fete de mici să mergem la clasica librărie. Le las să caute, să se uite, să răsfoiască, să își alegă singure. Le-am învățat că umblăm cu atenție, fără să rupem, aruncăm, stricăm și punem la loc cartea așa cum am găsit-o. Asta nu înseamnă că fac mereu asta, dar este normal, sunt copii. 


Erika împrumută săptămânal cărți de la biblioteca școlii. Este în programa săptămânală, vinerea merge toată clasa la bibliotec
ă și își alege fiecare o carte pe care o poate ține acasă o săptămână, până joia următoare. Când Daria va mai crește puțin și voi avea convingerea că poate păstra cărțile în stare bună ne vom face și un abonament la biblioteca din oraș.

În ceea ce privește cărțile pe care le avem, nu știu câte sunt, nu le-am numărat niciodată, nu consider relevant numărul lor. Consider în schimb important că ele să nu fie simple bibelouri, copilul să aibe curiozitatea să le ia, să le răsfoiască singur, să le citească mai târziu când o poate face și părintele dispoziția să le citească copiilor în mod regulat și să poarte discuții pe marginea cărților. 

În fine sunt multe de zis, hai să vă povestesc putin despre biblioteca noastră.

Fetele, având vârste foarte apropiate, împart momentan aceeași cameră și, cu mici excepții, aceleași cărți. 

Cărțile sunt organizate pe rafturi clasice, dar avem și o bibiliteca încorporată în pătuțul lor cabană, unde cărțile sunt așezate cu fața, o prezentare foarte drăguță și practică pentru copii. De-a lungul timpului am observat că fetele sunt mult mai tentate să ia cărți din această bibliotecă decât din cea clasică. Dezavantajul este că spațiul este limitat, rotesc eu săptămânal cărțile.

Biblioteca inserata in patutul cabana, unde schimb cartile aproape saptamanal

Avem și citim cărți în trei limbi. Cele mai multe sunt, așa cum este firesc, în franceză. Deși le-am vorbit fetelor dintotdeauna în română, ele astăzi înțeleg dar nu o vorbesc, exceptând câteva cuvinte, ne răspund sistematic în franceză, iar între ele vorbesc exclusiv în franceză. 

Apoi avem și cărți în română, încerc să le citesc cât mai mult și în limba mea maternă și sper să o poată face și ele cândva. Dintre cărțile în română, fetelor (și mie de altfel) le plac foarte tare cărțile Ioanei Macoveiciuc (Prințesa Urbană). Sunt interesante, despre situații din viața reală, actuale, amuzante, ne regăsim adesea în ele.  Îmi place că limbajul folosit este unul uzual, familiar, ceea ce pentru un copil (mai ales unul care nu are un vocabular românesc foarte vast) este foarte ușor de înțeles. Cele cu Ema și Eric sunt cele mai îndrăgite la noi, avem aproape toată colecția, dar și Cea mai bună înghețată din lume, Vrei să-ți spun un secret despre mami (o carte care mie personal mi se pare fabuloasă, atât că ilustrații cât și că text) sunt citite frecvent.

Cateva din cartile preferate in limba romana

Restul sunt în engleză, de regulă cărți cu vocabular simplu și uzual, dar mai ales repetitiv, despre mâncare, animale, culori, etc dar și povestiri scurte cu ilustrații faine. Preferatele noastre sunt cele scrise de 
Eric Carle. Sunt foarte captivante, iar ilustrațiile sunt fantastice.

Cateva din cartile preferate in limba engleza

Cărțile în franceză sunt multe și pe mai multe categorii. 

Daria are încă un raft al ei cu cărți pentru copii mai mici. I-au plăcut foarte tare în primii ani cărțile pentru bebeluși din seria Usborne, din categoria celor senzoriale, cu texturi și inserții diverse, cu clapete ce ascund animale, sau cu sunete din natură, animale, tren, autobuz. Încă mai avem câteva pe care le resfoieste cu plăcere. 

Cateva carti pentru copii mici, din categoria senzoriale, cu texturi și inserții. 

Apoi sunt colecțiile, cărți despre aventurile unor personaje drăguțe și hazlii, de regulă animale, dar și oameni, copii mai ales, puse în diverse situații din viață reală. Am observat că celor mici le place să urmărească aventurile personajelor preferate pe parcursul mai multor episoade. Nu sunt povestiri foarte lungi, vocabularul este pe înțelesul copilul învață ceva util din fiecare istorisire. Cel mai tare ne place colecția Edmond et ses amis, în mare despre prietenie  și Monde des petites betes, cu ilustrații faine și povestiri foarte drăguțe și vesele cu diverse animale.  Mai sunt cele cu Pepa Pig, care merge la piscină/ în vacanță/ bibliotecă, cu Julliette, o fetiță tare haioasă, sau Camille, etc. Aceste cărți le citim de regulă seară înainte de culcare.

Cateva carti din seria Monde des petites betes, sunt foarte multe, noi avem cateva

Seria Edmond et ses amis


Mie personal îmi plac foarte tare cărțile cu ilustrații frumoase. Sau cu povestiri emoționante. Când dau peste vreuna la librărie nu mă pot abține să nu o iau. Avem câteva care nu fac parte din nicio colecție, dar ilustrațiile sunt așa drăguțe sau povestea este atât de înduioșătoare, că îmi face și mie placere ca adult să o citesc. 

Daca cititi in franceza va recomand Monsieur chien sau Le jardin de mamie :)

Mai avem o serie de cărți educative, cărți care încearcă să explice diverse probleme și situații din viața reală și să răspundă la întrebările copiilor despre, de exemplu,  minciuni, prieteni, moarte, divorț, emoții, corp, etc. Mi se par super utile când vreau să-i explic copilului astfel de lucruri și nu prea știu cum să mă fac înțeleasă. Îmi plac colecțiile 
Docteur Catherine Dolto și P'tit pourquoi. Cărțile de genul acesta sunt mereu în franceză căci, atunci când este vorba de explicații, ele trebuie să fie în franceză pentru a fi înțelese pe deplin.


Cateva carti despre emotii

O altă serie importantă de cărți din biblioteca noastră sunt tot din categoria celor educative, dar mai degrabă despre lumea înconjurătoare, științe, natură, astronomie, invenții și inventatori, explicate pe înțelesul copiilor. Ne plac cele din colecțiile L'incroyable despre genetica, istoria umanității, istoria vieții pe Terra, etc  și P'tits curieux Usborne, despre corpul omenesc, spațiu, Terra, natura, etc. Cărțile sunt super faine, cu clapete. Despre colecțiile Usborn bănuiesc că știți, dacă nu știți încă vă recomand cu căldură, în ciuda prețului cam piperat, nu cred să existe cărți mai bune pentru copii decât acestea. 


Și nu în ultimul rând sunt cărțile pe care nu le pot încadra în nicio categorie, pur și simplu diverse povestiri de seară.

Ah, da, avem un raft întreg, separat, cu cărți de activități: colorat, labirint, diferențe, caută și găsește, autocolante (cele Usborne pe diverse teme sun geniale!), dar și cărți de învățat pentru Erika (matematică, scriere, citire, engleză, etc). O activitate preferată a fetelor este bricolajul, un fel de lucru manual, așa că am și câteva cărți din acesta categorie să mă inspir.


Carti dupa care mai lucram cu Erika in prezent

Voi ce mai citiți copiilor?

PS: M-ar interesa niște cărți de învățat limba română dacă știți. De învățat limba română nu pentru copii care trăiesc în România și atunci când ajung la școală au un anume nivel de vocabular. Ci pentru copii străini cum ar veni...


SHARE 0 comments

Comenteaza

© BLOGUL LARISEI · THEME BY WATDESIGNEXPRESS