Paris, parca niciodata destul

M-am trezit marti la 5 dimineata, ca la 6 jumate sa fiu in tren, iar la 8.20 sa cobor pe peronul garii Austelitz din Paris. Ileana ma astepta cuminte pe peron. Si ea se trezise cu noaptea in cap si traversase tot orasul, care nu e mic, de altfel, ca sa ajunga la timp la gara. Data viitoare promit sa nu mai ajung la ore asa matinale! Tot drumul mi s-au inchis ochii, in timp ce priveam pe geamul trenului care gonea spre capitala, rasaritul de soare. Mi-era prea lene sa scot aparatul din rucsac, desi ar fi mers tare bine tras in poza si ma consolam cu gandul ca oricum geamul nu e prea curat sa-mi iasa niste poze faine. 

In timp ce citeam La rascruce de vanturi, ma gandeam cat de tare poate sa fie ca ma intalnesc cu Ileana, fosta colega de liceu si prietana, inca actuala prietena buna, la Paris. Pfff, ce drumui intortocheate mai are si viata asta! Asa cum scria si ea zilele trecute, imi amintesc inca zambind, cum in clasa a 12-a, care a fost acum vreo 11 ani, ne cumparam impreuna manualul de franceza, pentru ca ni se parea inutil sa dam banii amandoua pe el, urmand sa-l imprumutam de la una la alta, cand va fi sa ne facem temele. Ma intreb daca chiar om fi facut vreodata temele alea?! La fel de inutila consideram atunci si disciplina care era limba franceza. La sfarsitul clasei a 12, ca sa fim corecte, am taiat manulal cu foarfeca pe din doua, ca fiecare dintre noi sa pastreze o bucata ca amintire. Amintire a manualului in sine si poate si al dezinteresului nostru pentru respectiva materie. Ce stiam noi atunci ca peste 10 ani vom ne vom plimba prin Paris, mai mult decat ca doua simple turiste?! Coincidenta sau destin, astazi dupa 10 ani, de la sectionarea manualului, locuiesc in Franta, si Ileana partial la fel, momentan si poate in curand chiar cu totul. Desi manualul ala l-am aruncat cine stie pe unde, culmea a fost ca, indirect, el m-a urmarit pana astazi, si inca mai invat astazi, direct sau indirect, cu sarguinta, tot ce sunt convinsa ca scria in el.

Revenind, cum spuneam, marti Ileana ma astepta pe peronul garii Austerlitz. Dupa doua vizite care mi le-a facut in Tours, iaca acum vin si eu la ea, la capitala. Nu imi facusem nici un plan de plimbare, desi mai am multe de vazut prin acest oras, am avut incredere in ce imi va propune ea. Nu m-am inselat, fireste, doar ne cunostem de ceva vreme! Nu stiu cum, dar parca mi-a anticipat dorintele. Asa ca iata-ne intr-o dimineata de septembrie, pe amandoua pornind la pas, prin cel mai frumos oras din lume. Primul obiectiv turistic in care ne-am oprit si pe care doream cu ardoare sa-l vizitam, a fost desigur prima bodega iesita in cale ( a se citi cafenea pariziana) pentru a savura licoare magica a fiecarei dimineti ( a se citi cafeluta). Aceasta fiind servita, acum ça va, on y va!!!

Jardin des plantes

Incepem cu Jardin des Plantes, langa gara, o foarte faina si mare gradina pariziana. Si cu multe plante, cum altfel, doar n-au botezat-o asa degeaba. Ziua nu era prea insorita, as putea spune chiar ca era un nor de ziceai ca in secunda doi incepe uraganul, dar ce conteaza, Parisul e frumos pe orice fel de vreme, buna sau rea. Povestind una alta, facem turul gradinii, admiram culorile, care parca nu cunosc inca toamna, atat de vii sunt, iar dupa ce terminam cu ea, cu gradina, iesim si ne continuam drumul. Poate o iesi si soarele asta!

Jardin des plantes

Place de la Bastille

Traversam Sena, spre Gare de Lyon, ca vroiam si eu s-o vad. N-am ajuns niciodata cu trenul in aceasta gara, constructie impresionanta de altfel, dar o stiam prea bine din filmul Hugo si de la National Geographic, de unde am vazut eu un documentar si retinusem ca acolo a avut loc unul dintre cele mai grave accidente feroviare din Franta. Cum ce s-a intamplat?! Cineva a omis un lucru minor, sa schimbe macazul si trenul care se apropia a intrat in altul statea linistit la peron.... Da stiu, nu e deloc funny! N-am mai intrat inauntu, de aici am pornit mai departe spre Place de la Bastille, un loc cu o insemnatate istorica enorma pentru aceasta tara. Se stie ca acolo a cazut la 14 iulie 1789 vechea fortareata-inchisoare Bastilia, in timpul revolutiei franceze. Doar se sarbatoreste ziua nationala la acea data.  Nimic nu mai aminteste astazi de acele vremuri tulburi, doar poate manualele de istorie si columna care este ridicata in centrul scuarului.

Place des Vosges

De aici patrundem mai departe in celebrul si vechiul cartier Marais, acela atat de prezent in carti si filme, un fel de simbol al vechiului Paris, printre multe alte simboluri de altfel si ajungem in Place des Vosges, cea mai veche din Paris. Aici ne si oprim pe o bancuta si parca si soarelele incepe sa-si arate primele raze. Ce bine! Piata v-am aratat-o aici. Magnifica este putin spus. Intrand pe poarta ei, intri parca pe poarta timpului, si ajungi cu sute de ani in urma, cand Henri al IV -lea a dispus construirea ei. Pe colt la numarul 6 se afla casa memoriala a lui Victor Hugo, pe care am si vizitat-o, dupa ce am facut tot turul pietei sa o gasim. Fireste ca am pornit din coltul care nu trebuia, cum altfel?! Tot pe un colt este si Hotel Sully, o cladire impresionanta, in stil Louis al XIII-lea, cu o mica gradinita, o oaza in tumultul orasului.

Hotel Sully

in curte la Hotel Sully

Rue Saint-Antoine

Dupa ce terminam cu piata, o luam la pas pe strada Saint Antoine prin fata bisericii Saint-Paul-Saint-Louis, care era in renovare, asa ca n-am poze, ne pierdem pe niste stradute ca sa lasam batranul Marais in urma si sa iesim la Sena, chiar in dreptul podului Marie, ce leaga malul drept de insula Saint Louis. Traversam podul pana pe insula. Nu o mai explorasem pana acum pe asta mica, fusesem doar pe Ile de la Cité, dar stiam de ea ca se afla acolo in mijlocul Senei. Oricum cele doua insule din mijlocul raului mi se par fantastice. Continuam plimbarea pe malul insulei, cu cladiri faine de o parte si Sena pe cealalta, apoi traversam pe Pont Saint Loius si iata-ne pe celebra Ile de la Cité, fix in spatele catedralei Notre Dame, care tot acolo era, desigur, nu se miscase si nu se schimbase deloc, de ultima data de cand o vizitasem, asa cum nu s-a schimbat oricum de sute de ani.

Pont Louis-Philippe

Celebra Notre Dame

Stomacul isi cere portia de papa, asa ca traversam Pont Saint Michel si intram in Cartierul Latin, cu scopul precis si clar de haleala.  Gasim un resto très simpa, ne asezam si hai sa avem pofta, alaturi de o sticla de Cote de Provence, unul din vinurile rosé pe care eu le ador, ca doar nu bei cico in Franta. Sper ca si Ilenei i-a placut recomandarea mea! 

Cartierul Latin

Biserica Saint-Étienne-du-Mont

Cu burtile pline parca mai venim de acasa si parca revine cheful de hoinareala, mai ales ca s-a mai si incalzit un pic vremea. Urcam spre Sorbone, celebra universitate, Ileana mi-l arata si pe batranul Eminescu care se odihnea la umbra unui copac, sculptat in piatra ,cum altfel, imi arata si biserica ortodoxa romana din Paris (pfff, fata asta cunoaste toate coltisoarele orasului, n-ati vazut asa ceva!) si pornim catre un loc preferat al ei: Panthéon-ul. Intr-adevara ii dau dreptate! Cladirea este grandios de impreionanta, la fel ca si cele din jur. Panthéonul este un monument in stil neoclasic, situat in Piata Panthéonului, pe dealul Saint Geneviève in mijlocul Carierului Latin. Creat initia pentru a fi o biserica, a devenit astazi un monument ce cinsteste marile personalitati ce au marcat istoria Frantei. Zona este frecventata se pare de multi studenti, datorata universitatilor din jur. Dar dincolo de asta, este cu adevarat un loc care pastreaza o mare parte din farmecul acestui oras. Piata pavata cu piatra cubica, pe care tinerii stau turceste pe jos, citesc, mananca sau beau cafea, inconjurata de cladiri ce urla istorie si cu un varf de Tour Eiffel ce se zareste in fata, ma conving incaodata ca ala care zice ca Parisul este naspa este fie orb, fie nebun.

Biserica Saint-Étienne-du-Mont

Panthéon-ul

Piata din fata Panthéon-ului

De aici Ileana planuise o plimbare prin Jardin du Luxembourg, pentru ca stia ca eu nu mai fusesem acolo si tot o admiram pozele ei. Intr-adevar nu m-a dezamagit, arata exact ca in fotografii: Jardin du Luxembourg est magnifique! Palatul Luxembourg, sediul senatului de altfel, impresionant pe fundal si o gradina foarte eleganta si colorata...de vis! Insa ghivecele de piatra cu muscate roz si palmierii inalti dadeau un aer atat de exotic locului. Creata in 1612, la initiativa reginei Maria de Medici, restaurata apoi, ramane unul dintre cele mai speciale locuri ale capitalei Frantei. 

Jardin du Luxembourg

moi dans le Jardin du Luxembourg

Aveam trenul spre Tours pe la 5 jumate asa ca de aici am pornit catre gara, trecand pe langa Biserica Saint-Sulpice, apoi pe langa Saint Germain de Pres pana la Sena, iar de aici pe cheiul ei pana la gara. Inca cred ca Parisul vazut de pe cheiul Senei este cel mai frumos. Cred ca as putea sa ma plimb in sus si in jos pe rau fara sa ma plictisesc vreodata.

Biserica Saint-Sulpice

Institut de France

Notre Dame

Pont Tournelle

Am promis ca revin, in noiembrie. Ce sa mai vad atunci?! Sincer nu cred ca mi-ar ajunge o viata sa surprind farmecul acestui oras. Da, mi se pare cel mai frumos! Nu stiu altii cum sunt, dar eu il vad inca elegant, romantic si rafinat. Il vad un oras care respira istorie si cultura prin fiecare por, un oras care iti patrunde in suflet, mie cel putin, si care ma cheama neincetat. Cu riscul de a ma repeta, Parisul insusi este un muzeu in aer liber. Sa ma pierd pe stradutele lui vechi, in admosfera aceea tipic pariziana, mi se pare de vis. Si voi reveni in noiembrie si pentru ca  Ileana este un ghid minunat. Cred ca si-a gresit cariera, dupa cum i-am si spus. Sau poate si ea iubeste acest oras si o inteleg.  Se spune ca Parisul este un oras de vis. Pentru mine chiar este. Cu adevarat.

S-ar putea să te intereseze și: 

 Alte plimbari prin Paris

 Gastronomie și vinuri franțuzești 

 Toate călătoriile mele prin Franța