În sâmbăta în care am fost la festivalul trandafirilor de la Chedigny am dat o tură și la Vitiloire, festivalul vinurilor Loarei, care se ține anual, în luna mai, în Tours. Clumea este că abia anul acesta, când locuiesc în Amboise, am mers pentru prima dată. Vitiloire este un eveniment în aer liber ce reunește atât producători de vinuri cât și băutori, într-un cadru convivial ce oferă o ocazie numai bună pentru a descoperi vinurile regionale. Și nu sunt puține, credeți-mă pe cuvânt. Pe lângă clasicele degustări, exsta și un village gourmand, adică standuri cu mâncare, o expoziție interesantă de fotografie, cu fotografii din vie evident, conferințe, dezbateri, ateliere de bucătărie și chiar concerte.
Faptul că îmi plac vinurile nu mai este nici un secret. Eram pasionată și în țară, mi-am scris și lucrarea de licență pe această temă, însă trebuie să recunosc că acești patru ani în Franța (pff, când oare au trecut?!) mi-au intensificat și cultivat pasiunea. Firește că toate astea n-au picat din senin, am citit, m-am documentat și am ținut să fiu atentă și să învăț de la cei care cunosc. Și slavă Domnului că am avut de unde să învăț! De două lucruri nu duce lipsă Valea Loarei: de castele și de vii. Cu toate acestea, printr-un exces de modestie, sau poate lipsă de comunicare, vinurile bătrânului fluviu nu se bucură de aceeași notorietate ca alte vinuri franțuzești, deși Valea Loarei este a treia regiune viticolă a Franței după Bordeaux și Bourgogne, a doua producătoare de vinuri spumante după Champagne și prima în topul numărului de AOC* albe.
Dar haideți să vă spun mai bine cum stau lucrurile la festival. Ținut într-o zonă împrejmuită, ce face ca vreo câteva bulevarde din centru orașului Tours să fie închise pe durata unui weekend întreg spre disperarea multor participanți la trafic, la festivalul Vitiloire intri plătind vreo 6 euro de persoană. În schimbul banilor primești un pahar -din sticlă și cu picior, firește- și un cordon cu suport, astfel încât să nu-ți amorțească mâna pe durata periplului printre standuri. Mai primești opțional și o broșură despre festival și aranjarea producatorilor, să mergi direct la sursă, după care pucezi la băut. Pardon, la degustat!
Fiincă nu luasem prânzul, noi am început cu standurile de mâncare. Niște rillons, rillettes și-o clătită la desert au mers de minune cu o sticlă de roșu sec de Chinon. După, am plecat să descoperim standurile cu vinuri. N-am degustat prea multe, alminteri trebuia să ne luăm cameră la hotel, urcarea la volan sub influiență unei cantintati prea mari de vin este interzisă chiar și în Franța. Mai degrabă am preferat să ne uităm, să ne informăm, să gustăm fără să depășim limita, eventual să cumpărăm câteva sticle pentru colecția de acasă.
Faptul că îmi plac vinurile nu mai este nici un secret. Eram pasionată și în țară, mi-am scris și lucrarea de licență pe această temă, însă trebuie să recunosc că acești patru ani în Franța (pff, când oare au trecut?!) mi-au intensificat și cultivat pasiunea. Firește că toate astea n-au picat din senin, am citit, m-am documentat și am ținut să fiu atentă și să învăț de la cei care cunosc. Și slavă Domnului că am avut de unde să învăț! De două lucruri nu duce lipsă Valea Loarei: de castele și de vii. Cu toate acestea, printr-un exces de modestie, sau poate lipsă de comunicare, vinurile bătrânului fluviu nu se bucură de aceeași notorietate ca alte vinuri franțuzești, deși Valea Loarei este a treia regiune viticolă a Franței după Bordeaux și Bourgogne, a doua producătoare de vinuri spumante după Champagne și prima în topul numărului de AOC* albe.
Dar haideți să vă spun mai bine cum stau lucrurile la festival. Ținut într-o zonă împrejmuită, ce face ca vreo câteva bulevarde din centru orașului Tours să fie închise pe durata unui weekend întreg spre disperarea multor participanți la trafic, la festivalul Vitiloire intri plătind vreo 6 euro de persoană. În schimbul banilor primești un pahar -din sticlă și cu picior, firește- și un cordon cu suport, astfel încât să nu-ți amorțească mâna pe durata periplului printre standuri. Mai primești opțional și o broșură despre festival și aranjarea producatorilor, să mergi direct la sursă, după care pucezi la băut. Pardon, la degustat!
Fiincă nu luasem prânzul, noi am început cu standurile de mâncare. Niște rillons, rillettes și-o clătită la desert au mers de minune cu o sticlă de roșu sec de Chinon. După, am plecat să descoperim standurile cu vinuri. N-am degustat prea multe, alminteri trebuia să ne luăm cameră la hotel, urcarea la volan sub influiență unei cantintati prea mari de vin este interzisă chiar și în Franța. Mai degrabă am preferat să ne uităm, să ne informăm, să gustăm fără să depășim limita, eventual să cumpărăm câteva sticle pentru colecția de acasă.
***
Și-acum să vă povestesc despre vinurile Loarei pentru cei interesați, pentru că, de
curând, am primit câteva mesaje pe adresa de contact a blogului în care
persoanele respective, din dorința de a descoperi și altceva pe Valea
Loarei decât clasicele castele, îmi cereau sfaturi referitoare la
eventuale degustări de vinuri în zonă. Ei bine... 
Vie cat vezi cu ochii
Un pic de istorie
Prezența viței de vie pe Valea Loarei este anterioară Antichității, însă ocupația romană este cea care a provocat expansiunea viticulturii în lungul fluviului. Romanii sunt de asemenea cei care au dezvoltat arta cultivării viei și vinificația strugurilor în mod diferit, în schimb celților le datorăm invenția butoiului de lemn, ce va ajuta la conservarea și mai ales la transportul vinului. Căderea Imperiului Roman și migrațiile barbare antrenează declinul viticulturii pe Valea Loarei, între secolele IV-VI dezvoltându-se doar un consum local, în jurul mănăstirilor. Perioada de aur a vinurilor Loarei a fost cea a Renașterii, prezența regilor Franței în castelele noi construite favorizând diversificarea vinurilor locale. Războaiele Religioase ce au urmat, Revoluția Franceză, la fel ca bolile sau dăunătorii care au pătruns în Europa cu ocazia marilor cuceriri au pus numeroase piedici, însă în ciuda acestora viticultura pe Valea Loarei nu s-a lăsat învinsă.
Prezența viței de vie pe Valea Loarei este anterioară Antichității, însă ocupația romană este cea care a provocat expansiunea viticulturii în lungul fluviului. Romanii sunt de asemenea cei care au dezvoltat arta cultivării viei și vinificația strugurilor în mod diferit, în schimb celților le datorăm invenția butoiului de lemn, ce va ajuta la conservarea și mai ales la transportul vinului. Căderea Imperiului Roman și migrațiile barbare antrenează declinul viticulturii pe Valea Loarei, între secolele IV-VI dezvoltându-se doar un consum local, în jurul mănăstirilor. Perioada de aur a vinurilor Loarei a fost cea a Renașterii, prezența regilor Franței în castelele noi construite favorizând diversificarea vinurilor locale. Războaiele Religioase ce au urmat, Revoluția Franceză, la fel ca bolile sau dăunătorii care au pătruns în Europa cu ocazia marilor cuceriri au pus numeroase piedici, însă în ciuda acestora viticultura pe Valea Loarei nu s-a lăsat învinsă.
Vara in vie (Saumur-Champigny 2012)
Un mozaic al vinurilor
Astăzi, de la Oceanul Atlantic până în Masivul Central, Valea Loarei este cea mai vastă regiune viticolă a Franței, caracterizată printr-o mare varietate de peisaje, prin diversitatea soiurilor de struguri cultivate și, mai ales, prin complexitatea vinurilor produse. De la Nantes până în Auvergene, 69 AOC se întind pe 80 000 ha de vie, împărțite în 4 mari areale viticole bine delimitate de condițiile naturale, dar și de acel savoir-faire transmis din generație în generație.
1. Pays Nantais, caracterizată prin condiții climatice speciale, datorate apropierii de litoralul atlantic. Regiunea reunește mai multe podgorii, grupate în 3 AOC: Gros-Plant (un vin alb foarte sec), Coteaux d'Ancenis (ce dă naștere unor vinuri albe, roșii și rosé) și Muscadet, cel care dă renumele regiunii. Merg mai ales cu pește și fructe de mare.
2. Anjou, regiune cunoscută pentru vinuri albe și rosé, dar și pentru câteva roșii destul de bune. Câteva AOC:
- rosé: Rosé de la Loire (sec și proaspăt, perfect pentru serile estivale între prieteni), Cabernet d'Anjou (demisec, fin, elegant, se sortează perfect cu carnea de curcan), Rosé d'Anjou (perfect pentru desert).
- albe: Savennières (sec, nervos, potrivit alături de preparate din pește), Coteaux de Layon (dulce, licoros, de desfăcut la ocazii importante).
- roșii: Saumur-Champigny (proaspat și sincer), Saumur (elegant, fin, merge cu fripurile la grătar).
- spumant: Anjou Pétillant, Anjou Mousseux, Crémant de la Loire, regele aperitivelor pe Valea Loarei.
3. Touraine, grădina Franței, cu climatul său temperat, soare moderat și vânturi slabe, cu habitatele trogloditice, terasele nisipoase, colinele împădurite și văile îmbăiate de cursuri de apă, dă vinuri proaspete și lejere, majoritatea purtând nume de castele. Câteva AOC:
- Bourgueil și Saint Nicolas de Bourgueil (roșii și câteva rose, solide, stimulante, merg alături de fripturi, și crustacee, dar mai ales alături de vedetele incontestabile ale regiunii, rillettes și rillons),
- Chinon (roșu, fin, parfumat, merge cu brânză și vânat)
- Touraine și Touraine Amboise (albe, rosé, sau roșii, ușoare, agreabile, merg la mesele lejere)
- Vouvray și Montlouis (albe, calme sau efervescente, spumante excelente în aperitiv, sau alături de o veritabilă brânză de capră regională)
- Cheverny și Valencay (preferatele mele, roșii, albe și rose, lejere, proaspete, merg la mese ușoare)
4. Centre, cu vinuri albe, seci și nervoase, obținute în general din soiul sauvignon: Quincy, Reuilly, Pouilly-fumé, Menetou-Salon, regele regiunii find Sancerre (alb și roșu)
Toamna in vie (Vouvray-Rochecorbon 2013)
Din vie în sticlă
Se spune că un vin trebuie să aibe fața locului unde s-a născut și caracterul omului care l-a făcut, iar ca să reziste în fața vinurilor standardizate este necesar ca micii producători să-și păstreze originalitatea și tipicitatea produselor. Pentru a-și valorifica la maxim vița de vie, viticultorul trebuie să respecte un calendar strict al acesteia. Vinul începe în vie iarna, moment în care viticultorul regularizează volumul viitoarei sale recolte prin tăiere. O vie prea productivă, dar prost administrată, nu va da niciodată un vin calitativ. Primăvara, când mugurii se deschid, este vremea pentru tratamente, pentru primele lucrări ale solului și pentru tăierea ramurilor neproductive. Pentru a canaliza o viță prea productivă, în iulie se practică culegerea verde, adică tairea anumitor boabe înainte de maturitate. Însă cea mai importantă etapă este culesul, ce marchează de fapt debutul vinificării.
Procesul de vinificare este diferit în funcție de tipul de vin, roșu sau alb, plat sau spumant, și constituie un proces delicat, întrucât cea mai mică greșeală poate ruina un an de muncă asiduă, și totodată complex, unde experiența și cunoștințele viticultorului rămân primordiale. Pe podgoriile Loarei majoritatea vinurilor sunt obținute dintr-un singur soi de struguri, dar regăsim și combinații destul de interesante ca Saumur Champigny, alianță între soiurile cabernet franc și cabernet sauvignion. E bine de știut că vinurile rosé sunt obținute din must roșu, căruia viticultorul nu i-a lăsat timp să se coloreze suficient.
Astăzi, viticultura pe Loarei tinde să se adapteze noilor condiții de mediu, printre care încălzirea climatică, cât noilor cerințe ale pieței, cum ar fi vinurile bio, care câștiga tot mai multe simpatii printre consumatori. Acestea sunt obținute prin înlăturarea tratamentelor chimice și orientarea spre vinificarea naturală, fără aditivi. Cu toate acestea Valea Loarei este clasată a cincea între regiunile viticole bio franțuzești, conversia făcându-se destul de lent datorită climatului expus la boli și dăunători.
Se spune că un vin trebuie să aibe fața locului unde s-a născut și caracterul omului care l-a făcut, iar ca să reziste în fața vinurilor standardizate este necesar ca micii producători să-și păstreze originalitatea și tipicitatea produselor. Pentru a-și valorifica la maxim vița de vie, viticultorul trebuie să respecte un calendar strict al acesteia. Vinul începe în vie iarna, moment în care viticultorul regularizează volumul viitoarei sale recolte prin tăiere. O vie prea productivă, dar prost administrată, nu va da niciodată un vin calitativ. Primăvara, când mugurii se deschid, este vremea pentru tratamente, pentru primele lucrări ale solului și pentru tăierea ramurilor neproductive. Pentru a canaliza o viță prea productivă, în iulie se practică culegerea verde, adică tairea anumitor boabe înainte de maturitate. Însă cea mai importantă etapă este culesul, ce marchează de fapt debutul vinificării.
Procesul de vinificare este diferit în funcție de tipul de vin, roșu sau alb, plat sau spumant, și constituie un proces delicat, întrucât cea mai mică greșeală poate ruina un an de muncă asiduă, și totodată complex, unde experiența și cunoștințele viticultorului rămân primordiale. Pe podgoriile Loarei majoritatea vinurilor sunt obținute dintr-un singur soi de struguri, dar regăsim și combinații destul de interesante ca Saumur Champigny, alianță între soiurile cabernet franc și cabernet sauvignion. E bine de știut că vinurile rosé sunt obținute din must roșu, căruia viticultorul nu i-a lăsat timp să se coloreze suficient.
Iarna in vie (Montlouis 2013)
Astăzi, viticultura pe Loarei tinde să se adapteze noilor condiții de mediu, printre care încălzirea climatică, cât noilor cerințe ale pieței, cum ar fi vinurile bio, care câștiga tot mai multe simpatii printre consumatori. Acestea sunt obținute prin înlăturarea tratamentelor chimice și orientarea spre vinificarea naturală, fără aditivi. Cu toate acestea Valea Loarei este clasată a cincea între regiunile viticole bio franțuzești, conversia făcându-se destul de lent datorită climatului expus la boli și dăunători.
Primavara in vie (Saint Nicolas de Bourgueil 2013)
Să degustăm, zic!
Degustarea vinului este o artă complexă, însă ea nu mai este astăzi rezervată doar profesioniștilor. Mai inatai analizăm vinul vizual, îi observăm culoarea, intensitatea, reflexele Urmează mai apoi aprecerierea olfactivă, parfumul, aroma strugurelui și a podgoriei, iar abia după acestea apoi gustăm vinul, pentru a-i simți echilibrul, evoluția, sau maturitatea.
Degustarea vinului este o artă complexă, însă ea nu mai este astăzi rezervată doar profesioniștilor. Mai inatai analizăm vinul vizual, îi observăm culoarea, intensitatea, reflexele Urmează mai apoi aprecerierea olfactivă, parfumul, aroma strugurelui și a podgoriei, iar abia după acestea apoi gustăm vinul, pentru a-i simți echilibrul, evoluția, sau maturitatea.
A treia regiune viticolă a Franței
Cu aproape 3 miloane de hl produși anual, 380 miloane de sticle vândute, 7 000 exploatații viticole pe lângă care trăiesc direct sau indirect între 20 000 și 30 000 de persoane, totul pentru 1.2 miliarde de euro cifră de afaceri anuală, viticultura Văii Loarei este un sector cheie al economiei locale. Această poziție este rezultatul a secole de efort, ilustrând totodată capacitatea de adaptare a viticultorilor și pasiunea lor pentru munca bine făcută, pentru organizare și calitate.
Dar nu este suficient să faci vinuri bune, trebuie să le și vinzi. Pentru asta, au apărut încă de la începutul secolului XX diverse organisme, uniuni ale viticultorilor sau cooperative viticole, ce promovează calitatea și aduc viticultorilor independenți suportul tehnologic și comercial de care au nevoie. In plus, targurile anuale de profil permit producătorilor să se cunoască mai bine, dar și să se pună de acord asupra prețurilor și gusturilor publicului. Din punct de vedere al consumului, vinurile Văii Loarei ocupă locul trei după cele de Bordeaux și Bourgogne, iar în ansamblul producției, o sticlă din cinci este exportată în Marea Britanie, Belgia, Germania, sau Olanda.
Și viticultorii nu se opresc aici. Ultimul AOC lansat pe piață este Touraine Chanonceaux (cu x ca localitatea, nu fără x, precum scriem numele celebrului castel), creat de trei viticultori cu sprijinul Sindicatului Vinurilor AOC Touraine.
Cu aproape 3 miloane de hl produși anual, 380 miloane de sticle vândute, 7 000 exploatații viticole pe lângă care trăiesc direct sau indirect între 20 000 și 30 000 de persoane, totul pentru 1.2 miliarde de euro cifră de afaceri anuală, viticultura Văii Loarei este un sector cheie al economiei locale. Această poziție este rezultatul a secole de efort, ilustrând totodată capacitatea de adaptare a viticultorilor și pasiunea lor pentru munca bine făcută, pentru organizare și calitate.
Cele mai bune sticle se gasesc intotdeauna pe fundul pivnitelor
Și viticultorii nu se opresc aici. Ultimul AOC lansat pe piață este Touraine Chanonceaux (cu x ca localitatea, nu fără x, precum scriem numele celebrului castel), creat de trei viticultori cu sprijinul Sindicatului Vinurilor AOC Touraine.
Tourism oenologic
Și nu în ultimul rând, cu cele mai celebre castele din lume, cu o gastronomie reputată, cu peisaje clasate ca "opere de artă ale geniului uman" de către UNESCO și cu 69 AOC întinse în lungul fluviului regal, Valea Loarei se impune ca una dintre cele mai interesante destinații oenologice europene, oferind un drum al vinului spectaclos, cu drumeții prin vie, vizite de domenii, castele și crame troglodite, sărbători și târguri locale.
Și nu în ultimul rând, cu cele mai celebre castele din lume, cu o gastronomie reputată, cu peisaje clasate ca "opere de artă ale geniului uman" de către UNESCO și cu 69 AOC întinse în lungul fluviului regal, Valea Loarei se impune ca una dintre cele mai interesante destinații oenologice europene, oferind un drum al vinului spectaclos, cu drumeții prin vie, vizite de domenii, castele și crame troglodite, sărbători și târguri locale.
Montreuil-Bellay (2014)
Informații utile
- Un site cu informații despre vinurile Văii Loarei este Vins du Val Loire
- Anual, în primul weekend din septembrie Vignes, vins et randos este un eveniment ce propune 15 drumeții ghidate pe podgoriile Loarei, cu degustare - info AICI. Eu am făcut podgoriile Saumur-Champigny în 2012 și Saint Nicolas de Bourgueil în 2013. Anul trecut eram în vacanță în perioada aceea, iar anul ăsta dacă sunt acasă sigur merg :).
- Anual, pe Valea Loarei se țin festivaluri dedicate vinurilor, cu degustări, firește. Câteva dintre ele: Vitiloire (luna mai, Tours), Amboise (tunelul castelului, august) , Festivini (Saumur, septembrie)
- Bine de știut pentru cine este în zonă sâmbătă 18 iulie 2015: "Dégustation sous les etoiles", degustarea noului AOC Chenonceaux în grădinile castelului Chenonceau, info AICI
*AOC (appellations d'origine contrôlée) este o denumire inventat în 1936 și identificăƒ originea vinurilor provenite dintr-un teritoriu delimitat, cu caracteristici de calitate datorate exclusiv factorilor naturali și umani din acel teritoriu. AOC desemnează adesea o regiune, un ansamblu de comune, unde producătorii de vinuri se angajează a respecta un caiet de sarcini precis: soiul trebuie să fie nobil, vița cultivată pe un teren selecționat, iar vinificația să se facă în funcție de tradițiile locale. În România avem echivalentul DOC (denumire de origine controlată).
S-ar putea sa te intereseze si:
superb! iti dai seama ca si eu tot la standurile cu mancare as fi mers prima data! :)
RăspundețiȘtergere:)) pai cam asa si trebuie. Nu prea sunt indicate degustarile cu burta goala, nu? :p
Ștergereexact asa sunt organizate si la noi festivalurile vinurilor :)) si noi umblam cu tascuta la gât :) Muzica, dans, gustarele, frigarui, distractie din plin, pâna târziu dupa miezul noptii - doar ca la noi aceste festivaluri încep la sfârsitul verii, începutul toamnei.
RăspundețiȘtergereSi nemtii au vinuri bune si premiate international, însa nimic nu se compara cu Franta la acest capitol :)) Frumase fotografiile tale, ca întotdeauna! Multumim pentru informatii!
te pup. Noapte buna!
PS: eu am avut un coleg la serviciu a carei sotii preda la Academia Alimentara Freising-Weihenstephan, la catedra de vinuri :) Si am participat la multe cursuri de ale ei si mi-am exersat mirosul cu ajutorul mostrelor ei de arome naturale, învatând sa sesizez nuante si gusturi. Am tot vrut sa scriu cândva despre asta, dar uite ca am uitat, mereu sunt altele de facut :))) Dar aceste întalniri cu docenta au fost extraordinar de interesante.
Asa este adevarul, daca nu-ti educi gustul si nu-ti dezvolti perspicacitatea, ca sa savurezi o bautura, atunci.... bei sa-ti umbli burta sau sa-ti ametesti capul :))))
Mda, luna mai nu prea are nici o legatura cu vinul, nu stiu de ce se organizeaza in acesta perioada. Sunt si toamna diverse evenimente, dar cele mai mari sunt, culmea, in mai :))
ȘtergereDa, francezii au o traditie in ceea ce priveste vinurile. Am invatat multe lucruri aici, atat despre cum se produce un vin cat si depre cum se bea, astfel incat sa fie savurat si apreciat cum trebuie, nu baut ca sa umple burta, vorba ta:)). Dar am si tinut sa particip pe cat posibil la targuri, festivaluri, evenimente, sa cunosc oameni etc.
Interesant cursul despre care vorbesti. Poate totusi povestesi candva, mi-ar placea sa citesc :).
Excelentă prezentarea! Parcă îmi vine să o iau din loc! :)
RăspundețiȘtergereMultumesc :)! Ma bucur ca ti-a placut ;)
Ștergerewow!
RăspundețiȘtergeredaca cineva nu ar iubi vinurile, cu siguranta si-ar schimba optiunea citind ce ai scris :)
oricum, parca am fost in calatorie pe Valea Loarei...faina calatorie...
eu nu sunt o cunoscatoare, stiu doar ca imi plac vinurile albe dulci-licoroase, asa cum este Lacrima lui Ovidiu de la noi :)
Hmml, atunci un muscadet de lunde se varsa Loara in ocean ti s-ar potrivi ;).
ȘtergereMie mi-au placut intotdeauna vinurile seci, chiar si la desert. Nu stiu de ce nu ma impac delic cu combinatia dulce+vin. Si mai sunt amatoare de spumante, oricand, chiar si cand nu-s ocazii speciale.
Multumesc pentru aprecieri :)!
Dupa cele citite, mai-mai ca as participa si eu la o degustare de vinuri. Neaparat in Franta. :D Apropos de commentul tau de mai sus, si eu sunt amatoare de spumante. :P
RăspundețiȘtergereNu prea ma impac insa cu vinurile seci. :( :P :D
Deci avem inca un lucru in comun, vinurile spumante ;)
ȘtergereEu cred ca degustarile acestea pot fi o experienta interesanta pentru oricine, chiar daca nu este cunoscator sau pasionat. Doar daca este cineva care nu consuma vin sub nici o forma...In rest, de ce nu, daca se iveste vreo ocazie.