Primăvară pe străzile din Amboise

Lucrul pe care îl apreciez cel mai mult la orașul în care locuiesc este că, fiind mic, natura este peste tot, chiar și în mijlocul lui. Astfel, nu trebuie să plec prea departe să ma bucur de un colț de iarbă, de un deal verde, de o potecă printre copaci, sau de apele unui rau. Toate se găsesc în centru la Amboise. Toamna trecută m-am plimbat foarte mult cu Erika prin Amboise. De fapt nu numai toamna trecută, sunt într-o continuă descoperire a orașului de când m-am mutat în el, tocmai ce se făcură trei ani. Îmi place Amboise, în orice anotimp si pe orice fel de vreme. Mă fascinează și ma încântă de fiecare dată, vara cu mulțimea turiștilor ce însuflețesc centrul, toamna cu nuanțele arămii ce învăluiesc malurile Loarei, chiar și iarna cu străzile tăcute și apăsătoare. Iar primăvara... Primavara este o renaștere la Amboise. Primavara orașul se trezește la viață, se înnoiește, se înviorează, înflorește, luând-o parcă de la capăt într-un nou sezon.

Anul acesta din pacate e primavara doar cu numele, vremea este încă destul de rece în Touraine. Florile, săracele, sunt cam chinuite de frig, mugurii încă mai așteaptă să se deschidă. Sunt ceva pomi înfloriti, dintre cei mai timpurii și rezistenți, restul se lasă așteptați, reticenți pe buna dreptate la temperaturile de afară. Mai puțin noi, că nici vremea rece nu ne ține în casă.

Orice prilej de mers în centru, cu treabă sau de plăcere, este o bucurie. Ne îmbrăcăm, scoatem căruciorul și pornim entuziasmate la drum. Salutăm vecinii din cartier, dacă-i găsim pe afară - doar ne cunoaștem acum, traversăm Loara pe podul de piatră și iată-ne in centru, sub castel. Rezolvam rapid problemele, ori facem cumpărăturile pentru care am venit, apoi facem întotdeauna un mic tur prin locuri pe care deja le cunoaștem foarte bine, dar care nu ne plictisesc niciodată. Fie că ne plimbam prin piața Michel Debré, încadrată de o mulțime de terase și restaurante, pe rue Nationale, străduța pietonală îngustă, mărginită de case vechi, pana la Biserica Saint Denis, pe rue Victor Hugo, un loc parcă rupt de realitatea vremurilor noastre moderne, ori pe promenada amenajată în lungul Loarei, în centru la Amboise nu ai cum sa te plictisești, mereu e ceva de văzut. 

Și cum ar putea să se termine plimbările noastre mai bine decât cu un popas la una dintre cofetăriile din oraș? Fie la Bigot, pentru o duzină de macaroni divini ori o pungă cu praline delicioase, sau la Horloge, unde tarta cu fistic și vișine este de-a dreptul picată din rai. Ne întoarcem acasă traversând același pod de piatră peste Loara, obosite, dar încântate de acest orășel al nostru, micuț și cochet, ce nu încetează nici o clipa sa ne minuneze.

 Prin curtile vecinilor din cartier...

 Regina Anne de Bretagne plimband un grup de copii si explicandu-le despre Renastere.

 Macaron si praline de la Bigot

Tarta cu fistic si visine, ceva de vis!