Vechiul Port din Rochelle

Plimbându-mă fără grabă prin Vechiul Port din La Rochelle, pe o vreme rece și ploiasa, cu greu mi-aș fi putut imagina că acum câteva sute de ani de aici plecau jumătate din navele coloniale franceze, odată cu descoperirea Amercii. Mi-era greu să-mi închipui tumultul, agitația acestor pontoane, astăzi atât de tăcute și pustii. Dacă pe aceste ape cândva se făceau majoritatea schimburilor comerciale ale Franței, acum Vieux Port n-a mai rămas decât cu însemnătatea sa istorică și cu plăcerea pe care o oferă turiștilor care-i colindă agale cheiurile. 

Acum câțiva ani habar n-aveam că există pe harta Franței orașul La Rochelle. Dar există. Este acolo, port, pe la mijlocul coastei Atlanticului, în regiunea Poitou-Charentes, departamentul Charente-Maritime. L-am bătut la pas într-o duminică de ianurie, când m-am întors de la Chatelaillon. Visam de ceva vreme la turnurile medievale care străjuiesc intrarea în port, ca doi uriași de piatră, parte a zidului fortificat care despărțea cândva orașul de țărm. Râvneam totuși să le văd pe un fundal ireal de albastru al unui cer senin, dar n-a fost să fie. 

Vechiul port din La Rochelle este format din trei bazine și un canal care duce în imensul ocean. Bazinele servesc astăzi ca loc de expoziție pentru iahturi de lux sau alte ambarcațiuni. Unele sunt chiar de vânzare. Sunt scumpe, clar, dar este o plăcere să te plimbi printre ele și să le admiri.  Dincolo de ape este centrul vechi al orașului. Din strada principală se desprind străduțe înguste, intotochiate, care se pierd undeva în străfundurile târgului. Clădiri cu arcade, pavaje din piatră, obloane, restaurante pescărești, terase, cafenele, toate te ademenesc să te oprești câteva ceasuri. 

Undeva, peste un pod se ridică semeață o biserică veche. Este biserica Saint Sauveur, construită în stil gotic-flamboiard, reconstruită de două ori, după două incendii care au mistuind-o și au lăsat în urmă doar clopotnița. 

Puțin mai încolo este Marele Orologiu, splendid și impozant, fostă poartă de intrare în oraș, care avea înainte două arcade, una pentru pietoni și una pentru trăsuri. Între timp  a rămas doar cea pentru pietoni, desigur. 

Însă ce îți atrage privirea încă de la primul pas în port sunt cele două turnuri de piatră, emblemă a orașului.  Puțin mai la dreapta este și un al treilea. Turnurile medievale datează din secolele XIV și XV și au supraviețuit miraculos distrugerii zidului. Două dintre ele, cele care parcă păzesc intrarea în port, sunt Turnul Saint Nicolas, cel mai înalt și impunător și turnul Chaîne, mai mic și mai pripernicit. Puțin mai în spate se găsește turnul Lanterne, cândva cu rol de far. Toate cele trei turnuri se pot vizita. Un turn în schimbul a vreo 6 euro sau 3 turnuri în schimbul a 8,50 euro. La alegere. N-am vizitat niciunul. Poate dacă ar fi fost cald și soare aș fi urcat pe terasa din vârf să admir La Rochelle de la înălțime. Data viitoare. 

Tot pentru o data viitoare mai caldă am lăsat și plimbarea cu vaporașul către insulele din apropiere: Re, Oléron și Aix. Pe insula Ré se poate ajunge și cu mașina, pe un pod nou suspendat peste ocean. Foarte interesante sunt fortificațiile Boyard și Enet, adevărate cetăți de piatră în mijlocul oaceanului. Fort Boyard se vede de pe plaja din Chatelaillon, mic desigur.

Acum La Rochelle are un alt port. Unul nou, mare și modern. Al șaselea ca importanță maritimă al Franței. Nave noi, actuale, puternice au luat locul celor vechi. Ele nici nu ar mai încăpea pe portița străjuită de cei doi coloși de piatră. Pentru că vremurile trec, se schimbă, evoluează. La fel că și noi. Vechiul Port din Rochelle  a rămas astăzi doar o amintire ale unor vremuri apuse. Vremuri ale corăbiilor cu pânze, ale piraților și războaielor. Vremuri când oamenii încercau să descopere și cucerească lumea. Și azi încercam, numai că o facem altfel. Doar valurile domoale ce se sparg molcome de cheiuri ne arată că Vieux Port din Rochelle încă mai traieste.

S-ar putea să te intereseze și: 

 Alte călătorii pe Coasta Atlnticului

Alte plimbari la Rochelle

 Gastronomie și vinuri franțuzești 

 Toate călătoriile mele prin Franța