De ce iubesc toamna

E iarasi toamna, calendaristic, cel putin, ca in rest la mine e vara in toata regula. Ah, toamna, cel mai fermecator anotimp. Imi aduc aminte, cand eram mica, in scola primara si intr-o zi invatatoarea ne-a intrebat ce anotimp ne place cel mai mult. Toti copii au raspuns vara pentru ca e cald si vacanta, sau iarna pentru ca vine Mos Craciun si ne dam cu sania.... iar eu am raspuns cu toata sinceritatea, ca imi place toamna. Toata lumea a ramas putin mirata.. cum sa iti placa un anotimp cand incepe scoala, cand vremea este mohorata, cand natura moare?! Nu stiu exact de ce ma atragea atat de tare toamna cand eram copil, dar stiu ca treaba nu s-a schimbat nici astazi. Chiar si acum, dintre toate anotimprile toamna imi este cea mai draga mie. As putea trai intr-un loc care sa ma lipseasca de orice alt anotimp, mai putin de toamna. De multe ori si eu ma intreb de ce....

Toamna pe malul Loarei

Cu noptile ei din ce in ce mai lungi si diminetile reci, cu zilele inca caldute, cu mirosul de frunze uscate, cu adierea rascolitoare a vantului, cu soarele stins ce scalda natura intr-o lumina difuza, cu norii cenusii ce ne trimit la visare, cu ploaia ciobaneasca ce ne trezeste nostalgii adormite, toamna este incomparabila. E trista, dar are o frumusete unica.
 

De ce imi place toamna?! Pai... O simt in primul rand aproape de suflet si  potrivita firii mele: calda si rece in acelasi timp, uneori mohorata, alteori insorita, cateodata trista, altadata plina de voie buna... intr-un fel si eu sunt la fel ca toamna, asa indecisa si plina de contraste. Cred ca s-a mostenit de la dimineata aceea de septembrie in care m-am nascut....  Ma identific cu toamna si simt cum face parte din mine. Poate trebuie sa fii putin melancolic sa o iubesti, pentru ca nu este un anotimp vesel , dar cred ca este cel mai romantic dintre toate. Intotdeauna am fost melancolica si visatoare si oricat de dura a fost viata, nu a reusit sa ma schimbe... cred ca intotdeauna voi ramane asa, o idealista.

Apoi toamna imi aduce aminte cu drag de copilaria la tara, de mirosul gutuilor coapte, de gramezile de porumb prospat cules, de fumul frunzelor uscate stranse in gramezi si arse de sateni cand isi pregateau curtile pentru iarna, de pivnita plina de bunatati a buncii, de dulceturi, de muraturi, de vin proaspat, de castanele coapte care aveau culoare parului meu, de noul an scolar... Da, paradoxal, pentru mine toamna este un inceput.

Toamna pe malul Loarei

Imi placea sa-mi dau intalnire cu toamna pe munte. Doamne, muntele este frumos in orice anotimp, dar toamna....cat de frumos este muntele toamna.... Este un adevarat tablou zugravit de cel mai iscusit pictor, natura insasi. Imi place sa calatoresc toamna. Cand forfota si aglomeratia vacantelor de vara se sting usor, pana nu se mai simt deloc, imi place sa simt locurile si sa ma pierd in frumusetea lor. Imi palce sa fotografiez toamna. Culorile si farmecul ei sunt adevarate provocari. Imi place toamna sa-mi adun amintirile de vara si sa le ascund bine de frig, ca sa le desfac in noptile reci de iarna, atunci cand imi va fi dor. Imi place sa merg prin covorul de frunze ruginii si sa le ascult soaptele. Da, sunt o romantica incurabila si nu cred ca ma voi vindeca vreodata... de ce as face-o pana la urma ?! Imi place sa plutesc de multe ori pe norisorul meu ...

O toamna frumoasa va doresc tuturor!
App...voua cum va place toamna ? Sau mai bine zis, va place ?

Toamna in Bucegi...pe drum spre cabana Malaiesti

Toamna in Tours- Jardin des Prébendes

Toamna pe malul Loarei

Toamna pe malul Loarei

Parc de l'île Simon

Azorel..pana si el are culori tomnatice :))