Revelion cu ploaie, fondue si vinuri alese

Plecarăm pe 31 decembrie, în grabă, pe la 7 seara, cu cățel cu purcel, de fapt doar cățel că purcel n-avem, spre Chateau La Valière, care nu este un castel, ci o localitate la vreo 40 km de Tours. Acolo urma să sărbătorim trecerea în 2013, cu un grup de prieteni, la "căsuța din preerie", despre care v-am mai povestit astă-toamnă, căsuță nelocuită în restul timpului, folosită din când în când ca o cabană de weekend, pentru distracție sau relaxare. Eram cam în întârziere oricum, când ne dăm seama că am uitat acasă Brioșa. Cum ce brioșă? Cozonacul nostru făcut special pentru amicii francezi,  care logic, nu gustaseră așa ceva în viața lor și tare curioși mai erau de le gâteau roumain. Era stabilit să fie mâncat pe 1 ianuarie, la micul dejun, pentru că da, așa manaca oamenii de aici, dulce la micul dejun.

Desigur că ne întoarcem acasă să luăm Brioșa. Îi zic brioșă pentru că apăi cum să le dai francezilor definiția cozonacului decât ....comme une brioche. Întors din drum deci, luat cozonac, plecat iar. Desigur că exact atunci când eram în întârziere rămânem și fără benzină, deci trebuie să ne oprim și la benzinărie, care benzinărie nu funcționează, deci tre' să ocolim orașul să mergem la alta și abia de acolo, după ce alimentăm, luăm direcția Chateau La Valière. Pe drum, al meu soț, își aduce aminte că și-a uitat acasă ceasul și verigheta, dar era prea târziu, nu ne mai întoarcem, ce naiba, mai era puțin și ne prindea 2013 pe șosea. 

Pe la jumatea drumului începe să plouă. Și încă ce ploaie, torențială de vară cu vânt de credeam că ne mută mașina în șanț. De fapt eu nu mă gândeam decât cum voi face să sar din mașină în casă când ajung la destinație, că prea mă chinuisem să-mi fac coafura. Cu câteva zile înainte de Revelion m-am gândit (de fapt mă gândisem mai demult) că vreau o tunsoare până la bărbie, așa gen...french, un pic în colțuri. După ani de zile de păr lung, începând din toamnă tot îl tai. Puțin, încă puțin, hai încă puțin. Bun... într-un final ajungem la Chateau La Valière, de acolo după multe indicații ajungem și la "căsuța din preerie", care este pierdută undeva pe ulițele unui sat, pierdut și el pe câmpiile Loarei.  

Petrecerea s-a desfășurat fain, anturajul a fost pe cinste, dar oricum îi cunoșteam pe toți, deci nu mă așteptam să fie altfel, atmosfera frumoasă. Am râs, am mâncat, am băut după care ne-am băgat la somn. Dimineața desigur. Am rămas acolo, păi cine mai conducea 40 km? De fapt cine nu băuse nici măcar un pahar ca să conducă?

Per ansamblu a fost un revelion drăguț, very french: french people, french food, french wine... in France. Am servit 3 feluri de fondue, pe lângă alte chestii. Prima a fost fondue au vin rouge. Mai exact, pentru cei ce nu cunosc, tăiem carnea crudă de vițel (sau pui, porc) în bucăți mici, vinul roșu se fiebe în cuva aparatului de fondue, iar apoi fiecare persoană ia cu o țepușă specială câte o bucățica de carne, pe care și-o prăjește singur, în vin. Carnea se servește cu diverse sosuri și garnituri. A fost prima data când am mâncat așa ceva, gustasem adesea fondue bourguignonne, același principiu, numai că vinul se înlocuiește cu ulei aromat. 

A doua a fost fondue savoyarde, care o cunoșteam deja. Se topește brânza (de Savoie), se amestecă cu puțin vin (de Savoie), când devine cremoasă se pune în cuva aparatului de fondue, care e băgat în priză și deschis să o țină caldă și se fleșcăiesc în ea, cu aceleași țepușe speciale, crutoane de pâine. Noi pe aici o servim cu cartofi fierți și diverse chestii de charcuterie (cârnați, salamuri,  jambon etc), nu știu dacă așa o fi și tradițional. Brânza de Savoie se poate înlocui cu orice alt tip de brânză și atunci avem simplu, fondue au fromage. Din câte am citit la origine fondue (și au fromage și bourguignonne) sunt specialități elvețiene, dar sunt tare populare pe aici. S-au franțuzit și ele. 

În sfârșit, a treia fondue, desertul adică, a fost fondue au chocolat. Nu mai dau explicații, brânza se înlocuiește cu ciocolată topită și curtoanele de pâine cu fructe. Nu pot să zic că mă dau în vânt după fondue în general, după nici una dintre ele, dar având aparatul respectiv acasă, recunosc, mai facem câte o bourguignonne din când în când.
 
De băut am băut niște vinuri bune vechi din regiune, aduse de cunoscători și desiguri șampanie, adevărată de la mama ei din Champagne. În principiu a fost o seară frumoasă, dar nu pot spune că extraordinară. De fapt sinceră să fiu, mie niciodată nu mi s-a părut extraordinar Revelionul. Poate pentru că este o seară mega-organizată și așteptată?! Nu știu. Dar alte seri neplanuite în detaliu parcă au fost mult mai interesante și pline de voie bună.

Dimineața m-am trezit și după ce mi-am băut cafeluța și prietenii au savurat cozonacul (le-a plăcut, dar mai puțin rahatul turcesc din el!), am dat o tură pe afară să fac niște poze. Vi le-am arătat zilele trecute. Era cam nor și umed așa că n-am zăbovit prea tare.
 
Am mai stat puțin, ne-am mai învârtit, am mâncat împreună și de prânz, am fript jambon în semnineu, după care fiecare a plecat la casa lui. Pe drum s-au ridicat și norii și am tras mașina pe drepata în vreo 2 locuri să fac câteva poze... Trebuia să ajungem repede să facem bagajul pentru că a doua zi plecam la munte...dar cine l-a mai făcut în acea zi?