Hai la mulți ani țară adoptivă!

Duminică a fost 14 iulie, Ziua Națională a Franței, țărișoara mea adoptivă. N-am putut scrie un articol cu aceasta ocazie chiar în ziua cu pricina, din simplul motiv că nu puteam scrie și sărbători în același timp. Bine, nu pot spune că am sărbătorit chiar țara, probabil că și dacă nu era 14 iulie aș fi făcut cam aceleași lucruri, adică iarbă verde, plajă, bălăceală și cam tot ceea ce fac de vreo câteva weekenduri încoace, decând este cald . Să mai zic că și ieri, luni, am fost la plajă?! Cred că la sfârșitul verii o să arăt ca venită din Africa, dar las' că-i bine,  albă nu-mi place. Apăi ce să faci pe canicula asta, că nu e de umblat pe stradă! Așa că duminica de ziua Franței a decurs liniștit, la loc umbros și cu verdeață și s-a terminat, ca în fiecare an, cu un mare spectacol de artificii, la malul Loarei.  

Față de anul trecut când am sărbătorit 14 iulie la 14 grade, anul acesta se anunța vreme extrem de caldă. Și ca de fiecare dată când afară este cald, am zis să profităm la aer curat. În general am observat că puțină lume rămâne prin orașe în zilele de sărbătoare, sau în cele caniculare libere. Puțină lume e puțin spus, practic orașele sunt de-a dreptul pustii. Nu știu acum dacă lumea stă în casă,  în curte, sau pleacă unde vede cu ochii, cert este că până seara, pe stradă, nu e nici țipenie de om. Cum în casă n-aveam de gând nici noi să stăm, am preferat cealaltă variantă, adică să plecăm unde vedem cu ochii.

Savonnières

Ne-am început oricum ziua de duminică pe la prânz (v-ați prins, noi sărbătoriserăm și cu o seară înainte!) cu un grătar la un amic care locuiește la curte. Fripturică, vinișor, brânzică împuțită; cum altfel ar fi putut fi o masă de Ziua Națională a Franței?! După-amiaza a continuat cu puțină relaxare la umbră, că oricum altceva nu se putea face, ținând cont de cele peste 30 de grade din termometre. Cum piscina amicului nu era funcțională și noi simțeam nevoia acută de bălăceală, când soarele a mai coborât un pic, am luat-o și noi din loc spre Savonnières, o localitate la vreo 20 km de Tours, unde este o plajă foarte drăguță pe malul râului Cher. Nu cred că locul este creat de natură, ci mai degrabă de om, cu nisip artificial, dar este perfect când nu ai mare  în apropiere. Apa era numai bună de baie, așa că până târziu nu ne-am mișcat de acolo. Până și Azorel a înotat de bunăvoie și nesilit de nimeni,  atât de cald era. Dar a trebuit să ne mișcăm, pentru că la 22.30 erau programate focurile de artificii în Tours. 

Așa că pe la 9.30 am plecat spre malul Loarei cu toată gașca de familie și prieteni. Nu eram singurii, cred că toată populația orașului se îndrepta într-acolo. Ziceai că e manifestație, miting, adunare nu alta: localnici, turiști, copii, bătrâni, câini, pisici toți erau înșirați pe malul Loarei, pe cheiuri, pe docuri, pe poduri, sau sub poduri. Deși mai era 1 oră până începeau, cu greu am găsit un loc bun, să ne întindem păturica și trepiedul. Mai o glumă, mai o bere rece, mai o discutie antrenantă despre ce sărbătorim de fapt pe 14 iulie, nici nu ne-am dat seama că aproape nu mai era loc să arunci un ac în jurul nostru și nici că artificiile au început până la urmă pe la 11.30. Dar a meritat așteptarea. Spectacolul fu tare fain. Nu pot spune că a fost extraordinar, pentru că am văzut spectacole mult mai faine în București de Ziua Națională, dar este de înțeles. Până la urmă Tours este un oraș mic de provincie, nu capitală. Sunt convinsă că la Paris sunt mai spectaculoase, dar sinceră să fiu, n-aș vrea să încerc îmbulzeala de acolo. Nici măcar într-o zi ca 14 iulie. N-au durat decât vreo juma' de oră, după care am pornit spre casă. Nu mi-au ieșit cine știe ce poze, că a fost prima dată când fotografiam artificii, chiar prima și ultima data când încerc. Prefer să mă bucur de ele cu ochiul liber, nu prin obiectiv. 

 

Așa că hai La Mulți Ani cu întârziere, dragă Franță, să-ți crească ție nivelul de trai, salariile și economia, să-ți scadă ție impozitele și taxele! Să crești mare, avansată și dezvoltată, că frumoasă ești destul, iar noi să trăim mult și bine pe meleagurile tale, că de părăsit nu te părăsim curând.