La mulți ani Azorel! (2 ani)

Astăzi, 25 iulie 2013, Azorel împlinește 2 ani. Să ne trăiești micuț cățel și să ne aduci tot atâtea bucurii câte ne-ai adus și în acești aproape 2 ani. Spun aproape pentru că nu s-a născut la noi acasă, ci l-am cumpărat ulterior, când avea vreo 2 luni. Avem certificatul de naștere! Nu-mi vine să cred cât de repede a trecut timpul și cât de mare s-a făcut (în cazul în care un yorkshire terrier poate fi mare!). Nu mai știu acum cum era viața noastră înainte de el, dar știu sigur că n-aș mai putea să mi-o imaginez fără mutrița lui haioasă, care mă binedispune oricât de supărată aș fi, fără năzbâtiile lui obișnuite, fără plimbările zilnice, fără lătratul care trezește toți vecinii și fără multe alte lucruri simple pe care le împărtășim în fiecare zi.

Nu știu nici câți dintre voi înțeleg atașamentul față de un câine, o pisică, sau față de orice alt animal de companie, dar probabil cei care au unul acasă, cunosc: Azorel este clar este un membru al familiei, chiar dacă nu are 2 picioare și e ceva mai blănos ca noi. Îmi amintesc cu drag, de parcă ar fi fost ieri, de ziua aceea de octombrie, când am mers la magazinul de animale. Îmi amintesc momentul în care l-am văzut acolo în vitrină, mic, negru și pufos. Îmi amintesc momentul când l-am luat prima dată în brațe și cum l-am îndrăgit pe loc. Nu știu dacă noi l-am ales pe el, sau el ne-a ales pe noi, dar știu că suntem norocoși că ne avem astăzi. Să te faci mare, micuțule, să fii sănătos și să ne bucurăm împreună mulți ani de aici înainte. Te iubim! 

Câteva din secretele lui Azorel:

- Contrar dimensiuniilor, este un cățel foarte inteligent. Învață repede și este foarte ascultător.

- Cerșește orice mănânci. Poftește și mănâncă, dacă îi dai, cam orice mâncăm și noi, din simplul motiv că mâncăm noi. Probabil ar pofti și la crochetele pentru câini dacă ne-ar vedea pe noi ronțăindu-le.

-Se urcă pe masă când plecăm. L-am surprins de câteva ori, când nu și-a dat seama că unul dintre noi a rămas totuși acasă.

-Doarme cu noi în pat, uneori cu cracii în sus, deși când era mic intenționam să-l învățam să doarmă în pătuțul lui. Am cedat prea ușor.

-Când era mic a făcut de câteva ori pipi în pat. A luat bătaie și a înțeles că nu ăla este wc-ul.

-Nu l-am dresat, pentru că nu am vrut, îmi place să aibă personalitatea lui. Desigur că l-am învățat totuși câteva reguli de bun simț: șezi, culcat, afară, somnu', la locul tău, cine a venit? etc.

-Când era mic nu lătra. Ne-am speriat. Acum lătră mult, tare și la toată lumea. Lătră nu pentru că este un câine rău, ci pentru că este fricos.

-Este foarte-foarte timid cu alți câini, chiar și cu cei de talia lui și mai ales cu fetițele. De obicei îl aleargă ele pe el.

-Este cetățean francez cu pașaport în regulă, spre deosebire de noi care suntem imigranți;

-La toamnă intenționam să-i cumpărăm o parteneră, o fetiță yorkshire terrier. V-am spus că ador terrierii?!

Am pregătit mai jos o colecție de fotografii făcute de-a lungul acestor 2 ani. Fiecare îmi este dragă, fiecare îmi trezește o amintire, fiecare repezinta un moment unic. 

Atenție, urmează un șir kilometric de poze cu Azorel!

Câteodată doarme la fel ca un om, învelit și cu capul pe pernă 

Prima lui tură de iarnă pe munte! Conculzia: îi place!

Momente petrecute cu Azorel

Una din pozele mele preferate

Prima poza - octombrie 2011

România 2012 

Un adevarat iubitor de munte 

Poftind la tartiflette 

Cu cracii în sus

Când era mic, era negru...cu timpul a devenit gri

Prima noapte la cort

Era rău de mic :))!

Primul zbor cu avionul. În cușca lui omologată, la aeroportul Charles de Gaulle, 

așteptând îmbarcarea.

Eu chiar încep să cred că limba lui este prea lungă să încăpă toată în gură!

 

După o zi pe munte.

Prima întâlnire cu oceanul

Să ne trăiești micuț cățel!

  Mai multe poze pe Picasa.