Vara filmelor SF

O să bag plimbările în sertar pentru moment și o să mai vorbesc și despre altceva, că vorba aia, ce-i prea mult strică. Și mi-a venit în minte un alt hobby al meu: filmele. Chiar mă gândeam de curând (în timp ce vizionam un film, firește), că dacă cineva mă întreabă ce hoby-uri ai i-aș răspunde muntele, fotografia și filmele. Scurt! Bine, sunt ele mai multe, nu duc eu lipsă, timp pentru ele să fie, dar mă refer așa, doar la primele 3 care-mi vin în minte.  Cu toate astea, vara asta am stat cam slăbuț la acest capitol. Începusem o rubrică lunară despre filmele vizionate, pe la începutul anului, dar nu m-am ținut de ea pentru că a venit vara peste mine și deh, cum să stai la filme când vara este așa de scumpă la vedere în Touraine. Așa că am profitat mai mult de aer curat, de picnicuri și  plimbări și am cam rărit vizitele la cinema și orele petrecute cu fundu'-n canapea. Cu toate astea, tot văzui eu vreo câteva zeci de filme, ceea ce denotă o activitate cineastă slăbuță, comparativ cu astă-iarnă. Dar vine sezonul rece acușica și cinematograful din Tours mă așteaptă cu brațele deschise.  Deja am watchlistul  pregătit până la sfârșitul anului!

Vara asta a fost vara filmelor SF pentru mine. Dacă până acum vreun an nu prea mă fascina acest gen, anul acesta, nu știu ce s-a întâmplat, probabil am dat în mintea copiilor, odată cu apropierea pragului de 30 de ani, dar cred că am făcut o pasiune pentru ele. Cât mai apocaliptice, mai ireale, mai cu extraterestii ce pun stăpânire pe sufletele pământenilor, mai cu viruși mortali, sau roboți și nave spațiale, efecte speciale îndrăznețe, imagini spectaculoase, 3D, 4D, 7D dacă se poate... 

Am început în forță cu Oblivion (2013), noul film al lui Tom Cruise și ăsta cred că a rămas și cel care mi-a plăcut cel mai tare. Filmul, nu Tom! Nu l-am văzut în vară, ci mai degrabă astă-primăvară, când a rulat la cinema. Am citit unele critici proaste, cum că nu aduce nimic nou, că seamănă cu nu știu ce alte filme, că e nu știu cum. Mie mi-a plăcut! Să nu ziceți că-s nebună, dar l-am văzut chiar de două ori, o dată la cinema și o dată acasă. Mi s-a părut un SF bun, cu un scenariu pe măsură. Efectele viziuale mi s-au părut spectaculoase, realizarea tehnică de excepție, jocul actorilor convingător, coloana sonoră bine aleasă. Nu este nici pe departe o capodoperă cinematografică, dar acum depinde și la ce te aștepți când mergi să vezi un film SF, nu? Până la urmă filmul e film, divertisment. Vrei ceva profund, citești o carte! Și apropo de profunzime, am ieșit din sala de cinema cu multe întrebări. Le-am lămurit ulterior la un pahar de vin spumos. 

Apoi văzui Iron Man 3 un film super-mega-mediatizat, despre care mai marii filmului zic că este cel mai slab din serie. Păi, cum eu fac parte din oamenii care nu le-au văzut pe cele dinainte, îmi plăcu ăsta. Amuzant, 3D, cu un Robert Downey Jr simpatic, cu efecte vizuale inedite. Da, ați ghicit, mie îmi plac efectele vizuale bune, mă uit ca la un spectacol la ele. Poate sunt superficială din punctul ăsta de vedere, dar îmi plac filmele colorate, ca acesta, care reușesc care să mă teleporteze din realitatea de zi cu zi, într-o lume cât mai fantastică.  

A urmat The Host (2013), bazat pe romanul cu același nume al scriitoare Stephenie Meyer, știți voi, cea care a scris Twilight, filmul ăla pe care eu îl asemăn cu ciorba de burtă. Ce legătură are Twilight cu ciorba de burtă?! Păi eu cred că ciorba de burtă fie îți place, fie o urăști, nu există cale de mijloc, sau eu n-am întâlnit oameni care să zică mi-e indiferentă. Așa și cu Twilight. Ori îți place, ori pa și la gară. Eu detest ciorba de burtă, dar mi-a plăcut seria Twilight, atât cartea cât și mai ales filmul. Dar nu despre Twilight vorbim aici, pentru că The Host și anteriorul nu au nimic în comun, cu excepția scriitoarei, desigur și în plus  cred că se adresează unui alt tip de public. Nu e cel mai bun SF pe care l-am văzut, dar subiectul mi s-a părut interesant: într-un viitor îndepărtat, Pământul este ocupat de o specie de extratereștrii paraziți, care vaduiesc pământenii de propriul suflet și le pun stăpânire pe corp. O să ziceți probabil că am luat-o pe arătură cu astfel de povești, dar credeți-mă, dacă dați frâu liber imaginației, sunt niște experiențe extraordinare. 

Am continuat cu Man of Steel (2013), un Superman reinventat, nici prost, nici prea grozav, după părerea mea. Efectele sunt într-adevăr spectaculoase, pare un pic tras de păr și comercial, dar vorba aia, doar nu te aștepți la ceva psihologic, când este vorba de Superman, nu? Îl iei că atare. Și luat ca atare, filmul e chiar plăcut. 

Urmează filmul pe care l-am așteptat cel mai tare vara asta, After Earth (2013). Când am văzut trailerul în primăvară am zis mamăăă...abia aștept să-l văd! Am mers cu așteptări enorme la cinema și m-am întors acasă...cam dezamăgită. Ideea este destul de interesantă, pământul nelocuit, neprimitor, părăsit de oameni, transformat complet, reprezintă decorul în care e petrece acțiunea. Subiectul este despre relația dintre tată și fiu, supraviețuitori ai speciei umane, acum locuitori ai altei planete și despre călătoria inițiatică acestuia din urmă pe Pământul cunoscut doar din povești. Actorii sunt buni, este vorba de Will Smith și fiul său, Jaden Smith, efectele speciale (hai că v-am înebunit cu ele!) excelente, însă nu știu, parcă nu a reușit să transmită tot ce se vroia transmis, parcă lipsește ceva... Will Smith, deși este un actor excelent, mi s-a părut fad, plictisitor în acest rol. Per ansamblu, putea fi mai bun decât atât!  

Ultimul pe care l-am văzut a fost World War Z (2013), cu Brad Pitt în rolul pricipal. Interesantă perspectivă apocalipsei: nu mai cad meteoriți, nici nu ne cicnesc comete, ci un virus letal necunoscut se propagă printre oameni, făcându-i să se atace și să se mănânce unul pe celălalt, iar Brad este desemnat să salveze omenirea de la pieire. Hmmm... Bunicel filmul, unele imagini sunt copleșitoare, dar mi s-a părut un pic cam horror pentru gusturile mele. Prea mulți zombi pe acolo...

Lăsând SF-urile la o parte, am mai văzut vara asta și filme normale, printre care menționez The Great Gatsby (2013). Mi-a plăcut, filmul este bun și captivant, profund chiar, că tot vorbeam de profunzimea filmelor. N-am văzut ecranizările mai vechi, nici nu știu dacă este una, sau mai multe, n-am citit nici cartea și nici nu știu dacă m-ar tenta s-o citesc, dar Leo DiCaprio a devenit clar actorul meu preferat cu acest film. Filmul te trimite în lumea agitată, fastuoasă și perfidă a anilor '20, prin imaginile de-a dreptul superbe. Mi-a plăcut ideea, foarte adevărată de altfel: cât ai bani și faimă toată lumea e alături de tine, când nu mai ești, e ca și cum nici n-ai existat pentru ei. Ipocrită nene Daisy aia!  

Am văzut și câteva comedii, majoritatea foarte slabe, care nu merită menționate. Cu toate astea recomand Identity Thief (2013), o comedioară relaxantă, la care am râs destul de mult, cu toate că filmul nu este excepțional. Ați văzut voi comedii excepționale? Merită totuși vizionat, îți oferă o porție zdravănă de râs și două ore de relaxare. Un film perfect după o zi obositoare. 

Din categoria filme revazute, am revăzut multe, însă mentinonez doar Gone with the Wind(1939). Oameni buni, filmul ăsta este nemuritor! Este filmul preferat al mamei, așa că într-o seară, când era aici, l-am revăzut împreună. Nu știu ce ar mai fi de spus despre el... Este un film care mă lasă fără cuvinte. Gândind-mă la el, toate filmele de mai sus sunt nimicuri. Nu pot să spun că este preferatul meu, însă este cu adevărat o capodoperă a cinematografiei, chiar și după 74 de ani de la realizarea lui; un film  la care s-a lucrat enorm, mai ales că mijloacele tehnice ale vremii erau limitate, un scenariu, o regie, o interpretare care tind spre perfecțiune. Iar Vivien Leigh... Doamne, ce să zic Vivien Leigh... nu știu dacă ea a interpreta-o pe Scarlet, sau Scarlet a interpretat-o pe Vivien, dar eu niciodată n-am văzut un actor care să joace mai bine un rol. Niciodată! Dacă mai există printre voi oameni care nu l-au văzut, vă rog să o faceți urgent ca să vedeți ce înseamnă cu adevărat cinematografie.

 

Ce aștept să văd? 

Am o lista lungă. O găsiți aici,  pe pagina mea de IMDB, dar mă rezum doar la trei titluri: Diana (2013), despre viața prințesei Diana, cu Naomi Watts în rolul principal; n-are rost să spun mai mult, uitați-vă  la trailer  și veți înțelege; Gravity (2013), de văzut fără îndoială la cinema, un film care pare promițător, sper să nu fie o dezamăgire, cu Sandra Bullock, alături de George Clooney și  Grace of Monaco (2013) cu Nicole Kidman în rolul lui Grace Kelly. N-am trailer, dar nici nu este necesar.  

Voi ce ați mai văzut, ce recomandați, ce așteptați?