S-a dat drumul la târg în Tours

Am așa multe idei de articole pentru blog în ultima vreme, încât nu mai știu ce să fac cu ele. Cu ideile, că articolele nu-s gata. Dacă săptămâna trecută mă plângeam că nu mai știu despre ce să scriu, acum m-au lovit atâtea subiecte, de nu știu cu ce să încep și uite-așa, sunt sigură că iar sfârșesc prin a nu scrie nimic. Cel puțin am făcut un pas, am scris titlurile...conținutul...eh, mai încolo, când n-o mai fi de actualitate și firește va rămâne nescris. Nu știu voi cum sunteți, dar mie îmi vin ideile exact când nu sunt la calculator. Încerc eu să le notez în minte, ba chiar aduc leptopul cu mine în pat seara (asta când nu aduc aparatul foto să-i studiez setările!), dar ale naibii idei, fug așa repede. Cred că-mi iau un reportofon, ceva... Oricum, nu despre cum mă chinuie (sau mai bine zis nu mă chinuie!) pe minte talentul literar vreau să vorbesc aici, ci despre un subiect de maximă actualitate, târgurile de Crăciun.  

Nu o să treacă mult și tot internetul se va umple cu articole despre atât de celebrele piețe, de nici nu mai trebuie să mergi acolo, ca să știi detalii despre fiecare dintre ele. Așa că, de ce să nu fiu și eu în rând cu lumea și să nu vă povestesc despre Piața de Crăciun din Tours. Nu se ridică ea la standardele marilor piețe, dar mi-e dragă, că-i a mea. Și anul asta este a patra ediție la care iau parte, chiar dacă nu locuiesc decât de 2 ani și ceva aici (Mon dieu, când naiba trecură?!)  

Hai să vă spun o treabă mai întâi: eu nu mă dau prea în vânt după târgurile de Crăciun. Sunt frumoase, nu zic că nu-s, dar îs cam răsuflate în ultimii ani. Nu știu dacă e doar impresia mea, dar sărbătoarea Crăciunului și-a cam piedut însemnătatea ei adevărată în ultima vreme, devenind mai degrabă o afacere mega-profitabilă. Totuși îmi place și mie să-mi clătesc ochii prin astfel de bâlciuri, mai ales dacă sunt aproape de casă, dar nu cred că aș pleca special pe nu știu unde doar pentru ele, asta apropo de fel și fel de oferte de colindat târgurile de Crăciun europene. Mai bine pun banii la pușculiță și plec de Crăciun, de Revelion, sau după, dar desigur fiecare-i liber să facă cum îi place lui. Cu toate astea mi-ar plăcea cândva să fiu în perioada Crăciunului undeva în Germania, că am auzit că acolo-s tradiții faine și târguri pe măsură, sau poate prin țările nordice, sau dacă ar fi să fiu undeva tot în Franța, atunci poate la Strasbourg (deși, e cam tot aia cu Germania, practic).
 

Însă revenind cu picioarele pe pământ, nu-s nici în Germania, nici la Strasbourg, ci sunt acasă în Tours, așa că și anul ăsta tot despre târgul de aici vă povestesc. Sincer, Târgul de Crăciun din Tours este la fel ca cel de anul trecut, care a fost la fel ca cel de acum doi ani, care a fost la fel ca cel de acum trei și așa mai departe. Am început chiar să-i cunosc și pe comercianți, care apropo sunt aceeași, așezați fix în aceleași locuri. L-am recunoscut pe nenea care face castane coapte, de la care am cumpărat pentru prima și ultima dată anul trecut. Târgul începe în fața primăriei și se întinde pe o alee pietonală ce lungește un bulevard bordat cu pomi înalți, destul de ruginii și acum. De-o parte și de alta a aleii sunt așezate căsuțe de lemn, cu oboane deschise, unde se vând toate minunile pământului: de la săpunuri naturale, portofele și genți din piele, căciuli, băști, eșarfe, până la nuga, turtă dulce, ciocolată, macarons, decorațiuni interioare, mărgele și bliz blizuri. Aleea cu căsuțe se sfârșește fix într-un carusel, lângă o gheretă care miroase a gogoși de-ți mută nasul din loc. 

Am dat și eu o fugă la târg zilele trecute. M-a întâmpinat un miros acut de vin fiert, dar mie nu-mi place cum îl fac francezii, e prea aromat și condimentat pentru gustul meu. De fapt, să fiu sinceră, nu prea-mi place vinul fiert în general, decât sus pe munte, după o zi prin zăpadă, în rest îl prefer... nature. Tocmai când, mergând, mă gândeam că n-au aia nimic prea interesant acolo, dădui peste o căsuță care se numea ceva de genul "lumea ceaiului".... Ce credeți că am mai plecat?! Nu știu dacă v-am zis, dar de ceva vreme m-a apucat și pe mine pasiunea ceaiurilor. De fapt nu ceaiurile în sine mă atrăgeau, ci serviciile de ceai, ceainicurile, cănile și toate ustensilele necesare transformării unei simple băuturi în adevărat ritual. Nu mi-am luat nimic deaocamdata, dar intenționez să mă întorc să-mi iau un serviciu de ceai, din ăla complet, cu cănuțe, farfuriuțe, ceainic și zaharniță. Nu scria prețul și nici n-am întrebat, sper să nu am un șoc când o să vreau să-l cumpăr. 

În rest nimic special prin târg....nici anul ăsta nu-s cârnați, cartofi sau chestii sărate. Cred că la anul fac o reclamație la primărie, pe bune. În schimb mi-a plăcut cum arată centrul orașului și am profitat pentru o scurtă plimbare. În fața primăriei au aterizat niște brăduți mici, plus unul mare împodobit. Peste străzi stau atârnate instalații simpatice, iar magazinele au vitrinele cât de poate de împodobite și atrăgătoare. Tot orașul este o combinație interesantă între toamna târzie, care încă este cât se poate de prezentă și care cred eu că așa va rămâne până la primăvară, asta dacă nu avem norocul de vreo ninsoare și spiritul Crăciunului, care nu înseamnă doar decorațiuni, ci și colindele, care se aud zilnic în difuzoare, pe toate străzile din centrul orașului. Apropo de asta, azi am auzit ceva interesant, celebra melodie Jingle Bells, doar cu versurile un pic schimbate în Vive le vin (trăiască vinul), asta ca să vedeți în ce țară am nimerit!

Partea proastă este că odată cu gătirea orașului a apărut și aglomerația, de zici că-i manifestație în fiecare zi, semn că lumea a început goana după cumpărături și cadouri. Eu încă nu mă agit. Ca de obicei, prefer să merg în ultimul moment, când manifestația se transformă în revoluție.
 

S-ar putea sa te intereseze si:

Mini-ghid de vizitat Valea Loarei

Cele mai frumoase castele de pe Valea Loarei

Ce vizitezi pe Valea Loarei dincolo de castele

10 idei de excursii pe Valea Loarei

Gastronomie si vinuri locale