Mont Rond și un altfel de Revelion

Niciodată nu mi-au plăcut la nebunie revelioanele și întotdeauna am avut impresia că se face prea multă zarvă pentru nimic când vine vorba de ele. Ce facem, unde, cum, cu cine, de parcă dacă n-ar ieși totul perfect, n-ar începe bine anul. Cu ce mă îmbrac, ce mâncăm, ce bem, pe cine invităm...întotdeauna m-au enervat cel mai tare pregătirile. Nu pot spune că sunt mare amatoare de petreceri zgomotoase, prefer să petrec sfârșitul de an într-un cadru mai restrâns, fără prea multă pompă și hărmălaie. Desigur că lucrurile n-au stat dintotdeauna așa, cu ani în urmă, în "tinerețe", trebuia să fiu și eu în rândul lumii, cot la cot cu gașca de prieteni, să fac și eu ce fac și restul, asta până am mai câștigat ceva "minte" și am realizat că e de preferat în viață să faci ce ți se potrivește, nu ceea ce fac toți, doar din simplul motiv că fac toți. Și nu-i valabil doar pentru revelion.... 

Iarna trecută am petrecut revelionul undeva aici, pe lângă Tours. V-am povestit la momentul respectiv; n-a fost rău: o mână de cunoștințe simpatice, o căsuță undeva à  la campagne, lemne ce ardeau în șemineu, fondue și vinuri alese. Anul ăsta știam că vom fi la munte, fără nici un plan pentru noaptea dintre ani și fără să avem de gând să ne facem unul, gândindu-ne că se va ivi ceva la fața locului, așa că eram tare fericită când cineva îmi lansa clasica întrebare "ce faceți de revelion?", iar eu îi răspundeam "nimic special; noi doi (trei!), o sticlă de șampanie și muntele". Și într-adevăr n-a trebuit să fac ceva special ca să iasă un revelion pe cinste...

Dar până la noaptea dintre ani a fost ziua de 31 decembrie, pe care mi-am petrecut-o cum altfel decât pe munte. Planul era pregătit, Mont Rond, doar nu era să las revelionul să mi-l dea peste cap. Când om ajunge în camera, om ajunge, mi-am zis, iar dacă n-avem timp să ne pregătim nu-i bai, ce, în polar și bocanci nu pot ciocni o cupă de șampanie?! Traseul ce înconjoară "Muntele Rotund", este recomandat pentru rachete de zăpadă, dar se poate parcurge și fără; pornește din localitatea Nôtre Dame de Bellecombe, prima parte se parcurge fie cu telescaunul, fie lungind pârtia de schi, iar punctul de altitudine maximă oferă o panoramă interesantă, la 360°, spre masivele Mont Blanc, Aravis și Beaufortain. Pentru că nu mă simt în largul meu pe partie, am ales varianta telescaunului. Mi-era un pic teamă că poate nu ne dau voie cu Azorel, chiar și băgat în rucsac, dar n-a fost problemă, Azorel se poate lăuda astăzi c-a trăit-o și pe asta. 

De la stația terminus a telescaunului a urmat o mică urcare până în vârf, unde ne-am oprit pentru vreo juma' de oră la refugiu, pentru o ciocolată caldă. Ar fi fost și păcat să nu o facem, peisajul din jur era amețitor: cu Mont Blacul în față și Masivul Aravis în spate, zău că aș vrea să încep și să închei fiecare an. Am concluzionat în acel moment că poate n-o fi fost 2013 un an excelent din toate punctele de vedere, dar măcar s-a terminat într-un mare fel. N-am zăbovit prea mult, ne-am pus rachetele în picioare și am început coborârea pe poteca marcată spre Lac du Gui, ca mai apoi să cotim pe chemin du Chapet și să ajungem înapoi în Nôtre Dame de Bellecombe. Era o zi perfectă de iarnă, cu soare și nici un nor pe cer. În plus era atât de cald, că am văzut persoane la plajă. Poate pentru mulți dintre voi pare ciudat, dar în zilele însorite poți sta la plajă în maieu pe munte și nu-i atât de frig precum vă imaginați. În plus, credeți-mă pe cuvânt că bronzul de munte durează muuult mai mult! Am trecut pe lângă o căbănuță din lemn foarte simpatică, un fel de refugiu, unde ne-am oprit pentru câteva minute de liniște...Minunat! Nu-mi venea să mai plec de acolo. Dar a trebuit să ajungem înapoi la civilizație, să nu ne prindă anul nou chiar pe drumuri. Nu de alta, dar n-avem șampania la noi.

Despre revelionul în sine acum...Văzusem la Oficiul de Tursim din Giettaz, care era peste drum de hotelul nostru, un afiș precum că în noaptea de revelion primăria organizează un spectacol de artificii și servesc vin fiert în jurul unui foc. Am zis că ar fi amuzant să mergem și noi... Ca să fiu mă clară, Giettaz era genul ăla de sat, cu o piață în centru, unde se găseau adunate la olaltă toate instituțiile: primăria, poșta, școala, biserica și desigur nelipsitul Oficiu de Turism. În plus, hotelul unde eram cazați, a organizat și el, așa cum mă așteptam, o cină ceva mai festivă decât în restul zilelor. Nu vă închipuiți că organizau vreo mare petrecere, până după miezul nopții, ci doar așa, ceva altfel. În plus, noi cărasem o sticlă bună de șampanie, cumpărată de Andrei de la mama ei, din Champagne și uitați cum ne-am trezit cu revelion organizat, fără să ne facem nici un plan! 

Ajunși în cameră după tura pe Mont Rond, am avut măcar timp să facem un duș și să ne schimbăm până să înceapă festivitatea la primărie, după care ne-am postat și noi acolo, în piața centrală, printre localnici și turiști. Am văzut artificiile, am servit vin fiert până am înghețat de frig, că o fi ziua cald, dar noaptea degeri la munte, după care am mers să servim cina. Nu mai știu ce am mâncat exact, oricum nu ceva care să-mi rămână în minte, dar a fost bun. Nici nu se terminase bine cina, că nouă ni se închideau ochii. Deh, muntele nu-i chiar ușor, așa că după desert n-am mai zăbovit mult și-am urcat în cameră. Acolo am așteptat cu nerăbdare miezul nopții, nu de altceva, dar nu vedeam decât patul! Am desfăcut șampania, am ciocnit câte o cupă, iar la vreo juma' de oră după ce noul an și-a intrat în drepturi, toți trei eram deja în lumea viselor. A doua zi ne trezeam devreme, traseul era pregătit, cum spuneam, doar nu era să las revelionul să-mi strice planul de hoinăreală pentru prima zi din an. Și uite-așa am reușit să trec în 2014 fără prea mult fast și zgomot, fără haine elegante, coafuri și machiaje, doar noi 3, șampania și muntele. Așa că dragă 2014, să fii tot cum ai început!  

Citește toate episoadele vacanței savoiarde: 

Turul muntelui Lachat și supa cu piatră

Turul Muntelui Prarion cu vedere la Mont Blanc

Mont Rond și un altfel de Revelion

Giettaz-en-Aravis sau cum să începi perfect anul  

Rochebrune: nori, viscol și cea mai scumpă omletă
Chamonix-Flégère sau cum am ajuns să mă plictisesc la munte 

S-ar putea să te intereseze și: 

 Alte călătorii în Savoia si Alpii Francezi

 Gastronomie și vinuri franțuzești 

 Toate călătoriile mele prin Franța