Grădina mea la sfârșit de martie

În ultima vreme procuparea noastră number one a fost grădina, de zici că nu știu ce ne-a apucat. Ne-a lovita așa dintr-o dată, ne-am făcut o multitudine de planuri, am făcut cu totul alte lucruri în afara planurilor, am plantat, am tăiat, am modificat, până la urmă cred că n-o să ne mai recunoaștem nici noi curtea. În fiecare sâmbătă ne-am făcut drum pe la magazinul de plante din apropiere să cumpărăm câte ceva și de fiecare dată ne-am întors cu de trei ori mai multe. Sper măcar că entuziasmul nostru este unul teporar, că altfel nu știu ce vom face, cel mai probabil vom da faliment. În fine, față de ce v-am povestit data trecută, am mai făcut o mulțime de alte lucruri, ca să nu mai vorbesc de ideile care s-au mai strecurat de atunci în minte.

În primul rând mi-am numărat trandafirii  moșteniți de la foștii proprietari și am realizat că suntem extrem de bogați: 39 de arbuști în total! Mari, cam bătrânei, dar extrem de sănătoși. Vecina zice că-s frumoși și parfumați, dar asta vom vedea la vară. Sper măcar să-i fi tăiat cum trebuie. Am descoperit și vreo 4-5 goluri printre ei pe care le voi completa la toamnă, mai ales că am văzut o mulțime de soiuri noi extrem de tentante, iar cele mai interesante mi se par cele cu petale în mai multe culori. 

Dar  ce credeți, că ne-am mulțumit doar cu trandafirii??? Nici vorbă! Am plantat separat de ei și alte flori: câțiva crini de diverse culori, bujori, gladiole, dalii și mai nou am achiziționat și niște frezii parfumate, pe care încă n-am apucat să le sădesc din motive -ați ghicit probabil- de vreme. Cel puțin acum sunt sigură că la vară o să mă îmbăt de culori și parfumuri, asta dacă se prind măcar o parte dintre ele. Ba mai mult, deoarece careurile cu flori deveniseră insuficiente pentru planurile noastre mărețe, am purces la o lucrare mai amplă și anume de a mai înființa o "bandă" de flori pe marginea aleii de la intrare. Lucrarea nu e încă terminată, dar sperăm să o finalizam weekendul ce vine, mai ales că va fi unul prelungit (Paștele Catolic). Tot atunci așteaptă să-și înfigă rădăcinile în pământ  doi butași de lavandă și o azalee cu flori roșii. Ah, da! Să nu uit să vă zic de iasomia pe care am plantat-o în fața camerei noastre (abia aștept la vară să deschid geamul!). Și-atât! Am zis stop, nu mai cumpărăm deocamdată nimic, nu de alta dar o să ajungem să ne plantăm flori și pe casă.
 

 

Și apropo de casă, plănuiesc să-mi decorez terasa cu vreo câteva ghivece și suporturi suspendate, cu mușcate curgătoare, dar mai aștept să se încălzească vremea. Am studiat deja problema cu atenție, am citit mai multe pe internet la cunoscători, am analizat și oferta din magazine, mi-am pus pe hârtie câteva combinații, sunt nerăbdătoare acum să văd ce-o să iasă. Probabil o amestecătură totală, ținând cont că pe terasă am mai "moștenit" un leandru cam amărât (sper să-l facem mare și voinic), un mic chiparos și niște plante suculete. O adevărată grădină botanică nu glumă!

Însă marea provocare a fost crearea unei grădini de legume. Potagerul a fost visul meu dintotdeauna, chiar dinainte să ne mutăm la casă, așa că am avut destul timp la dispoziție să studiez teoria și să-mi procur semințele. Primăvara asta am trecut direct la practică. Vă dați seama că nu mă amuz să cultiv dintr-o dată toate cele; am început cu câteva zarzavaturi ușoare, gen ceapă și usturoi, care îmi plac la nebunie verzi și le găsesc foarte greu pe aici, câteva soiuri de salată verde, un rând-două de ridichi. Ah, și am spus și câteva cuiburi de cartofi pe care să-i gătim când sunt noi, aromați, la cuptor, iar pentru asta am semănat și câteva ierburi aromatice. Probabil vor urma și altele un pic mai târziu, sunt curioasă deocamdată cum decurge treaba, pentru un începător ca mine e mai mult decât suficient.

Și cam atât pentru martie. Vremea nu este încă prea prietenoasă în Touraine și nu știu cum se face că exact în weekenduri plouă mai mult, dar om vedea noi cum ne organizăm. Momentan nu se vede nimic din ce-am făcut, doar brazde cu pământ negru, de-ți dau impresia că ai muncit degeaba, să sperăm totuși că nu va fi cazul. Până atunci ne bucurăm de parfumul zambilelor -vai ce bine mai miros! și de multele narcise care au început din păcate să se ofleasca, noroc că se pregătesc lalelele să le ia locul. Dar să vă spun un secret: eu cel mai tare aștept să înflorească liliacul. Nici un alt miros nu mi se pare mai îmbătător.

 Nu știu dacă mă înțelegeți, dar îmi vine să stau toată ziua cu nasu' în ele 

 Leandrul meu amărât. Știe cineva ce l-ar putea ajuta? 

  Brazdele mele cu zarzavaturi.