Castelul Troussay, cel mai mic castel de pe Valea Loarei

Cred că a devenit o tradiție ca în fiecare an de Paștele Catolic să mai vizităm un castel. Sau două, după caz. Anul acesta din păcate sărbătoarea a căzut cam devreme pentru plimbări în regiune, de regulă dăm startul după prima decadă a lui aprilie. În plus, nici vremea nu se anunța foarte prietenoasă pentru weekendul cu pricina, dar într-un fina am zis că ce-o fi o fi, o mică ieșire nu strică, nici măcar pe ploaie. N-a plouat până la urmă, nici prea cald n-a fost, însă am găsit două castele apropiate unul de altul, taman potrivite acestui început timid de primăvară. De ce tocmai ele, nici eu nu stiu… N-am dat cu banul, nici departe n-am fost, din când în când îmi mai arunc ochii pe listă și mai înfig așa, după cum mi se nazare, una-două piuneze, de genul ce să fie, ce să fie…. Să fieeee…. Troussay și Fougères-sur-Bièvre. Vremea marilor castele s-a dus demult, mi-au rămas o mulțime din cele mai mici și necunoscute. Dar nu-i rău nici așa, de multe ori se întâmplă ca și astfel de locații să aibe povești interesante de spus.

Castelul Troussay se găsește în apropierea castelului Cheverny și este cunoscut drept cel mai mic castel de pe Valea Loarei. Asta în cazul în care un castel poate fi considerat mic. Istoria sa începe odată cu piatra de temelie, pe la 1450, însă abia un act ce datează de prin 1545 menționează numele primului proprietar, Robert de Bugy, denumit mai târziu Seigneur de Troussay. În 1578 este ales « échevin » al orașului Blois, un fel de magistrat la acele timpuri, însărcinat cu justiția și controlul în oraș. Descendenții lui sunt mai toți cu funcții importante, banii câștigați fiind investiți în extinderea și înfrumusețarea domeniului familiei de la Troussay. 

În 1732 castelul este vândut pentru prima dată în istoria sa familiei Pelluy, iar în 1828 Louis de la Saussaye moștenește castelul, moment marcant de altfel în povestea sa. Istoric al castelelor Loarei, rector al academiilor din Lyon și Poitiers, Louis de La Saussaye  se pare că a fost un om pasionat de conservarea patrimoniului, el fiind cel care dă vechiului conac, aflat la momentul respectiv în stare de abandon, aspectul actual de castel. Timp de 50 de ani Louis de La Saussaye se preocupă de restaurarea domeniului, de înfrumusețarea castelul cu numeroase elemente de decor specifice regiunii, de incadrearea fațadei cu de două turnuri, de construcția dependențelor și crearea parcului decorativ englezesc cu esențe variate, stejari, cedrii, secoia, tuya. Datorită lui,  o varietate de elemente arhitecturale și de decor, complexe, rare sunt reunite și astăzi în micuțul Troussay: sculpturi în piatră, ornamente ale fațadelor, șeminee, uși și ferestre sculptate în lemn, plafoane pictate, vitralii policromice, dușumea Louis XII și mobilier ce se întinde pe cinci secole. 

În 1900 Troussay este vândut pentru a doua și ultima oară de urmașii lui Louis de La Saussaye contelui Delamarre de Monchaux, savant naturalist. Astăzi, strănepoata lor, Isaure, este proprietara castelului. Castelul este locuit tot timpul anului, mai puțin camerele deschise publicului. De asemenea, la etaj și în dependențe au fost amenajate camere de oaspeți pentru turiști, așa că dacă vă gândiți la un sejur mai special pe valea Loarei, vă puteți caza la Troussay. Prețurile sunt pe măsură, firește. Tot în incinta domeniului există și o sală de festivități ce se închiriază pentru diverse evenimente: nunți, recepții, petreceri, etc. 

Ziua în care am ajuns la Troussay era prima zi de vizită de anul acesta, castelul fiind închis turiștilor pe timpul iernii. Ne-a întâmpinat la intrare o fătucă, ușor cam pierdută, care, simțindu-ne accentul sau auzindu-ne vorbind între noi o altă limbă, ne-a luat pe engleză. Abia mai târziu, după ce am rezolvat și problema limbii, am aflat că atât ea cât și cea care urmă să ne fie ghidă erau studente, aflate în stagiu de practică. Dar n-a fost bai, și-a revenit pe parcurs, așa că după ce ne-a explicat cum decurge vizita și de unde să începem, am purces spre interior grăbită, gândindu-mă în mintea mea să-o apuc pe colega ei cu turul ghidat despre care pomenise, fără să pierd prea mult din parcurs. Am intrat pe ușa principală, ca și cum am fi mers în vizită la cineva, iar surpriza a venit când turul ghidat, pe care eu mi-l imaginăm de vreo 20 de oameni ca la alte castele vizitate, era de fapt format dintr-un singur cuplu de vizitatori. Fiindcă erau deja la sfârșit, iar castelul nu e mare și nici foarte vizitat, ne-a propus ca după ce termină cu ei să înceapă un alt tur cu noi, dacă mai așteptăm câteva clipe. Glumești? Să avem un ghid doar pentru noi, aștept și trei ore! Eram cel de-al doilea grup de turiști pentru ea, aveam să aflăm. N-a fost rea vizita, dimpotriva, ce frumos ar fi să vizitez astfel și alte castele. În ciuda lipsei de experiență tipa era foarte informată, cunoștea o mulțime de lucruri și avea ceva povești interesante de zis. Se citeau un pic emoțiile și pentru diverse citate sau date își mai arunca ochii pe notițe, dar nu m-a deranjat, atât timp cât era plăcută, deschisă și dezinvoltă. 

Cateva fotografii din interior

"Spatele" castelului

Oitele, foarte prietenoase :))

Parcul englezesc, cu peluze intinse, marginite de arbori si arbusti variati

"Fata" castelului

Chiar și ghidată, vizitarea celui mai mic castel al Loarei n-a durat mult, așa că după ce am terminat am plecat spre punctul doi pe ordinea de zi, castelul Fougères-sur-Bievre. 

S-ar putea sa te intereseze si:

Mini-ghid de vizitat Valea Loarei

Cele mai frumoase castele de pe Valea Loarei

Ce vizitezi pe Valea Loarei dincolo de castele

10 idei de excursii pe Valea Loarei

Gastronomie si vinuri locale