Săculeții de lavandă

Am copilărit în miros de lavandă. Și de mentă, dar asta este o altă poveste. Am admirat culoarea florilor, am adulmecat parfumul imbatabil, iar aroma uleiurilor volatile îmi trece parcă și astăzi pe la nări. Pentru că dacă mă întrebați, cel mai bine îmi amintesc nu de infinitul mov, ci de distileria unde se făcea uleiul. Nu știu dacă ați vizitat vreodată o distilerie de lavandă, dar dacă adorați mirosul și aveți șansa vă recomand să mergeți să vedeți una. Cel mai interesant este că am admirat și m-am plimbat prin câmpuri de un mov de zeci de ori nu în Provence, ci la Fundulea lângă București. Pe atunci exista acolo o stațiune de cercetări, în cadrul căreia părinții mei lucrau de altfel, stațiune care se ocupa, printre altele, cu cercetarea și cultura pe hectare întregi a acestei plante mirifice. Auzim astăzi mereu despre câmpurile de lavandă din sudul Franței și asta pe bună dreptate, oamenii au tradiție în domeniu, iar lanurile întinse au devenit un adevărat patrimoniu turistic. Mergem să le vizităm, cei care avem ocazia, ne bucurăm de ele și le considerăm atât de deosebite fără să știm probabil că nu demult aveam și în România așa ceva, la doi pași de capitală. Lavanda se adaptează minunat se pare în câmpia Bărăganului, cel mai probabil datorită verilor toride și secetoase. Nu știu dacă astăzi există prin România pe undeva ferme de lavandă, că stațiuni de cercetare sigur nu mai sunt. Dar bine că avem moluri, că pe restul sigur le avem pe toate. 

  

Astăzi unde locuiesc nu am câmpuri mov la îndemână, dar asta nu mă împiedică totuși să mă bucur de această minunată plantă. De cum m-am mutat la curte primul gând a fost să-mi plantez vreo doi butași. N-am fost prea încrezătoare în reușita culturii, gândindu-mă la verile ploioase și reci din Touraine, dar se pare că m-am înșelat, ce ți-e și cu încălzirea asta climatică. Ne lovi și pe noi, aici la malul Loarei. Astfel că lavanda mea a mers de minune, ba mai mult decât atât de vara trecută până în prezent fiecare tufă aproape că și-a triplat volumul. Astfel că producția a fost pe măsură, dacă anul trecut am adunat un buchețel modest, anul acesta am avut un buchețoi de toată frumusețea, chiar am dat și vecinilor mei octogenari, ăia de se plimbă cu rulota prin Europa, câte ceva. Aș fi tentată să zic că la anu’ mai plantez niște picioare, dar pe de altă parte poate că nu o s-o fac, în principiu ce adun de la ce am mi-este aproximativ suficient. Dar om vedea… 

Așa că am tăiat florile, cu tijă cu tot desigur, cam la începutul lui august și le-am uscat pe masa din sufragerie timp de vreo câteva săptămâni. Citisem pe internet că e de preferat să le usuci la loc întunecos (gen garaj), pe o sârmă, în buchetele agățate cu inflorescențele în jos, în timp ce vecina obișnuiește să usuce florile direct în săculeți. Finalmente eu am făcut cum mi-a dictat conștiința și a mers de minune, nu s-au înnegrit foarte tare iar parfumul s-a păstrat excelent. 

Zilele trecute am purces și la partea mai complicată, adică confecționarea unor săculeți, creație proprie. Aveam câțiva căpătați, dar fiindcă mai aveam nevoie mi-am cuparat o bucată de material subțire, doi metri de panglică colorată pentru strâns și am trecut cusut. Vedeți voi, perioada în care n-am mai scris pe blog mi-a folosit la ceva: în sfârșit am învățat să cos la mașină. Desigur că pentru moment mă rezum la lucruri ușoare, un tiv, un fermoar, un săculeț de lavandă după caz. Mare filozofie nu este, plus că mașinile moderne își fac aproape singure treaba. Cu croitul este mai greu, dar asta este deja o altă disciplină spre care nu m-am hotărât încă dacă vreau să mă îndrept, deși nici exclus nu ar fi. Pentru colecția de toamnă-iarnă este cam târziu, dar pentru primăvară-vară 2017 s-ar putea să am șanse. Deocamdată am făcut câțiva săculeți, mai mari, mai mici, mai strâmbi, sau mai drepți, după trebuință și pricepere. I-am umplut cu lavanda uscată care mi-a ajuns la fix și am început să-i distribui prin dulapuri, lăsându-i mai apoi să-și facă treaba pentru care au fost creați. Unul îl voi păstra totuși pe noptiera din dormitor să-l schingiuiesc când vreau ca să-mi parfumeze cu lavandă nopțile până la vară. Vă îmbrățișez cu drag. Vă vine să scredeti că a venit deja toamna?