Atunci când am vizitat castelul Islette trecuse foarte multă vreme de când nu mai vizitasem un castel nou în regiune. Fusesem în vară la Villandry dar nu se pune, nici nu mai știu la a câta plimbare prin grădinile sale eram. Deși este un castel mai mic și nu atât de cunoscut precum “greii” Văii Loarei, pusesem ochii pe el de multă vreme, nu știu dacă arhitectura ruptă parcă dintr-o poveste a copilăriei a fost cauza, sau poate faptul că acest castel se leagă pe undeva de viața lui Auguste Rodin. Știu doar că de mult voiam să merg într-acolo. Iar coincidența a făcut ca vizita să cadă chiar de ziua mea, sau mai bine zis o zi după, așa că am luat ieșirea la castelul Islette ca pe o plimbare agreabilă în patru, pentru cei... 34 de ani împliniți 😱-când Dumnezeule or fi trecut ei?
Castelul Islette se află pe raza orășelului Azay-le-Rideau, orășel cunoscut mai degrabă pentru castelul Azay-le-Rideau, unul dintre cele mai vizitate de pe Valea Loarei. Istoria castelului Islette coboară până în anul 1295, însă construcția castelului actual datează din anul 1530 și se datorează familiei Maillé. Mai mulți proprietari s-au succedat de-a lungul timpului, castelul fiind cumpărat în anii '60 de Pierre și Madeleine Michaud, părinții actualilor proprietari, care au hotărât ca acesta să fie deschis publicului în anul 2010, după numeroase lucrări de restaurare. Interesant este că familia Michaud locuiește în prezent în castel, chiar în încăperile destinate turiștilor, dar nu vă gândiți că dăm nas în nas cu ei în bucătărie, în perioada când castelul este deschis publicului ei se mută într-o fermă situată pe același domeniu.
Chiar dacă la început m-a frapat puțin, mi s-a părut interesant în final să vizitez un castel cu un aer atât de... uman, adaptat pentru a fi locuit în zilele noastre. Deși majoritatea castelelor Loarei sunt private, corpurile destinate turiștilor nu sunt locuite constant, poate doar utilizate de proprietari din când în când pentru diverse evenimente. Însă la Islette era ca și cum aș fi fost în vizită la niște cunoștințe, bucătăria era caldă și primitoare, adaptată zilelor noastre deși își mai păstra încă ceva din aerul medieval, dormitoarele, deși mobilate ca pe vremuri, cu paturi mari cu baldachin, posedau toate utilitățile, cum ar fi TV și calorifere, băile erau foarte moderne, iar familia ne-a zâmbit veselă din fotografii pe tot parcursul vizitei. Cum să nu fii vesel într-așa o casă!
Care este legătura cu Rodin? În august 1891 Rodin primește comanda unei sculpturi a lui Balzac. Căutând o persoană care să-i semene scriitorului, o găsește la Azay-le-Rideau în persoana unui localnic, astfel că artistul se stabilește la Islette pentru o perioadă. În anul următor, Camille Claudel devine eleva lui Rodin. Fiind foarte talentată, ea se integrează foarte ușor în atelierul artistului și nu numai, între cei doi născându-se o pasiune puternică, ce a durat aproape zece ani. Castelul Islette a adăpostit în mai multe reprize aventura dintre cei doi sculptori. Camille Claudel a fost cea care a rupt legătura în 1892, plictisită să rămână doar o elevă, dorind mai degrabă să fie recunoscută pentru propriul talent. După ruptura dintre cei doi artista obișnuia să vină singură la Islette, unde a lucrat de altfel una dintre sculpturile cele mai cunoscute, La Petite Châtelaine, modelul fiind nepoata proprietarilor de la acea vreme. Astăzi, una dintre încăperile castelului, Sala Gărzilor, este dedicată celor doi artiști, cu materiale furnizate de Muzeul Rodin din Paris.
Islette este așezat pe malul râului Indre, accesul făcându-se pe un pod ce lasă să se vadă în stânga o veche moară, astăzi transformată în cafeterie și magazin de suveniruri. Islette aduce foarte mult cu Azay-le-Rideau prin forma sa, elementele decorative, dar și datorită celor patru turnuri impozante. Parcul ce-l înconjoară este în stil englezesc, iar elementrul principal este râul Indre care traversează domeniul. Vara se pot închiria bărci cu vâsle, cred că este foarte interesantă plimbarea. Alte activități propuse la Islette ar mai fi împrumutul de costume medievale pentru copii, o fermă de animale ce se poate vizita, posibilități de picnic pe malul apei, sau de relaxare pe șezlongurile puse la dispoziția vizitatorilor.
Grădina mi-a plăcut mai mult decât interiorul, așezarea castelului fiind foarte ingenioasă. Râul Indre care traversează domeniul îi dă un farmec aparte, peste el fiind amenajate din loc în loc poduri iar pe maluri alei de promenadă. Ne-am oprit și noi puțin pe iarbă de pe mal, dar din păcate nu am putut sta mult, se făcea ora prânzului iar pentru Erika nu e chip să întârzii cu masa. Dar ce aș mai fi stat! Mai ales că toamna își cam intrase în drepturi, iar lumina care scălda domeniul era de vis.
La revedere Islette, sigur o să ne revedem cândva!
Mai jos câteva poze. Mai multe găsiți AICI.
S-ar putea sa te intereseze si:
Superbe imagini!
RăspundețiȘtergereMa bucur ca ti-au placut. A fost o zi frumoasa cu o lumina calda, de toamna😊
ȘtergereBuna seara, cand au trecut anii nu vom realiza niciodata, ce insa putem realiza noi, cititorii dumneavoastra, sunt clipele si momentele in care nu puteati cutreiera prin aceste locuri minunate, acum insa, lunile au trecut iar formatia si familia sunt complete si gata de drum :) Toate bune!
RăspundețiȘtergereMultumesc pentru cuvintele frumoase! Toate cele bune asemenea!
ȘtergereCat de frumos, Larisa! Multumim pentru poze! Eeei, si uite-o si pe Erika jucandu-se cu Azorel... :) Sunt tare scumpi!
RăspundețiȘtergereHmmm, cat de mult imi doresc sa fi fost de spita nobila, cu castel si parc plini de istorie... Ehee, prea mult cer :)) Ii fericesc pe proprietari. In ultima vreme mi-am dat seama cat de placut e sa ai o casa in care sa te simti bine, sa te simti alintat, in care sa ai ce face.
Ce toamna blanda aveti! Sau doar noroc cu vremea?;)
Weekend placut, Larisa!
Eeeeh, cine nu ar visa la o viata intr-un castel, cu o gradina superba in jur, ca in romane! Din pacate nu-i posibil pentru toti :)).
ȘtergereTe imbratisez cu drag, Maria!