Întâlnire cu toamna la conacul Clos-Lucé

Cea mai bună perioadă să surprinzi toamna, în toată măreția ei, pe Valea Loarei este sfârșitul lui octombrie, chiar și începutul lui noiembrie. Știam asta din anii trecuți, nu degeaba aniversez a șasea toamnă în Touraine. Natura este splendidă în această perioadă la malul Loarei, peisajele sunt colorate în cele mai plăcute și calde nuanțe de roșu și galben, parcurile sunt ca niște oaze de relaxare, numai bune pentru plimbare în zilele călduțe, grădinile castelelor sunt ravisante, iar lumina, acea lumină unică, încadrează totul ca într-un tablou pictat cu măiestrie.

Cum anul trecut nu m-am putut bucura de toamnă din cauza problemelor de sănătate din ultimul trimestru de sarcină, anul acesta mi-am propus să profit și să petrec cât mai mult timp afară cu Erika, fie în grădină, fie în oraș. Ca să nu mai zic că toamna de anul acesta a fost mai mult decât prietenoasă cu noi, locuitorii din Touraine, așa căldură nu mi-a mai fost dat să simt, am stat în tricou cel mai adesea. Și pentru că visam la o plimbare printr-o grădină remarcabilă, gătită în haine de toamnă, am poposit într-una din zilele cu soare la conacul Clos-Lucé, chiar aici, în ușa casei, la Amboise.

Conacul Clos-Lucé, situat chiar în centrul orașului Amboise, este locul unde Leonardo DaVinci și-a trăit ultimii ani din viată, pictând și lucrând la miile de pasiuni pe care le avea și locul unde își dă sufletul, pe 2 mai 1518, s-ar zice că în brațele regelui François I, care plângea la căpătaiul lui. Invitat la curtea Franței, artistul, în varstă de 64 de ani, traversează Alpii și se instalează la Clos-Lucé în 1516, aducând cu el de la Roma, în sacoșele sale ponosite, trei dintre pânzele preferate, printre acestea și "portretul unei doamne din Florența", nimeni alta decât celebra Mona Lisa.

Clos-Lucé este mai mult decât un conac, este mai degrabă un muzeu, un loc de interpretare, de cunoaștere și descoperire a universului lui Leonardo DaVinci. Este foarte interesant atât pentru adulți, dar și foarte educativ pentru copii. Patruzeci de mașini sunt expuse, machetele fiind realizate de compania IBM după desenele originale ale artistului și construite cu materiale epocii. Se pot admira invențiile lui Leonardo în domeniile civile și militare, în domeniul mecanicii, al opticii, hidraulicii și aeronauticii: primul tanc, primul automobil, primul pod mobil, primul elicopter etc. De asemenea, 6 animații 3D sunt disponibile pe ecrane pentru a înțelege mai bine mecanismul.

Însă nu conacul a fost scopul vizitei mele, ci mai degrabă parcul ce îl înconjoară. Îl mai vizitasem în vara lui 2015 și îmi imaginam că trebuie să fie destul de interesant toamna, însă nu m-am gândit că este de-a dreptul spectaculos. Urcând și coborând străduțele modeste din oraș, nu mi-aș inchipui vreodată că dincolo de zidul vechi de piatră ce înconjoară domeniul se ascunde așa o comoară, un loc secret ca o oază plină de frumusețe și mister, rupt cu totul de timpurile pe care le trăim. Desfășurându-se în lungul râului Amasse, Parcul Clos-Lucé, acest spațiu natural cu biotop prezervat, a fost creat având ca sursă de inspirație tablourile lui DaVinci. Răcoros și liniștit, tainic și umbros, cu o varietate mare de plante decorative, medicinale și acvatice, cu arbori înalți și cărări ce șerpuiesc printre ei, învăluite într-o lumină stranie, parcul Clos-Lucé este fascinant.

Autodidact, DaVinci se bazează în cercetările sale în primul rând pe observarea naturii înconjurătoare, astfel la Clos Lucé grădina a fost gândită în aceeași manieră, toate răspunsurile se regăsesc în acest loc și sunt accesibile vizitatorilor prin intermediul plantelor, copacilor, mișcărilor apei. Stânci, grote, surse de apă, puncte de belvedere, efecte de ceată prin care liniile și delimitările se pierd, evocând tehnica sfumato, multe detalii din opere fiind reconstituite cu atenție. Astfel, printre pini centenari și chiparoși italieni, putem contempla crinul madonnei, iriși de baltă, violete, sau trandafirul Monna Lisa, un adevărat muzeu în aer liber, realizat grație unor cercetări științifice laborioase. Se zice că spiritul lui DaVinci se simte peste tot prin Parcul Clos-Lucé, tocmai de aceea plimbarea nu este una simplă în natură, ci o adevărată incursiune culturală în universul geniului, fiecare colț fiind o nouă revelație despre Leonardo inginer, Leonardo vizionar, Leonardo pictor și arhitect.

Nemaipomenită plimbarea! O adevărată plăcere, mi-a oxigenat mintea și sufletul, am ieșit de acolo un om mai senin, mai înviorat și mai zen. Mai jos câteva poze, restul le găsiți pe google photos.