Când vine vorba de Coasta de Azur, această regiune mega-turistică și mult prea vizitată de oameni din toate colțurile lumii, parcă nu mai este loc de nici o prezentare. Cu orașele sale atractive, renumite în lumea întreagă, precum Nisa sau Cannes, cu plaje frumoase și hoteluri luxoase, cu faleze incantătoare și festivaluri fastuoase, toate în echilibru perfect cu versanții verzi ce se zăresc pe fundal și cu acoperișurile roșii ale satelor agătate de aceștia, despre Coasta de Azur s-a tot vorbit, fiind parcă greu să mai aduci vreo noutate. Ce ar mai putea fi de spus? De văzut, de descoperit? O mai fi vreun colțisor neatins, vreo palmă de pămant de explorat? Dar uite că noi am găsit unul, se pare totuși că această renumită Coasta de Azur mai ascunde și locuri neștiute, ocolite de turismul în masă. Iar unul dintre ele este cel despre care vă voi vorbi astăzi: Mandelieu la Napoule și castelul său, La Napoule.
Firește că nici eu nu știam de acest castel. Ajunsesem pe Coasta de Azur în vacanta din iulie 2018, pe o caniculă infernală și cu Erika de 1 an și jumătate cam bolnăvioară, după două ore de drum de la Martigues cu gândul să ne răcorim nițel și să mergem la Cannes, ca tot omul. Noroc cu prietena noastră V, nașa Erikăi, la care am poposit și care locuiește de ani buni la Nisa. De fiecare dată când o vizităm ne primește cu căldură și tot de fiecare dată ne propune atât locuri faine de vizitat cât și experiențe încântătoare de trăit. Probabil că și datorită ei Nisa și întreagă Coastă de Azur este pentru mine un loc minunat unde mă întorc de fiecare dată cu drag. De data asta ne propusese o plimbare prin masivul Esterel, despre care cu rușine trebuie să recunosc că nu auzisem până atunci. Într-un final, ținând cont de situația de față, am rugat-o să mergem undeva mai aproape, așa că ne-a prospus să mergem la Mandelieu unde este un castel tare fain. Zis și făcut, am mers pe mâna ei. Ne-am urcat în mașină și am pornit de la Nisa spre acest misterios orășel, Mandelieu la Napoule.
Mandelieu la Napoule este o localitate situată în departamentul Alpes-Martitimes, în regiunea Provence-Alpes-Côte d'Azur, la aproximativ 9 km de Cannes. Cu o mulțime de priveliști deosebite, golfulețe, plaje cu nisip fin și cu masivul Esterel de fundal, Mandelieu la Napoule este un loc discret și foarte ofertant de vizitat. Însă obiectivul turistic cel mai important rămane castelul La Napoule.
Castelul la Napoule, o veche fortăreata medievală construită pe malul mării, ascunde o moștenire culturală importantă, cea a cuplului de americani Henry și Marie Clews, mari iubitori de artă și frumos. Cuplul a cumpărat castelul în 1918, petrecând aproape 17 ani renovând-ul. Astăzi castelul adăpostește o colecție interesantă de artă, pe lângă lucrările fostului proprietar Henry Clews și găzduiește o fundație - Clews Center for the Arts, angajată în a susține și inspira talente și creații artistice din lumea întreagă.
Castelul la Napoule, o veche fortăreata medievală construită pe malul mării, ascunde o moștenire culturală importantă, cea a cuplului de americani Henry și Marie Clews, mari iubitori de artă și frumos. Cuplul a cumpărat castelul în 1918, petrecând aproape 17 ani renovând-ul. Astăzi castelul adăpostește o colecție interesantă de artă, pe lângă lucrările fostului proprietar Henry Clews și găzduiește o fundație - Clews Center for the Arts, angajată în a susține și inspira talente și creații artistice din lumea întreagă.
Vizita interiorului se face cu ghid, care atunci când am fost eu era o tânără foarte simpatică, ce povestea cu pasiune și umor despre istoria și proprietarii castelului. Se vizitează mai întâi interiorul, apoi te poți plimba liber prin grădini. Grădinile au fost proiectate în 1919 și se compun dintr-o grădină principală ce se deschide printr-o largă alee “à la française”, plus alte trei mici grădini: grădina Mancha, terasele ce dau spre mare și o grădina secretă.
E frumos interiorul, sunt interesante și lucrările de artă expuse, însă toate acestea sunt eclipsate de priveliștea ce se întrezărește pe ferestre: marea de un albastru ireal de frumos, atât de vastă în toată spendoarea ei. Ochii îți fug fără să vrei spre ea, eu abia mă puteam concentra la ce povestea ghidul. Salonul castelului este pur și simplu de vis, nu au cum să nu-ți rămână în minte ușile imense ce se deschid spre mare.
E frumos interiorul, sunt interesante și lucrările de artă expuse, însă toate acestea sunt eclipsate de priveliștea ce se întrezărește pe ferestre: marea de un albastru ireal de frumos, atât de vastă în toată spendoarea ei. Ochii îți fug fără să vrei spre ea, eu abia mă puteam concentra la ce povestea ghidul. Salonul castelului este pur și simplu de vis, nu au cum să nu-ți rămână în minte ușile imense ce se deschid spre mare.
După interior am făcut o plimbare prin grădini și pe terase, apoi am ieșit de pe domeniu și am lungit faleza ce bordează marea. Plimbarea este fascinantă, iar vederea de vis. Lângă castel se află o mică plajă cu nisip fin, unde prietena noastră V îmi povestea că venea des în special pentru priveliștea asupra castelului pe care o ai când înoți spre larg. Eu m-am mulțumit cu priveliștea pe care am avut-o dintr-un punct mai indepratat al falezei. Este minunată!
În final plimbarea la Mandelieu la Napoule s-a dovedit încântătoare. Am încheiat-o pe seară cu o înghețată la o terasă cu vederea spre plaja de lângă castel, după care ne-am înapoiat la Nisa pentru masa de seară. A fost tare fain, sigur ne vom întoarce și altădată.
Știu că vacanțele sunt întodeauna prea scurte pentru a cuprinde tot ce are de oferit zona pe care o vizităm. Și mai știu și că de cele mai multe ori tot cărările bătute sunt cele care ne cheamă cel mai tare. Dar dacă reușim măcar din când în când să ne abatem de la ele și să ne intorcem privirea și spre obiective despre care nu vorbește chiar toată lumea s-ar putea să avem surprize foarte plăcute.
În final plimbarea la Mandelieu la Napoule s-a dovedit încântătoare. Am încheiat-o pe seară cu o înghețată la o terasă cu vederea spre plaja de lângă castel, după care ne-am înapoiat la Nisa pentru masa de seară. A fost tare fain, sigur ne vom întoarce și altădată.
Știu că vacanțele sunt întodeauna prea scurte pentru a cuprinde tot ce are de oferit zona pe care o vizităm. Și mai știu și că de cele mai multe ori tot cărările bătute sunt cele care ne cheamă cel mai tare. Dar dacă reușim măcar din când în când să ne abatem de la ele și să ne intorcem privirea și spre obiective despre care nu vorbește chiar toată lumea s-ar putea să avem surprize foarte plăcute.
Despre alte locuri vizitate de mine in regiunea Provence-Coasta de Azur am povestit AICI
Aleea de la intrare
Vedere din gradina
Terasa care da spre mare. Combinatia de flori mediteraneene este foarte reusita.
Gradina secreta
Detaliu din interior
Fereastra cu vedere spre mare
Terasa salonului, cu vedere spre mare, mi-a placut cel mai tare. Usile imense, masa de piatra, scaunele cu dantelarie din fier forjat, umbra, racoarea, dar mai ales privelistea deschisa catre mare m-au impresionat la maxim. Pe aceasta terasa as vrea sa-mi beau cafeaua in fiecare dimineata si un pahar de rosé la fiecare asfintit.
Masivul Esterel pe fundal, pe care l-am lasat pentru o data viitoare
Lucrarile fostului proprietar, Henry Clews
Vedere spre castel dintrun colt mai indepartat al falezei ce bordeaza marea
Plaja de langa castel, draguta si nu foarte aglomerata
Toate episoadele acestei escapade in Sud (2018):
S-ar putea să te intereseze și:
Comenteaza