Vă spuneam în articolul trecut că pentru după-amiaza zilei petrecute în Ajaccio am ales o excursie cu trenulețul turistic. Inițial voiam să vizitez muzeul de artă, Palais Fesch, dar fiindcă vremea era faină m-am gândit că o plimbărică în afara orașului nu ar strica. Și așa a fost. Le petit train d'Ajaccio propunea două circuite: unul mai scurt, cité impériale, prin centru orașului și altul mai lung, cu o vizită completă a orașului plus o plimbare în lungul coastei, până la Parata. Situată în nord-vestul golfului Ajaccio, la aproximativ 15 km de centrul orașului, Parata este o peninsulă care pare că se prăbușește în mare cu un arhipelag fărâmițat: insulele Sanguinaires.
Postari din categoria
EUROPA
Totul este Napoleon la Ajaccio: străzi, bulevarde, muzee, monumente, magazine, hoteluri, restaurante, ba chiar aeroportul din oraș poartă numele vestitului împărat. Capitală a Corsicii, situat în partea centrală a insulei, la mijlocul drumului între Bonifacio (sud) și Bastia (nord), orașul Ajaccio strânge pe plan arhitectural stiluri și epoci atât de variate astfel încât o plimbare prin centrul său istoric devine o adevărată întoarcere în trecut, printre exotism și istorie. Plaje din cele mai fine, poteci incitante de drumeție, baruri și terase cu panorame superbe și mirosuri amețitoare, bulevarde bordate de palmieri sau portocali, muzee de artă ce adăpostesc colecții interesante, câteva biserici, plus un labirint de străduțe medievale ce te îmbie la plimbare- cu siguranță nu ai cum să te plictisești la Ajaccio. Însă marea mândrie a orașului este faptul că acolo s-a născut la 15 august 1769 cel ce urma să devină poate cel mai cunoscut conducător al francezilor: Napoleon I.
V-am zis eu că și anul ăsta mergem în Corsica, nu-i așa?
Îmi
spunea adesea mama atunci când eram copil că perioada cea mai frumoasă a
unei vacanțe este, culmea, atunci când o aștepți. Pentru că ai ce
aștepta. Când vin trece de nici nu știi și numaidecât ajungi la gustul
acela amărui al întoarcerii acasă. Pe același principiu ziua muncii de
anul acesta a fost una extrem de entuziasmantă: știam că a două zi urma
să plec în Corsica, iar eu tot așteptam să mă întorc în Corsica de anul trecut de când am plecat din Corsica.
Așa că pe 2 mai demarat din Amboise însoțiți de o vreme mizerabilă,
îmbrăcați de parcă urma să mergem la schi nu la mare, ba mai mult decât
atât, eu mi-am mai și îndesat vreo câteva pulovere în bagaj- oare unde
mi-o fi fost mintea?! Pe drum lucrurile au început să se mai
limpezească, și dacă apropierea de Marsilia a trezit în mine senzația de
a scăpa rapid de jumate din hainele de pe mine, atunci cu siguranță
panorama de la Cassis cu marea incredibil de albastră strălucind în
lumina unui soare de-a dreptul de vară m-au făcut să gândesc "frate,
norocoși mai sunt ăștia de locuiesc în sudul Franței!"