Va povestesc despre un sfarsit de decembrie la Paris. Cateva zile minunate pline de dragoste si emotie. De liniste si de pace. Cateva zile cu adevarat de vis. In articolele urmatoare o sa va mai povestesc si despre alte locuri pe care le-am vazut si cutreierat, dar sa incepem cu inceputul. Cum orice este frumos trece repede, acum sunt inapoi acasa, un pic melanolica, hranindu-ma cu imaginile din fotografii si tanjind la alte zile la fel de pline de iubire si dupa acele locuri minunate.
Nu sunt genul de om ahtiat sa viziteze. Nu ma impresioneaza niciodata cladirile, statuile, tablourile si calc foarte rar la muzee. Nu imi place sa merg la “shopping” si nu cumpar chestii decat atunci cand am nevoie. Iubesc mai degraba natura si imi tresalta inima de fiecare data cand vad un munte, o vale, un rau. Ador sa-mi petrec timpul in aer liber inconjurata de liniste. Imi place sa visez. Imi place sa simt mai mult decat sa vad. Nu stiu daca ma intelegeti, dar ce vreau sa spun este ca nu sunt genul de turist care alerga cu harta in mana, disperat sa vada tot, fara sa-i scape nimic. Sunt mai degraba o fire romantica si idealista. Imi place sa ma contopesc cu admosfera locului si sa ma cufund cu totul in ea.
Am petrecut in Paris cateva zile si au fost suficiente pentru vizitat. Clar imi doresc sa ma intorc. Dar sa ignor orice obiectiv turistic mega-cunoscut si doar sa merg, sa privesc, ascult. Sa simt... Sa ma plimb, visatoare si indragostita, pe stradutele necunoscute si neumblate, sa patrund in lumea aceea romantica, atat de potrivita cu spiritul meu.
Niciodata nu va fi destul ca sa cuprinzi farmecul acestui oras si al contrastelor lui: cladiri vechi si noi, oameni, vizitatori si localnici. Podurile, Sena, vaporasele, totul te face sa visezi, sa te pierzi. Dar cel mai important lucru, care facea ca inima mea sa zburde de emotie, era ca, in sfarsit, eram noi doi. Pentru ca asta a fost si ideea calatoriei. Luni intregi de asteptare, zile ce au trecut cu greu. O vacanta intreaga aveam in fata, nimeni si nimic nu mai conta. Liniste, pasiune, iubire. Eram impreuna.
Am mers la Bazilica Sacré-Coeur, situată în Piata St. Pierre, pe colina Montmartre. Inainte de a intra in bazilica, ne-am oprit cateva momente pentru a admira de la inaltime frumusetea Parisului. Poate daca nu ar fi fost lapovita ar fi fost mai fain.
De aici am mers in Place de la Concorde, una din cele mai mari piete ale Parisului, situata la capătul de est al bulevardului Champs-Élysées. Apoi am luat-o la pas pe Champs-Élysées, cunoscut sub numele de „La plus belle avenue du monde” pana la Arcul de Triumf.
Arcul de Triumf este un omagiu in onoarea celor ce au luptat pentru Franta, in special in timpul razboaielor napoleoniene.
Apoi a urmat Turnul Eiffel. Monumentul isi trage numele de la proiectantul sau, Gustave Eiffel si este cea mai inalta cladire din Paris. Trebuie neaparat vazut si urcat in el. Noi am ales momentul seara, intrucat vroiam sa ma bucur de toate luminile Parisului. Din turn ai parte de cea mai spectaculoasa priveliste asupra orasului, dar este in mod cert un si loc in care trebuie sa te duci pentru arhitectura si grandoarea sa.
A doua zi a urmat Catedrala Notre Dame, care chiar daca nu este chiar cea mai mare catedrala din lume, este cu siguranta cea mai faimoasa si cunoscuta. Mi-a placut catedrala si mai ales mica piata din fata ei unde poti sta pe bancuta si hranii porumbeii. Foarte dragut!
Am traversat Sena si am mers tinandu-ne de mana pe malul ei pana la Muzeul Luvru, cel mai vizitat muzeu de arta din lume, un monument plin de incarcatura istorica. Nu am intrat inauntru, intrucat eu personal nu vedeam rostul de a pierde o zi intreaga pe holurile lui. Asa ca ne-am multumit doar cu arhitectura deosebita a cladirii si curtea interioara cu piramida. Oricum ai nevoie cel putin de o zi sa il vizitezi si asta in fuga.
De la Luvru am pornit pe jos, pierzandu-ne printre strazi, lumini si magazine. Inserarea se lasa incet peste oras si peste inimile noastre. Dragoste, emotie. Momente de vis si unice in acelasi timp. Sa mergi cu toate simturile deschise. Sa vezi si sa simti, sa te lasi surprins. Sa adulmeci, sa respiri, sa intelegi. Sa gasesti colturile de oras pe care locuitorii nu le mai percep de mult si pe care turistii normali nu au timp sa le vada. Sa plutesti.... Atat de frumos.... O plimbare linistita care iti reda parca speranta ca mai exista inca un loc mirific unde te poti regasi.
S-ar putea să te intereseze și:
Buna Larisa,
RăspundețiȘtergereFoarte frumos acest post despre Paris. Intrucat avem o mare pasiune in comun,vreau sa iti recomand o comunitate inchegata pe Facebook despre turism (intern si extern), se numeste ZGlobii. Sunt postate multe stiri simpatice despre calatorii, aventuri si impresii. Check it out: http://www.facebook.com/pages/ZGlobii/184656708226471
Ne-ar placea sa ni te alaturi si tu, daca vrei.
Am citit asta abia azi şi ma bucur ca am descoperit acest articol al tau. Este senzational, cred ca am reusit sa te cunosc mai bine prin el...
RăspundețiȘtergereSa traiesti tot asa, cu "toate simturile deschise"! :)
Multumesc Bia pentru aprecieri!
RăspundețiȘtergereAu fost niste zile minunate atunci, pe vremea cand asteptarea era lunga si revederile magnifice. Au si relatiile la distanta partile lor frumoase ;)
Au, au farmecul lor! Total de acord, am si eu o poveste la distanta pentru o perioada de muuulti ani, dar departarea ne-a adus impreuna cum nici nu mi-as fi imaginat ;)
RăspundețiȘtergereTe pup :*
Te pup Bia! Super, nu stiam! E si distanta asta benefica, dar mai depinde si de fiecare, cum o "gestioneaza" :)) Si la mine a fost la fel (si sunt azi aici :p).
ȘtergereMinunat, Larisa, ma bucur mult ca mi-ai spus de acest articol, uite asa am descoperit ca avem doua lucruri in comun: iubim Parisul si se pare ca nu vrem sa ne vindecam de romantism :)
RăspundețiȘtergereMultumesc! Este un oras minunat si cred ca trebuie privit mai mult cu sufletul...ca sa spun asa.
Ștergere