Catedrala Saint Etienne sau colosul din Metz

 Zilele astea m-am tot plimbat prin Metz, orasul langa care voi sta timp de o luna. Am facut mii de poze ( la propriu :p), deci ar fi si timpul sa incep si sa vorbesc putin despre. Ei bine, Metz este un oras in regiunea Lorraine, din nordul Frantei, chiar resedinta de regiune, deci este un oras maricel. Turistic vorbind, n-am avut prea multe asteptari de la el, nu am auzit prea mult vorbindu-se despre, dar cand am ajuns aici, dupa un search pe batranul google, am ajuns la concluzia ca se gaseste totusi cate ceva interesant de vizitat. Spre surprinderea mea, studiind mai bine problema la fata locului, am descoperit ca sunt chiar destul de multe de vazut. Metz are o istorie impresionanta, fiind trecut de multe ori din mainile francezilor in ale germanilor, si invers, fiecare lasandu-si astfel amprenta, mai mult sau mai putin, asupra orasului. 

Astfel, Metz, la fel ca intreaga regiune Lorraine, mi s-au parut ca un mic colt de Gremania in Franta. N-am fost niciodata in Germania, insa zic si eu ca seamana, din ce am vazut si citit pe internetul asta mare, incepand cu arhitectura cladirilor, a oraselor si a satelor si terminand cu locuitorii. Si in plus, sunt atat de multi turisti germani pe aici, incat niciodada n-am mai auzit vorbindu-se atat de multa germana  pe metrul patrat :)). O sa povestesc mai multe despre Metz, si plimbarile mele prin oras, dar o sa incep cu cel mai impunator obiectiv turistic, acela care iti atrage atentia inca de cand privesti orasul de pe autostrada, inainte sa ajungi efectiv in el. Este vorba de Catedrala Saint Etienne, cea mai mare si impunatoare catedrala care am vazut-o pana acum. Or fi si altele, sunt convinsa, dar nu le-am vazut eu inca ....

Ei bine, din cate am citit, constructia catedralei a inceput prin anul 1250 si a fost terminata in 1520. Ca sa vedeti cam ce faceau ei, oamenii, in perioada aia! Legenda spune ca arhitectul catedralei, Pierre Perrat, nu reusea in nici un fel si chip sa atinga inaltimea dorita si sa termine constructia. Exact ca la mesterul Manole, ce construia nu tinea, se darama peste noapte. Astfel "necuratul" si-a bagat coada si i-a propus un targ: termina el constructia, daca Pierre ii promite ca ii va da sufletul sau, dupa ce va muri.  Zis si facut, catedrala este terminata de "ala cu coarne". Dupa cativa ani Pierre Perrat moare, iar corpul lui este inmormantat in temelia de piatra a catedralei. Fireste ca divolul nu uita de targ si vine imediat ce afla, sa recupereze sufletul promis, insa arhanghelul Mihail se opune. Intrucat corpul defunctului este "in piatra" si nu "in pamant", diavolul nu poate lua sufletul, fiind astfel invins. Cool, nu?! Nu ma intrebati de ce ca habar nu am, eu v-am zis cum am auzit....

Clopotnita catedralei masoara 90 de metri (momentan este in renovare!) si adaposteste un clopot de 11 tone, un fel de "voce a lui Dumnezeu", care  facea parte din viata orasului medieval: batea pentru a anunta slujbele bisericesti, pentru a anunta pericolele, invaziile  si razboaiele, iar mai tarziu batea in fiecare zi la ora 18 pentru a-i spune "buna seara" regelui. Marea poarta a catedralei, ilustreaza Judecata de Apoi si a fost construita in stil neo-gotic de germani, in 1903.

Ce sa spun... Mi-a placut. M-a impresionat prin grandoarea si maretia ei. Daca o privesti de undeva din departare, pare cu adevarat un colos. Cand esti langa ea, te simti ca un mic purice, la piciorul unui urias. Iar cand pasesti inauntrul ei, deja incepi sa crezi ca patrunzi pe poarta timpului intr-o alta lume, o lume veche, uitata. De fapt orasul insusi pare ceva imfim in jurul imensei catedrale. Printre restul constructiilor din oras, si acelea vechi, la randul lor, ea pare antica. Este un mastodont, teleportat dintr-un alt timp, sau ramas acolo ca o umbra a trecutului, ceva ce apartine altor timpuri, sau cel putin asa pare cand privesti. Este ceva impunator, magnific, este ceva ce nu pot exprima clar, in cuvinte simple.

Cu toate acestea, nu pot sa nu ma gandesc la munca si eforturile care s-au depus ca accesta contructie sa ma impresioneze pe mine astazi. Construita intr-o perioada in care nu existau macarale si cand fiecare piatra, ce cantarea tone, era ridicata la mana, cand nu exista tehnica de astazi, oare cati oameni, cati sclavi, au murit ca acest edificiu sa existe? Cati bani a cheltuit Biserica pentru ea, fireste, in numele Domnului? Oare Dumnezeu chiar si-a dorit sa fie neaparat cinstit printr-o asemnea catedrala? Oare credinta noastra in El cere atata opulenta? Oare Casa Domnului trebuie sa fie atat de fastuoasa? Nu-i asa ca insusi Dumnezeu ne invata ca grandomania, vanitatea si fala nu sunt placute Lui? Si de ce nu i-am respectat noi oamenii cuvantul? De ce Biserica Catolica a cheltuit de-alungul vremii atatia bani si atatea vieti pentru asemenea mastodonti? Credinta, nu se poarta ea in suflet si nu-i asa ca nu se arata niciodata cu trufie?

Lasand la o parte filozofia mea despre Biserica si despre cat ne-a apropiat sau ne-a departat ea de Dumnezeu si de invataturile Lui, pe noi, pacatosii de-alungul istoriei si inca o mai face poate, eu va spun ca daca ajungeti prin zona, nu ratati Metz, ca daca ajungeti in oras sigur nu veti rata catedrala Saint Etienne. Se vede de la o posta, din orice parte a orasului ati fi. Altceva mai mare nu exista in zona.

Pe curand!

Voi ce parere aveti de marile catedrale catolice? Care v-au placut si unde? Care este cea mai impresionata catedrala vazuta?

S-ar putea să te intereseze și: 

 Alte călătorii în Alsacia-Lorena 

 Gastronomie și vinuri franțuzești 

 Toate călătoriile mele prin Franța