Saumur castelul de pe deal

Am plecat duminică hotărâți să mergem la Angers, un oraș aici aproape de mine, drăguț, unde se găsește și un castel. Da, aici se găsesc castele peste tot, chiar și la marginea drumului. Vorbesc serios! Mergând noi așa pe autostradă spre Angers, ne lovește brusc ideea să ne oprim la Saumur mai bine, ca să nu mai batem atâta drum, că e și acolo un castel frumos. 

Ce este Saumur? Saumur este un orășel la vreo 80 de km de Tours, în regiunea vecină Pays de la Loire. Asta se întâmplă pe hartă, geografic și administrativ vorbind, că pentru mulți Saumur rămâne în inima regiunii Anjou.

Cine mai e Anjou ăsta? Anjou este o regiune istorică și culturală, care corespunde vechii provincii-ducat Anjou din perioada medievală, cu capitala la Angers.  Chiar dacă ea astăzi nu mai există fizic pe hartă, termenul este încă utilizat pentru a defini teritoriul departamentului Maine et Loire. Populat de gali în antichitate, Anjou devine unul dintre cele mai importante principate franceze, urmând să fie atașat mai apoi la regatul Franței. Astăzi Anjou este cunoscut pentru vinurile sale, castele și satele pitorești.

Că să fie mai clar, regiunea asta pe care o știm cu toții ca Valea Loarei și pe care o vizitează toată lumea pentru numeroasele castele, se împarte cam în trei bucăți, după cum cobori de la capitală: Coeur Val de Loire și Loiret, adică bucata de pe lângă Blois și Orléans, apoi Touraine, regiunea din jurul orașului Tours, cea mai frumoasă și cu cea mai mare concentrație de  castele și nițel mai încolo acest Anjou.

Dacă clarificarăm situația, acum să trecem la lucruri mai interesante, că nu țin să facem lecții de geografie. 

Bun, păi dacă Touraine am tot bătut-o în lung și în lat, a venit vremea să descopăr și puțin din Anjou. Deși nu este cea mai vizitată de turiști, încă de la prima plimbare pe acolo, astă toamnă, când am făcut drumul vinului Saumur-Champigny, am simțit o atracție deosebită față de această zonă, parcă ar fi avut ceva special, care mă încânta și mă chema să descopăr.  Nu știu dacă ați simțit vreodată asta în vreun anume loc. Efectiv m-a fascinat. Și regiunea și vinurile. 

Saumur este un orășel pitoresc, așezat de o parte și de alta a Loarei, o parte din el fiind chiar pe o mică insulă în mijlocul fluviului, insula Offard. Mai multe poduri leagă cele două maluri, unele vechi din piatră, altele noi din fier. Vara se organizează spectacole pe Loara cu bărci cu pânze. Cred că este fantastic. Saumur este și capitala echitației, aici funcționând una dintre cele mai prestigioase școli în domeniu. Și dacă tot este un simbol calul, vara te poți plimba cu trăsura prin oraș. 

 

Însă până la bărci și cai, cum intri în Saumur, nici n-apuci să traversezi Loara, că te lovește în față castelul. Castelul Saumur stă cocoțat pe un deal, de unde domină tot orașul, oglindindu-și de secole turnurile în apele Loarei. Te izbește efectiv, nu ai cum să nu-l remarci. Are un aer puțin fioros, sinistru, de fortăreața medievală, cu vârfuri ascuțite și muchii tăioase.  

Ca să ajungi la castel, traversezi podul și pătrunzi în centrul vechi al orașului. Acela pe care-l descrie frumos Honoré de Balzac în romanul Eugénie Grandet, pe care chiar îl citii de curând. 

Acolo sus pe deal, poți urca cu mașina sau pe jos, pe niște străduțe intortochiate. Am urcat cu mașina. Drumul până sus, scurt de altfel, că e un deal totuși, nu munte, șerpuiește îngust printre case troglodite. Ce sunt astea? Sunt case săpate în stâncă. În deal. O bucată de casă este afară, iar o mare parte înăuntru. Când am făcut drumul vinului la Turquant, primarul ne-a povestit cum că inițial acolo erau cariere de piatră, iar muncitorii că să locuiască mai aproape de locul de muncă și-au amenajat locuințe în găurile rămase după. Unii spun că piatra a fost folosită de fapt pentru construcția celebrelor castele. Încă mai există o mulțime de astfel de locuințe. Sate întregi. În unele astfel de case funcționează restaurante, n-am fost, dar mi se pare super interesant, sau cave unde se păstrează vinul. Unele sunt turistice și se pot vizita. Degustarea este obligatorie! 

Dacă de jos aveam o priveliște deosebită cu castelul cocoțat, de aici de sus, aveam tot orașul Saumur și Loara la picioare. Vântul bătea să mă dea jos și era un frig acolo de îmi crăpau oasele. Dar ce conta? Panorama era spledida. 

Ca să intri în curtea castelului și să te plimbi în jurul lui nu plătești nimic. Plătești doar pentru interior,  castelul adăpostind Muzeul Municipal și Muzeul Calului. Construit inițial ca o fortificație în secolul X, trece prin mâna mai multor proprietari, conți și duci de Anjou, fiecare aducându-i câte o modificare sau o întrebuințare. Castelul Saumur devine astfel pe rând, reședința, închisoare și depozit de arme și muniții. În secolul XX primăria orașului Saumur cumpără castelul, îl renovează și îl transformă în muzeu. În anul 2001 o parte din zidul ce domină orașul se prăbușește peste casele din vale, astfel că au loc lucrări până în 2007 pentru consolidare și restaurare.  

N-am intrat în interior din simplu motiv că era închis în această perioadă. Probabil tot restaurare. Fiind foarte vechi se lucrează frecvent la întărirea lui să nu cadă peste oraș. Vara, în curte au loc spectacole de teatru cu cavaleri călăre și domnițe, încheiate noaptea de focuri de artificii. Am citit pe site și cred că e tare interesant. Prețul nu mai este la fel de interesant în schimb, biletul de intrare costând 18 euro, ceea ce face din Saumur unul dintre cele mai scumpe castele ale Loirei. 

Tradițional de mâncat aici sunt les fouées, niște pâinici mici, copate rapid în cuptor cu lemne, ca niște turte, pe care întinzi niște rillettes, sau brânză de capră, ori unt sau gem de mere. Sunt bune. Am mâncat toamna trecută la Turquant. Acum mi-era prea foame și mi-am luat un sanviș adevărat. De băut...bei vin, Saumur Champigny -roșu și Cabernet D'Anjou -rosé. Sunt preferatele mele.

Cam ăsta este Saumur. De venit, clar vara să fie. De ocolit, ar fi păcat. Saumur este, pentru mine cel puțin, unul dintre cele mai frumoase locuri pe care le-am văzut pe Valea Loarei. La fel ca întreaga regiune Anjou. Cum scriam mai sus, are ceva unic, fascinant. Am găsit aici locuri agreabile, liniștite și pitorești, locuri rupte parcă din alte vremuri. Anjou parcă respiră un aer aparte. Un aer medieval, plin de povești și legende cu cavaleri călăre, seducător și romantic. 

S-ar putea sa te intereseze si:

Mini-ghid de vizitat Valea Loarei

Cele mai frumoase castele de pe Valea Loarei

Ce vizitezi pe Valea Loarei dincolo de castele

10 idei de excursii pe Valea Loarei

Gastronomie si vinuri locale