De la Gap la Nisa prin Alpii Provensali

Ah, nuuu, n-am plecat nicăieri, deși aș fi vrut eu să scriu acest jurnal "live", de undeva de la umbra unui leandru. Sunt încă acasă, sunt încă pe baricade. Pregătisem acest articol parțial, încă din iunie, dar nu l-am mai continuat, nu știu să spun exact din ce motive. Pentru că așa funcționez eu, mă entuziasmez repede și apoi o las baltă, inclusiv în ceea ce privește blogul, dovadă stând în draft o mulțime de articole începute și neterminate. Cine știe, poate totuși până la pensie le scriu. Însă la începutul verii am fost în sudul Franței. Nu mult, doar un weekend și mai mult cu treabă. Și tot cu treabă ajunserăm și la Gap, iar cu alta a trebuit să coborâm spre Nisa. Păi să tot fie treburi din astea, că nu m-aș supăra să fac drumul Gap-Nisa nici de 100 de ori.

Se făcea că era o o zi de vineri în care nu ne trezeam acasă, ci undeva într-un camping de lângă Martigues, care Martigues este lângă Marsilia. Să tot te trezești așa, cu mirosul Mediteranei la nas. Am pornit spre Gap, un orășel despre care habar nu aveam că există, până cu vreo câteva săptămâni înainte, dar când am văzut unde pe hartă este situat, l-am îndrăgit pe loc. Drumul până acolo l-am făcut pe autostradă, așa că nu prea am nimic de povestit, decât poate una alta despre asfalt, indicatoare, parapete și alte treburi "autostrădești". Pentru că vedeți voi, e bună autostrada asta la ceva, e rapidă, e sigură, e curată, dar până la destinație nu vezi nimic. Da' nimic nene! Pentru că e construită undeva la n-șpe km de orice peisaj frumos, astfel încât să fii sigur că ratezi absolut tot. Bine aș mai adaugă eu și prețul tot la dezavantaje, dar nah, asta este, bine că există măcar și nu ești nevoit să mergi pe drumuri județene atunci când te grabești.

Dar ajunge cu teroria autostrăzii. Ajunserăm la Gap, făcurăm treaba pentru care venirăm, după care pornirăm spre următoarea treabă, care urma să se desfășoare la Nisa. Pentru că nu ne grăbeam prea tare, am luat la roți șoseaua națională, ca să mai vadă și ochii noștrii una-alta, că vorba aia, nu ajungem pe aici chiar în fiecare zi. Pentru că deși suntem în aceeași țară, noi și sudul, ne despart totuși sute de kilometrii, kilometrii care nu sunt atât de ușor de parcurs oricând și oricum. Revenind din nou, am trecut de Sisteron și de Digne-les-Bains, frumoase de vizitat, dar fără timp pentru ele în acel moment. Ne-am văzut de drum și am intrat în munte, la sensul figurat desigur, Doamne ferește să fie la propriu. Șoseaua prin Alpii Provensali, este splendidă și nu mă refer aici la asfalt. Șerpuiește, urcă, coboară, printre stâncile uneori domoale, alteori ascuțite, lăsând loc din moment în moment la câte o panoramă ce-ți ia ochii. N-am făcut poze chiar peste tot, că mai vroiam să mă bucur și cu ochiul liber. În plus nu ne puteam opri la fiecare 5 km, iar din mers e cam greu să-ți iasă o fotografie bună.

 

Moriez- o mică localitate pierdută pe harta Franței, unde am oprit pentru a ne dezmorți fundurile

 

 

Am continuat pe Naționala 202 până ce am dat nas în nas cu Lacul Castillon, al doilea lac ca mărime și frumusețe de pe râul Verdon, după Sainte Croix. Turcoazul lui, ca al întregului Verdon de altfel, este ireal de frumos. Dacă nu l-aș fi văzut cu ochii mei, ai fi zis că a trecut un pic prin photoshop. Dar nu, Verdonul este prelucrat în photoshop de natură. De bine ce este colorat de natură, este construit de om. Lacul Castillon este un lac artificial, format de barajul cu același nume. Pe fundul lacului zace vechiul sat Castillon care a fost inundat odată cu construcția barajului în 1948. Se spune, adică wikipedia spune, că uneori, când apele scad, (nu, nu apar fantomele locuitorilor!) se vede un vechi pod. Tare, nu?

Micul golf Angles de pe lacul Castillon

Lacul Castillon 

Golful Angles 

Am lăsat Verdonul în urmă, să coboare la vale și să-și sape cheile, chei pe care sper cândva să le văd și am continuat spre Nisa, pe un drum îngust, unde muntele se ridica în stânga ta, că să se prăbușească imediat în dreata, în niște râpe amețitoare. Am mai făcut un popas, unul din multele, înainte de satul Rouaine, un alt sat pierdut pe harta Franței, spânzurat pe un vârf de "alp" provansal. Am oprit lângă așa numita Roche Percée, un bolovan scobit, prin scobitură căruia trece chiar șoseaua, bolovan lângă care s-a amenajat expres un mic refugiu, unde să oprești să să admiri pentru câteva clipe satul și roca.

  la Roche Percée

Rouaine

Imediat ce se trece de Rouaine, urmează partea cea mai făină a traseului. Drum de munte în toată regula! Îmi plac la nebunie astfel de trasee, nu mă pot opri din admirat, dar nu neg că la anumite curbe îmi stă inima în loc. Bine că nu conduceam eu! 

După Rouaine șoseaua începe să coboare din munte, trece granița departamentului Alpes de Haute-Provence în departamentul Alpes-Maritimes și întâlnește fluviul Var la Entrevaux, fluviu alături de care vom merge și pe care-l vom vedea cum crește, până la Nisa. La Entrevaux am oprit totuși puțin. Adevărul este că nu ai cum să treci fără să te oprești: obloane colorate, sat fortificat urcat pe un deal, cetate medievală în vârf, intrare sub formă de pod peste râu. Magnifique!

Entrevaux- loc militar strategic în vremea regatului Franței 

Cred că este frumos de vizitat, dar câte nu sunt frumoase de vizitat în zona asta, în țara asta, în lumea asta mare? Cu ce să începi, cu ce să termini, în ce ordine să-ți stabilești prioritățile? Nu știu. Cine oare știe? De la Entrevaux am continuat pe marginea Alpilor Maritimi până la Nisa. N-am mai făcut poze, dar nici n-am văzut ceva spectaculos. Am rezolvat treaba pentru care venisem, iar după ce am terminat am declarat început weekendul. Mare avem, plajă este, munte în spate, pe Coasta de Azur suntem. Ce să cerem mai mult? Hai să ne bucuram de soare și de vara care abia începea si ne plimbăm la pas prin Nisa!

Nisa arata la fel că ultima dată când o văzusem, poate chiar mai frumos, dat fiind că era vară. Deși vară, iarnă, pe aici nu prea contează, oricum totul e colorat în jur. Am făcut o plimbare prin centrul vechi, împreună cu o prietenă care locuiește în oraș, după care ne-am retras la o terasă, pentru o bere rece. Mi-a plăcut Vieux Nice, centrul istoric din Nisa, mi-au plăcut clădirile sale atât de colorate și străduțele înguste, mi-a plăcut aerul atât de italian pe care îl respiră. De fapt, să zic sincer, îmi place orașul ăsta cu totul!

 

Place du Palais de Justice

Cours Saleya- principala stradă pietonală din centrul vechi al Nisei

Palais de Justice 

Rue de la Prefecture

 

Baie des Anges (Golful Ingerilor)

Oare unde  merge?

După vreo câteva ore vine și vremea să o luăm din loc. Și ce greu mai îmi este să o iau din loc, când locul respectiv este Nisa! Dar asta este, trebuie să mai mergem și acasă, mai ales că seară începuse să se lase. M-am consolat totuși cu gândul că în seara aceea acasă era la Marsilia, nu în Tours, ceea ce m-a motivat un pic să las Coasta de Azur în urmă. Off, grele mai sunt despărțirile astea!

Citeste si articolul anterior: Weekend Provence-Alpi-Coasta de Azur

S-ar putea să te intereseze și: 

 Alte călătorii în Sudul Frantei (Provence si Costa de Azur)

 Gastronomie și vinuri franțuzești 

 Toate călătoriile mele prin Franța