14 iulie fără artificii, cu bicicletă și bucate românești

Blogul Larisei este de vreo două săptămâni în vacanță, se relaxează undeva la malul mării, cu un cocktail în mână. Păcat că nu sunt și eu cu el. Am fost prinsă cu diverse treburi în ultimele două săptămâni și de aici se trage prezența slăbuță prin blogosfera, sper că nu v-ați gândit c-am plecat în brambura. Iar acum când am terminat cât de cât treburile observ cu stupoare că inspirația și cheful de a scrie s-au pierdut undeva pe drum. Mi se întâmplă frecvent lucrul acesta vara; aș putea da vina pe căldură, da' de unde căldură în Touraine. Vara asta am fost o singură data la plajă și iulie deja este pe sfârșite. Sper să recuperez în septembrie, că dacă nici acolo unde mă duc nu-i soare, apăi nu știu în altă parte unde l-aș putea găsi. Probabil prin Africa.  
 

Acum două săptămâni fu 14 iulie, ziua națională a țărișoarei ăsteia în care locuiesc și avurăm un weekend prelungit, întrucât pică lunea. Ce mișto, o să ziceți! Pe naiba! A plouat în continuu și nu vă închipuiți că era vorba de ploaie torențială de vară, ci de ploaie din aia mocănească de-ți vine să-ți iei câmpii până se oprește, ba mai mult a fost și destul de rece. Noi ne programasem un weekend cu cortul la țară și niște bicicleală prin vie. Le-am făcut pe amândouă până la urmă, chiar dacă plăcerea nu a fost aceeași. N-a fost nici rău, sacii de dormit țin de cald, vorba aia, sunt făcuți pentru munte, cortu-i rezistent la apă, iar puiul la rotisor merge pe orice fel de vreme. Singura problemă a fost noroiul cu care m-am pricopsit; oi fi învățat eu să biciclesc, dar la ocolirea bălților stau mai prost.

 

Luni 14 iulie vremea s-a mai îmbunat nițel, așa că am scos iar bicicletele, de data asta nu pe coclauri, ci pe pista amenajată, urmând Loire à Vélo din Tours până la Savonnière, lângă Villandry. Rezumat: aproximativ 28 km dus-întors, mulți nervi, două căzături dintre care una dureroasă, 2 vânătăi mari de zici că m-a lovit trenul (din acelea mici am fără număr!) și cules de mere și prune crude de pe drum (murele nu s-au copt încă, iar ștuleți de porumb de fiert n-am găsit!). Per ansambu a fost o experiență interesantă, chiar dacă mi-a fost un pic teamă la început pentru că pe anumite porțiuni partajăm drumul cu autoturismele. Nu am avut nici un accident din categoria acesta, partea cea mai sensibilă fiind de fapt pietonii în care era gata să intru de câteva ori. Concluzia: trebuie neapărat să-mi iau o bicicletă pe talia mea.

Însă nu bicicleta a fost motivul lipsei mele de pe blog, ci pregătirile pentru botezul la care am participat în calitate de nași ai micuțului. Toată lumea zice că am făcut o faptă bună, nu știu ce să zic, că nu prea cred eu în tradiții și obiceiuri, dar a fost o experiență interesantă pentru noi, prima de acest gen și ne-a făcut o mare plăcere, mai ales că micuțul este chiar nepoțelul nostru. Și ca weekendul să fie complet, înainte de botez, dar fără nici o legatura cu el, am organizat o masă cu câțiva prieteni francezi, pe care i-am servit cum se cuvine cu bucate tradiționale românești: telemea, cașcaval, cabanos și alte mezeluri la aperitiv, ciorbă de perișoare acrită cu borș, sarmale în foi de varză acră și ar mai fi trebuit niște papanași la desert, dar fiindcă au fost un dezastru, au servit înghețată. Au zis că le-a plăcut mult și eu sper că n-au zis-o doar din politețe. Tind să cred totuși că a fost adevărat, judecând după numărul de porții servite și  după pofta cu care i-am văzut mâncând. Însă surpriza cea mai plăcută a fost vinul. Mi-a fost teamă că Feteasca Neagră de la Valea Prahovei nu se va ridica la intaltimea vinurilor cunoscute de ei, dar se pare că s-a ridicat, la fel ca și țuica de casă și berea Ursus. Dacă vă întrebați de unde poți cumpăra toate acestea aici în mijlocul Franței, ei bine răspunsul vine de la Paris. De aia e bine uneori să ai un oraș mare, eventual o capitală, aproape. Sunt multe magazine românești acolo, ba mai mult decât atât, duminică am aflat că un român și-a deschis o gogoșerie aici în Tours. Tre' să aflu urgent unde este! 

Nici nu s-au terminat bine toate acestea, că m-am și apucat de alte aranjamente. Săptămâna viitoare Mama aterizează, la propriu și la figurat pe la noi, astfel că încerc să plănuiesc cele trei săptămâni pe care le avem la dispoziție cu activități faine, pe gustul tuturor. Iar după ce mama se va întoarce în țară, vom fi noi cei care plecăm în vacanță, la loc cald și însorit, apropo de ce spuneam la începutul articolului, asta desigur dacă suntem sănătoși și nu vine apocalipsa până atunci. O să vă dau mai multe delalii la momentul potrivit, dar că și fapt divers, merg să-mi împlinesc un vis mai vechi. Unul dintre multele.

Acestea fiind scrise, până la următoarea postare, care sper că nu va fi peste alte 2 săptămâni, vă doresc o vară excelentă și vacanțe plăcute tuturor!