Micile plăceri ale serilor lungi și friguroase

După ce ne-am bucurat de o toamnă lungă și caldă în Touraine, în ultimele zile s-a cam terminat cu distracția și iarna a început să-și arate colții. Si nu oricum, ci așa, dintr-o dată, cu ploi mocănești, brumă și temperaturi noaptea aproape de 0°. Cred că perioada asta din an este cea mai hulită dintre toate, n-am auzit pe nimeni până acum care să afirme că se dă în vânt după sfârșitul toamnei, sau începutul iernii. Si cum ar putea, zilele cele mai scurte și perspectiva unei ierni lungi și friguroase în față omoară orice urmă de speranță. Cu toate acestea eu cred că fiecare anotimp are farmecul lui. E drept că iarna nu-i ca vara, după cum afirma un personaj, însă succesiunea anotimpurilor și diversitatea pe care ele o antrenează, inclusiv în ceea ce privește activitățile noastre, mă fac să cred că nu mi-ar plăcea să locuiesc într-un loc unde unul dintre ele ar lipsi cu desăvârșire. Până la urmă vremea asta posomorâtă oferă destule mici bucurii, iar pentru mine una dintre ele este șemineul.

Intotdeauna mi-am dorit un șemineu. Dacă la început le amiram cu jind pe la alții și adulmecam mirosul de lemne arse pe străduțele din Tours, când a venit vorba de cumpărat casă condiția esențială era ca ea să aibă un șemineu. Si nici n-a fost greu de găsit, aici în Touraine aproape toate casele au unul, chiar dacă locuitorii, inclusiv noi, au și o altă opțiune complementară de încălzire, cu calorifere, pentru atunci când nu avem timpul sau dispoziția necesară să facem focul. Insă atunci când acestea două există, șemineul devine o adevărată oază de relaxare. Si de căldură, firește! Este o reală binefacere să te așezi confortabil pe fotoliul din sufragerie, să citești o carte, să vezi un film, sau pur și simplu să privești focul, o sursă de destindere și deconectare de la realitatea agitată de peste zi. 
 

O altă plăcere a serilor lungi de sfârșit de noiembrie este ceaiul aromat. Cred că nicicând n-am consumat cantități mai industriale de ceai ca anul acesta. Mi-am procurat o mulțime de arome, ba chiar și un ceainic nou, servitul devenind aproape un ritual la noi acasă. Să vă spun sincer, eu foarte rar beau ceai-la sensul propriu, adică infuzia plantei de ceai. Poate din când în când un ceai negru, cel verde nu prea mă încântă decât în diverse amestecuri. In schimb ador infuziile de plante medicinale și aromatice, de fructe, sau diverse astfel de amestecuri parfumate.  

Iar cum un ceai în fața șemineului merge de de minune cu o carte sau cu un film bun, trebuie să mărturisesc că toamna asta am găsit plăcere în filmele și cărțile englezești. Nu știu dacă mi se trage de la Downton Abbey, dar luna asta noiembrie am vizionat o mulțime de astfel de seriale. Stiți voi probabil despre ce vorbesc, seriale din acelea de epocă, ce înfățișează boem anumite perioade mai vechi, începutul de secol XX, sau chiar perioade anterioare, cu personaje frumos conturate, de regulă aristocratice, cu povești interesante, intrigi, mister și case de vis. O să vă povestesc eu despre ele, la fel cum o să vă povestesc și despre ultimele lecturi, și ele în același ton, firește.

Carti englezesti en français :))

Insă revelația anului n-a fost nici șemineul, nici ceaiurile și nici cărțile englezești, ci băile calde. Nu-i așa că-i o plăcere să umpli cada în lunile friguroase și să lenevești cât mai mult în apă? Sigur știți asta, numai eu am început să mă bucur de această mică plăcere abia acum.  Să vă spun un mic secret: mi s-a întâmplat de multe ori să mi se facă rău în baie, chiar am leșinat cândva. De curând, însă, Monsieur, amator de băi, și-a făcut damblaua și și-a achiziționat o cadă mare, modernă, cu bolboroci și mai multe tipuri de hidromasaj. Dacă la început am fost sceptică, am încercat-o și eu într-un final, cu grijă, desigur, și mi-a plăcut la nebunie. Am constatat că dacă las apa la o temperatură mai mică sunt în regulă, în plus sala noastră de baie actuală este mult mai spațioasă și mai deschisă decât cea din apartamentul din Tours.
 

Si nu în ultimul rând, o plăcere împrumutată de la prietenii francezi este brânza. O să ziceți că francezii mănâncă brânză oricând. Așa este, însă iarna se manacă... fromage fondu. Aici, dacă vara ești invitat la o serată barbecue, adica la un grătar, iarna vei fi invitat cu siguranță la o serată cu brânză topită. Fie că este vorba despre populara raclette despre care v-am vorbit aici, despre fondue au fromage, sau despre diverse alte preparate cu brânză la cuptor, aceste mese conviviale, între prieteni sau în familie, unde vedeta este brânza fierbinte, sunt foarte populare și fac deliciul serilor de iarnă franțuzești. Si firește că le-am împrumutat și noi, de ce nu am face-o? Cel mai mult mie îmi plac tartinele chèvre-chaud, cu brânza de capră împuțită, de la mine din regiune. Brânzeturile specifice văii Loarei sunt cele de capră, iar regiunea Centru deține 5 AOC: Crottin de Chavignol, Selles-sur-Cher, Sainte Maure de Touraine, Valençay și Pouligny-Saint-Pierre, dar există și altele la fel de gustoase. Se taie felii o baghetă, se dau pe o tavă tapetată cu hârtie de copt la cuptor până se rumenesc un pic, se scot și se freacă bine cu usturoi, se adaugă pe fiecare o picătură de ulei de măsline, după care se trântește o felie de brânză de capră. Se mai dau încă 5 minute la cuptor, ca brânză să se topească, se scot și se servesc calde. Merg de minune cu o salată verde, care nu-i de sezon, noroc că găsim la supermaket. Altfel, cu o ridiche neagră. Si cu un pahar de vin. Roșu din Touraine.
 

Care sunt micile voastre plăceri în sezonul rece? 

Ți-a plăcut? Fii la curent cu toate noutățile de pe Blogul Larisei. Abonează-te!