Duminică de toamnă târzie la Loches: Centrul Istoric

Vă mărturisesc, toamna îmi place cel mai tare să ies la plimbare. Fie că este vorba despre promenade citadine, mai aproape sau mai departe de casă, sau despre drumeții în mijlocul naturii, zilele blânde și însorite de toamnă mi se par numai bune pentru astfel de activități: nici prea cald, nici prea frig, aer ușor de respirat, culori magnifice, aglomerație aproape deloc și o lumină excelentă pentru fotografii. Da, toamna împrăștie o lumină unică, ca să nu mai zic că în sezoanele de mijloc apreciem parcă mai bine soarele decât vara, nu-i așa? Pentru că nu știu cum este pe la voi, dar noi, în Touraine, ne-am bucurat de cea mai caldă toamnă a ultimilor ani. 

Cu toate acestea, toamna aceasta a fost cea de care am profitat parcă cel mai puțin. După ce septembrie a trecut pe nesimțite, ca o lună de vară, prin Corsica, octombrie și noiembrie au venit grămadă cu diverse treburi, pe alocuri chiar cu chestiuni mai neplăcute și dificultăți, să nu credeți cumva că viața mea este un șir lung de plimbări și fericire absolută. Insă în al zecelea ceas m-am hotărât să nu mă las copleșită de probleme și să-mi dau rendez-vous cu toamna pe undeva prin regiune, până nu ne părăsește de tot, mai ales că anii trecuți avuserăm parte de întâlniri grozave, la Cheverny și la Montreuil-Bellay. Fără să mă gândesc prea mult, pentru anul acesta am ales Loches, chiar dacă am mai vizitat orașul, nu vizitasem însă citadela. In plus, aveam chef de un castel și de un orășel medieval, ceva cochet și liniștit, autentic și nu foarte turistic, iar Loches părea alegerea perfectă. Așa că în duminica de după atentate am pornit spre Loches să ne limpezim mințile, cu gândul să luăm prânzul acolo, să ne plimbăm prin orășel și să vizităm Cité Royale de Loches.

"Capitală" a unei regiuni preponderent rurale, numită Pays Lochois, Loches este un orășel situat la 40 km de Tours, iar drumul până acolo este de basm. Cu un relief vălurat, presărat cu ferme agricole transpuse din alte timpuri, cu câmpuri verzi nesfârșite întrerupte de pâlcuri de pădure, când înaintezi pe șoseaua ce șerpuiește indolentă printre ele ai impresia că ai nimerit într-o altă dimensiune. Intr-una unde toată lumea noastră dură și agitată se estompează, făcând loc calmului și beatitudinii depline. Departe de cărările bătute ce duc către marile castele ale Loarei, Pays Lochois este o oază de inedit, o zonă tradițională originală. Mie personal îmi place foarte tare acesta regiune și o recomand tuturor celor care îmi cer păreri despre Valea Loarei, nu neapărat pentru a vizita mari obiective, ci pentru a se bucura de lucruri simple, de acea vie à la campagne veritabilă franțuzească. 

Desigur că nu toți sunt la fel de idealiști ca mine, astfel că nu mulți turiști ajung pe aceste meleaguri. Gol era Loches și când furăm noi, la mijloc de noiembrie, acum nu știu dacă de vină era toamna înaintată, sau teroriștii de la Paris... Dar n-a fost bai, imaginați-vă cât de plăcut poate să fie să ai un întreg oraș medieval aproape numai pentru tine! De aproape un secol, exodul rural a depopulat acesta zonă din Touraine, antrenând un pronunțat declin economic, oamenii migrând în special către zona de nord, spre Tours. Totuși, de 10 ani lucrurile par să se mai așeze, orașul reîncepe să se dezvolte, iar lucrările de restaurare revitalizează turismul. Astăzi Loches este clasat  Ville d'Art et d'Histoire, întrucât deține un număr destul de mare de monumente demne de vizitat.

Mie personal mi se pare foarte interesant orășelul, atât datorită istoriei bogate, cât mai ales pentru că Loches reprezintă un exemplu convingător de burg medieval. Așezat pe două nivele, sus prezintă o citadelă fortificată, Cité Royal, care include, pe lângă câteva străduțe pavate mărginite de case tradiționale, un Château-Fort, o biserică romană, Saint-Ours și ceea ce se cheamă Logis Royal, reședința regală, locul unde a locuit regele Franței Charles VII, la începutul secolului XV, în timp ce mai jos se desfășoară orașul, astăzi centrul istoric, care în trecut era protejat de un zid de apărare, perforat de porți imense, ce asigurau accesul.

Noi vizita am început-o cu prânzul la un restaurant pe strada principală. Din păcate centrul istoric din Loches nu este foarte animat, iar localurile le numeri pe degete. Așa că ne-am oprit și noi la unul ieșit în cale, un hamburger fait maison, cu galettes în loc de chiflă, acompaniat de cartofi prăjiți-pentru mine și-o pulpă de rață cu garnitură și salată pentru Monsieur s-au dovedit chiar delicioase. La Grande Rue, unde se află restaurantul, găzduia în Evul Mediu comercianții, artizanii și alte persoane necesare bunei funcționări a cetății, astăzi ea conservând monumente care povestesc despre această epocă fascinantă, cel mai impunător fiind Porte des Cordeliers, principala poartă de intrare în oraș. Spre ea ne-am îndreptat și noi după masă. 

O parte însemnată a zidurilor este încă vizibilă la Loches. Erau patru porți porți care le străpungeau, dintre care două mai există astăzi: Porte des Cordeliers și Porte Picois. Rue Saint-Ours lungește zidurile în lungul râului Indre, în timp ce La Grande Rue trece pe lângă la Porte Picois, ducând până la Porte Royale, poarta de intrare în citadelă.

Porte des Cordeliers 

reprezenta intrarea în oraș prin partea de Est și poseda pe vremuri două poduri mobile, ale căror urme sunt încă vizibile, peste râul Indre. A fost construită în secolul XV. Drumul ce venea din Spania, trecând prin Amboise, ajungea în fața acestei porți, fiind de asemenea drumul de pelerinaj Saint Jacques de Compostelle.

Tour St-Antoine 

a fost construit în secolul XVI în stil renascentist, fiind un exemplu remarcabil de turn beffrois (turn destinat să suporte și să permită mișcarea clopotului unei biserici) din regiunea Centre-Val de Loire. Este vestigiul unei vechi biserici și seamna a cu cel al catedralei Saint Gatien de Tours

Porte Picois  

este un turn găurit în parte de jos de o arcadă, care servea ca poartă de intrare în oraș. Pe partea interioară posedă o fereastră gotică și o mică nișă renascentistă desupra ușii. Alături, lipită de Porte Picois, se găsește primăria, Hôtel de Ville de Loches, construită posterior porții, prin secolul XVI, la cererea regelui François I, părintele Văii Loarei.

La Grande Rue 

este și cea mai interesantă, ea fiind mărginită de case medievale, specifice regiunii, unele datând din secolul XV.

Despre citadela medievala, Cité Royal de Loches, o sa va povestesc pe larg intr-un articol urmator :).

S-ar putea sa te intereseze si:

Mini-ghid de vizitat Valea Loarei

Cele mai frumoase castele de pe Valea Loarei

Ce vizitezi pe Valea Loarei dincolo de castele

10 idei de excursii pe Valea Loarei

Gastronomie si vinuri locale