Iată că a mai trecut o vară!

Nu știu de ce, dar întotdeauna sfârșitul verii mi se pare cel mai trist sfârșit de anotimp, chiar dacă urmează alte sezoane, fiecare cu farmecul lui. Probabil că perspectiva zilelor scurte și întunecate nu încântă prea tare pe nimeni, nici măcar pe mine, iubitoare de toamnă așa cum sunt, iar iarna lungă și apăsătoare ce bate la ușă invită parcă la o stare de melancolie și de tristețe de zile mari. Cel puțin acum, până îmi intru în ritm un pic... 

Vara asta fu moderată cu noi, locuitorii din Touraine, cu zile calde alternând cu zile răcoroase, total diferită de verile trecute, semn că încălzirea asta globala nu și-a intrat încă în pâine, ceea ce a fost numai bine, canicula și un copil mic nu prea fac casă bună, se știe. Vara asta a fost moderată și pentru mine personal, fără prea multe peripeții, ieșiri sau întâmplări deosebite. A decurs molcom, cu treburi de zi cu zi și cu plimbări mai mult pe lângă casă și s-a sfârșit prea rapid parcă, cu creștinarea Ericutei și revederea unor oameni dragi. A fost o vară a descoperirilor, atât pentru mine, ca proaspăt părinte, cât și pentru micuță, care tocmai ce a făcut 8 luni în august. Statul în funduleț, ridicatul în picioare, mersul de-a busilea, silabisitul din ce în ce mai articulat, zâmbete strengare, gângureli, prima vizită la castel, prima baie la piscină, imprietenirea cu Azorel... o mulțime de întâmplări, momente ce se vor transforma cu siguranță în amintiri de neprețuit. 

Și după cum ne stă în obicei, ca să mai prelungim o țîră starea de vară, ne pregătim de vacanță, acum la început de septembrie. Nu mergem departe și nici în vreo destinație de top, dar mergem în prima noastră vacanță în patru, ceea ce ne încântă și ne entuziasmează teribil. Despre cum va fi rămâne de văzut, rău n-are cum să fie, zic. 

  

O toamnă frumoasă vă doresc, pe oriunde ați fi și orice v-ați propus a face!