Sparanghelul, vedeta meselor de primăvară

Poate o să râdeți, dar eu am descoperit sparanghelul târziu, acum vreo doi ani, pe când eram însărcinată. Am avut un prim trimestru de sarcină groaznic, cu grețuri cumplite și fără oprire. Nu prea puteam mânca nimic, foarte putine erau alimentele care nu-mi provocau stare de vomă. Plimbându-mă prin piață la acea vreme, am văzut ca  tarabele erau pline de sparanghel, mai-iunie fiind fix sezonul lui, așa că m-am gândit să încerc. Nu știam ce gust are, dacă o să-mi placă, sau cum să-l gătesc, dar am cumpărat o legătură, urmând să mai studiez problema acasă. Fiindcă în acea perioadă orice miros îmi provoca rău, nu m-am complicat cu retete prea elaborate, mulțumindu-mă să fierb sparanghelul și să-l combin cu alte doua-trei alimente comestibile. Astfel, am încropit salate care mi-au servit drept prânz timp de aproape două luni, până când grețurile au devenit amintire. Nu însă și sparanghelul.

Legumă mai puţin cunoscută şi consumată la noi în ţară, în regiunea Touraine, unde locuiesc, sparanghelul este regele primăverii pe mesele localnicilor. În sezonul sau, ce se întinde de la mijlocul lui aprilie până în iunie, piețele sunt pline de sparanghel, de ai impresia că oamenii aici nu mai consuma nimic altceva. Grămezi cu vârf, colorate, sparanghel alb, gros, verde, subțire, soiurile sunt variate, de toate sa mulțumească pe toți. Majoritatea celor care vând sunt producători locali ce dețin ferme în regiune, sparanghelul găsind, se pare, condiții favorabile in  solurile lejere de la malul Loarei. Soiul Coeur de Touraine, produs doar in Touraine, este unul tipic bucătăriei locale. Cules manual, se conserva foarte bine, în jur de două zile la frigider și până la opt luniîn  congelator, după o opărire prealabilă. Producătorii din Touraine sunt prezenți cu marfa la piață sau o vând direct la fermă. Unii propun cumpărătorilor să își culeagă singuri sparanghelul din câmp, procedeu valabil pentru multe fructe și legume, garantând astfel calitate și prospețime. 

Dacă citim puțin despre el, vom afla că sparanghelul conţine numeroşi nutrienți cu proprietăți benefice asupra organismului, fibre, vitamine si minerale, antioxidanți. Pe piața se găsesc trei varietăți de sparanghel: verde, alb și ceva mai rar, violet, fiecare cu gustul sau particular, un deliciu de neratat primăvara. Eu îl prefer pe cel verde, dar nu mă dau în lături să cumpăr nici alb, violet mai rar. În ceea ce privește prepararea, sparanghelul alb și violet se curăța și i se înlătură partea lemnoasă înainte de gătire, în timp ce sparanghelul verde se poate consuma așa cum este. Nici astăzi, când mirosurile nu mai îmi fac probleme, nu mă complic cu retete prea elaborate pentru a prepara sparanghelul, rețete care să necesite muncă multă și timp îndelungat în bucatarie. Le favorizez pe cele simple, chiar foarte simple. Astfel, o să prezint mai jos cateva idei de preparare, inspirate desigur de la alții, din diverse cărți sau site-uri culinare, cu note personale, firește. Deci iată cum consum eu sparanghelul:

1. Fiert, in salate. Pe cel alb il îl fierb mai mult, gen 20 min, pe cel verde mai puțin, 5-10 min, îmi place sa fie crocant nu moale. Pentru salate prefer sparanghelul verde, pe care îl  leg mănunchi și îl introduc în apa clocotită. Îl scot înainte sa se înmoaie, îl tai și îl încropesc într-o salată cu ce ingrediente am la îndemâna. Una preferată: o mâna de quinoa fiartă, scursă și răcită, un avocado copt tăiat cubulețe, o mâna de măsline, ulei de măsline, sare și piper după gust. Salatele se pot adapta, sparanghelul merge și cu ouă fierte, o paletă largă de brânzeturi, etc. 

2. Pe grătar, ca garnitură pentru friptură. De cum se încălzește, duminica la prânz facem grătar în curte. Este plăcerea noastră, mai ales dacă vremea permite sa mâncam afară. De-a lungul timpului am încercat mai multe variante de legume pe grătar care să acompanieze friptura, iar sparanghelul verde este una dintre ele. Nu necesita   nicio pregătire, doar îl spăl și-l arunc pe grătar.

3. In tarte sau quiche-uri. Un exemplu de rețeta: întind o foaie de aluat intr-o forma de tarta tapetată in prealabil cu unt, aranjez sparanghelul tăiat scurt și tron peste el o compoziție făcută din 3 oua, vreo 200g cremă de brânză (gen Philadelphia), o mâna de brânză rasă (eu folosesc emmental), o lingură mare de smântână, plus un praf de nucsoara. Coc la cuptorul încins la 180, în jur de 45 minute. Merge alături de o salata verde. Sunt o mulțime de retete de tarte cu sparanghel pe internet. 

4. Cu orez (risotto). Nu suntem chiar fani ai orezului, gătesc ceva mai rar sa acompanieze friptura la cuptor sau pestele. O idee de rețeta: fierb sparanghelul verde separat, îl strecor și îl las la răcit. Între timp călesc o ceapa, adaug peste ea orezul, apoi acopăr cu apa. Adaug apa progresiv pana se fierbe orezul. Cu 5 min înainte adaug in orez sparanghelul tocat, o lingura de smantana și puțin parmezan ras. Opresc focul și asezonez cu sare și piper după gust.

5. Supă cremă. Nu știu despre voi, dar la mine în familie nu prea se găteau supe cremă, le-am descoperit mai târziu, când am început să ies în lume și le-am îndrăgit pe loc, chiar dacă, și în ziua de azi, acasă le pregătesc mai rar. Dar din când în când mai încerc câte o variantă, mai ales pentru a încălzi serile reci, când mi se pare că merg de minune. O idee de rețeta: fierb cam 500g de sparanghel alb împreuna cu un cartof și o ceapa (ceapa o călesc in prealabil). Când sunt aproape fierte adaug cam 30 ml de lapte și mai las la fiert încă 10 min. La sfârșit adaug vreo doua linguri de smantana, sare și piper după gust. Mixez totul și servesc cu crutoane de pâine.

6. Gratinat cu brânza, la cuptor. Spal sparanghelul, îl întind intr-o tava, il stropesc cu ulei de masline, rad pe el brânza ( parmezan, feta, ce am prin frigider, cu roquefort, de exemplu,  merge de minune), după care îl dau la cuptor 15-20 min.

Pofta buna!