Iată-ne trecuți și de a patra săptămână de izolare, astăzi am intrat în a cincea. Suntem bine și în acest moment cred că asta contează cel mai mult. Să fim sănătoși și să rămânem așa. Restul sunt detalii, vom vedea noi pe unde vom scoate cămașa, cum s-ar zice. Se pare că la noi va dura până pe 11 mai, când vom trece la o nouă etapă. Desigur, dez-izolarea asta nu se va face dintr-o dată căci este imposibil, ci treptat ne vom relua activitățile, școlile își vor relua cursurile și așa mai departe. Restaurantele rămân închise, altfel ar fi prăpăd la servit aperitivul în oraș. Ne-ar lovi din plin al doilea val.
Săptămâna trecută am mers la doctor. Nimic grav, niște bubițe. Însă fiindcă mașina era la garaj a trebuit să mergem pe jos. Cabinetul nu este departe, iar pentru că locuim într-un oraș mic avem șanse să ne întâlnim cu maxim doi oameni până acolo. Așa că le-am luat pe fete și ne-am pornit. A fost minunat, vă zic! Să mergi pe jos, să respiri, ba chiar am admirat și un frumos cireș înflorit. Nu zic că n-am mai ieșit, doar că o fac în general cu mașina. A mai fost o zi la fel, când a trebuit să mergem pe jos. Minunante plimbări, parcă acum profităm mult mai mult de ele. Ne va schimba izolarea? Nu știu, probabil că nu, dar poate că ar fi bine dacă nu am mai lua totul ca și cum ni s-ar cuveni. Uite că ni se pot refuza exact atunci când ne așteptăm mai puțin.
La chasse aux œufs, un joculet dragut de Pastele catolic, fetele au cautat oua de ciocolata prin iarba.
Să auzim numai de bine!
Comenteaza