Châtelaillon-Plage sau prima intalnire cu Oceanul Atlantic

Oceanul Atlantic

Afara este frig si este decembrie, iar saptamana viitoare este Craciunul. Wow, cum trece timpul!!! A mai trecut un an din vietile noastre. Afara este frig, desi, ce-i drept, fata de Bucuresti, aici in Tours iarna este mai blanda, deci nu am de ce sa ma plang. Rare sunt zilele cand temperatura coboara sub 0°, iar de nins nici vorba! Rasfoind poze mi-am adaus aminte de cateva zile calde si insorite de iulie, petrecute pe plaja cu un nisip fierbinte al Atlanticului. Era prima intalnire cu oceanul. 

Châtelaillon-Plage

Cateva zile ce au venit pe negandite si planificate in graba, cu putin timp inainte, dar aduse de un dor mare, care macina atunci sufletul si de o arzatoare dorinta a revederii. La ora 5.30 dimineata eram la pe aeroportul Henry Coanda-Otopeni, iar la 7 fara zece minute decolam. Destinatia: Paris, zilele urmatoare: plaja, soare, mare. Se intampla in iulie, pe cand inca locuiam in Bucuresti. Nu plecam in weekend nici la tara, nici pe valea Prahovei, ci in Franta.

Châtelaillon-Plage

E placut uneori sa pleci asa, pe nepregatite. Luam micul dejun si cafeluta de dimineata la 10 000 de metri altitudine, undeva deasupra Austriei sau a Germaniei si admiram marea de nori prin gemuletul avionului. Doamne ce imi mai place sa zbor cu avionul! Nici urma de rau, de frica, desi nu am pierdut nici un episod din Air Crush Investigations la National Geographic. As decola si ateriza incontinu! La ora 9 AM, cand colegii mei isi serveau probabil ccafeaua si asteptau inceperea zilei de lucru, eu imi asteptam bagajul pe aeroportul Charles de Gaulle. De acolo m-a ridicat iubitul meu, am tras un pui de somn in masina pana ce el si-a terminat treburile, dupa care destinatia Tours. 240 km de autostrada pe o caldura infernala si aglomeratie. Din Tours dupa cateva aranjamente mici urmeaza alti 200 si ceva de km de autostrada, oprirea finala Châtelaillon-Plage, unde urma sa ramanem urmatoarele 2 zile.

Châtelaillon-Plage

Châtelaillon-Plage

Châtelaillon-Plage este o mica localitate la 12 km sud de La Rochelle, si cam 490 km departare de Paris, pe malul oceanului Atlantic. De fapt, geografic vorbind, acolo este golful Biscaya, dar tot golf al oceanului Atlantic este. Dupa ore chinuitoare de drum si fund amortit in masina, dupa 3000 si ceva de km parcursi intr-o zi si vazut numai nori sau camp, ajung in final, pe la 11 noaptea, la destinatie. Primul popas: restaurant. Manacam bine, eu friptura de vita spre mirarea tuturor celorlalti care manacau fructe de mare, asortata, fireste, cu un vin pe masura. Cum?! Vii la ocean si mananci vita?! Da fratilor, nu imi plac fructele de mare, printre multe altele. Era tare placut acolo! Sa stai la o tersa pe faleza Atlanticului (care oricum nu se vedea noaptea), sa auzi valurile si sa simti briza sorbind un pahar de vin dupa o masa copioasa... Ahhh, ce as trai asa toata viata!

Sunt pasionata mai mult de munte, se stie, insa si marea are farmecul ei. Imi place sa ma plimb pe malul apei desculta, sa simt nisip fierbinte in talpi, sa imi patrunda in nari mirosul acela de apa sarata si apoi sarea ce ramane pe piele si in par, sa simt briza, sa inot, sa ma balacesc. E tare fain!

A doua zi ne trezim si dupa un mic dejun "french style" cu croissant-uri si café au lait, pornim catre plaja. Ahhh, abia asteptam. Cateodata simt dorul de mare, de soare, de nisip, de balaceala. Asa ca dupa cateva stradute intortochiate ale oraselului, cu cladiri colorate si flori la ferestre, dau nas in nas cu oceanul. Imensa intindere de apa in care se reflecta soarele si cerul fara nici un nor pe el. Cat de frumos! Era prima data cand intalneam oceanul, desi fie vorba intre noi, mare ocean, arata le fel! Ma fascineaza si ma infricoseaza in acelasi timp intinderile mari de apa.

Châtelaillon-Plage - mareea

O surpriza a fost cand, uitandu-ma cu atentie, am sesizat ca oceanul ... nu avea apa?! Aaaah?! Daaa... este mareea. Fenomenul acela natural, despre care am invatat la geografie, care se petrece zilnic, de inaintare sau retragere la tarm a apelor marilor si oceanelor, ca urmare a atractiei Lunii si a Soarelui. Cat de tare! Stiam ce este, dar nu vazusem pana acum. Asa ca in aceste zone, cu ocean sau mari deschise, nu va grabiti dimineata la plaja pentru o baie! Nu veti avea apa! Asa ca faptul ca am ajuns tarziu pe plaja, nu a fost cu suparare. Deci am vazut un alt lucru pentru prima data: mareea.

A urmat o zi de balaceala, lancezit la soare, beri reci si multa voie buna. Uitasem ce bine este sa lenevesti pe plaja sa te bucuri de briza si de soare si mai ales uitasem ca imi place sa inot (desi nu sunt chiar buna la asta si am o frica teribila de apa)!

Pe seara, am facut o mica plimbare pe faleza, care se intinde pe toata latinea orasului, cat tine plaja. Este presarata cu terase si pensiuni. Am aflat ca plaja din Châtelaillon este una artificila. Orasul a avut candva una naturala, insa oceanul a distrus-o. Este placut sa te plimbi pe inserat pe malul marii. Imi place foarte tare. Sa privesti marea in larg, cu valurile ce se sparg usor de mal, cu plaja pustie, sa simti vantul. Oceanul fiind in partea de vest, aici am putut admira primul apus de soare. Dupa atatea rasarituri, privite partial adormita pe plajele de la Marea Neagra, aici am admirat un apus splendid. Intotdeauna mi-au placut mai mult apusurile decat rasariturile, desi coloritul este aproximativ la fel. Gasesc apusurile mai romantice, mai melancolice, cu usoara urma de tristete, indemnandu-te parca sa visezi la noaptea ce urmeaza.

Châtelaillon-Plage: apus de soare peste Atlantic

Seara a venit cu multa distractie, un gratar gustos in curte, muzica si voie buna. A doua zi a fost la fel: splendida! Doar ca vantul a fost ceva mai puternic si aerul mai rece, iar plaja plina de gargarite. Da, gargarite zburatoare si muuuulte!!! Dupa ceva odihna, mancare si varbarie, pe seara a urmat drumul inapoi in Tours. Aceeasi autostrada. 

Châtelaillon-Plage si zona din prejur este destul de aproape de Tours, deci este o alternativa buna pentru noi de petrecere a unui weekend la malul marii. Este un loc ideal pentru relaxare, pentru plimbari si destindere, un loc unde te poti ascunde pentru o clipa de griji, de viata cotidiana agitata si banala. Desigur daca esti genul de om snob, ce prefera agitatia si cosmopolitul, nu ai ce cauta aici. Locul tau este la Saint Tropez! Franta are multe locuri de aratat si de desoperit. Orase mai mari sau mai mici, castele, cetati, ocean si mare si fireste cei mai frumosi munti.  Nu stiu, dar de foarte multe ori m-a derajat confuzia oamenilor "Merg in Franta" ,"Ahhh te duci la Paris"...de parca doar Parisul ar exista aici. Bine, acum depinde foarte mult si de tine ca om, de ce iti place, de ce te impresioneaza de cum vezi lucrurile. Mie personal nu mi-a placut niciodata ce place tuturor, detest spiritul de turma si locurile aglomerate si ultra-mediatizate. Iubesc Parisul si as merge acolo in fiecare luna sa ma plimb pe stradutele lui, dar mult mai tare imi place sa descopar locuri noi despre care putini cunosc multe.

Châtelaillon-Plage -oceanul Atlantic

Concluzii: Châtelaillon-Plage nu este un oras turistic, asa ca, personal, nu il recomand incus in obiectivele turistice de vizitat prin Franta. Recomand La Rochelle, langa, vechi port la Atlantic. Dar daca esti prin zona si adori la fel ca mine plajele mai pustii, unde sa poti dormi cu cortul pe plaja, unde te poti bucura fara ingesuiala, fara fite, fara pretentii si  daca adori sa intoti in voie, fara sa te lovesti de unul si de altul, sau sa te plimbi seara pe o faleza aproape goala, admirand un apus atat de sincer si curat, merita sa te opresti aici.

S-ar putea să te intereseze și: 

 Alte călătorii pe Coasta Atlnticului

 Gastronomie și vinuri franțuzești 

 Toate călătoriile mele prin Franța