Metz: orasul medieval

Ce credeati, ca Metz nu are un centru vechi, brazdat de stradute inguste, medievale? Ba, bineinteles ca are. Si inca cum. De fapt centrul asta vechi este una dintre cele mai importante atractii din oras, pe unde roiesc cei mai multi turisti. Nu stiu altii cum sunt si am mai zis asta, dar imi plac la nebunie astfel de locuri si le caut si eu, peste tot pe unde merg. 

Chiar si in Bucuresti am fost intotdeauna fascinata de centrul vechi, inca de cand eram copil si nu arata in halul in care arata acum. Bine, sa recunoastem in ultimii ani parca s-a mai imbunatatit ceva, dar a fost o perioada in care se darama sub pasii trecatorilor, daca va mai aduceti aminte. Doamne, ce pacat! Ce cladiri frumoase sunt acolo, in coltul ala de Bucuresti, cata istorie si cate povesti se ascund dincolo de terasele alea multe, dincolo de bere, tocuri inalte si fite de doi lei.... Hai ca m-a luat vorba si am deviat de la subiect. Cred ca undeva in strafundul sufletului meu, mi-e tare dor de Bucuresti.

Deci "vechiul Metz" sau Metz-ul medieval"

Pai, daca citim ceva istorie, prin locurile astea, pe unde umblu eu acum, mai intai au fost celtii, in antichitate. Au venit peste ei romanii, care i-au ocupat, dezvoltand astfel orasul, atat comercial, cat si cultural, asa cum au facut ei peste tot. Si asa au stat lucrurile, pana cand au venit hunii si i-au dat foc. Ca sa vedeti, ce nebuni!

Dupa ce Imperiului Roman s-a dus la fund, Metz a fost ocupat de diversi barbari, in special de franci. S-au format regate, mai mari sau mai mici si tot ele s-au transformat, ca mai apoi sa cada, si asta doar din setea oamenilor de putere. Metz se guverna singur, dar condus de  un episcop, care depindea si era pus acolo de Sfantul Imperiu Roman, un fel de urmas al Imperiului Roman din antichitate. Sub conducerea episcopului, orasul se dezvolta din ce in ce mai mult, se restaureaza vechile cladiri si constructii romane, distruse de barbari, capata bogatie si putere. Uite asa se transforma intr-o adevarata capitala a artei, a muzici, infiintandu-se scoli, magazine, ateliere. O adevarata cetate medievala.

 
Apar mai apoi burghezii, familii patriciene de comercianti sau intreprinzatori, bogati si puternici. Dupa un timp aceste familii burgheze castiga puterea, instaurandu-si propria conducere asupra orasului. Orasul se mareste si se imbogateste din comertul cu vin sau sare, crescatoriile de cai, sau comertul cu tesaturi pretioase, vanzarea si confectionarea de armuri. Apar bancheri (sunt chiar curioasa cum arata o banca medievala!), toscani sau lombarzi, care au adus cu ei o bucatica de Italia in Metz si ma refer aici in special la arhitectura cladirilor. Majoritatea, din aceasta perioada, sunt construite de famiile patriciene dupa moda italiana : turnuri inalte, temelie joasa, ziduri creponate. Toate erau bune si frumoase in Metz: piete largi, ce animau viata medievala, magazine, strazi pavate cu piatra, biserici inalte, scoli de arte si meserii. Dar ce credeti ca toate astea puteau dura mult?! Cum oamenii sunt insetati de putere, le clocotea sangele razboiului prin vene si nimeni nu era multumit, uite ca au aparut razboaiele dintre catolici si protestanti. Puteau ei sa stea in banca lor?!

Piata Saint Croix

Asa ca, prins intre Franta si Sfantul Imperiu Roman, in timpul diviziunilor dintre catolici si protestanti, in urma unui acord incheiat de regele Henri al II- lea al Frantei si protestantii germani, Metz este  anexat Frantei, in 1552, insa suveranitatea franceza nu va fi recunoscuta oficial, decat in 1648. Astfel ca distractia si joaca cu independenta a locuitorilor se sfarseste. Incet, institutiile si formele administrative franceze le vor inlocui pe cele ale micii republici medievale, Metz devenind intr-un final un adevarat oras francez. Dar ce credeti ca asta va dura mult? Restul povestii in manualele de istorie sau in articolul viitor....

Lasand lectia de istorie deoparte, partea medievala a Metz-ului arata dupa cum vedeti in poze: strazi pietonale inguste, majoritatea in panta, pentru ca piata centrala este in varful unei coline, cafenele, restaurante, terase si mici buticuri, in special artizanale. Piata Sainte Croix era cica centrul social atunci, in timp ce  Piata Saint Louis centrul comercial, unde erau majoritatea micilor intreprinzatori, bancheri, sau mestesugari. Exista o legenda care spune ca un comerciat de sub arcadele pietei Saint Louis nu a acceptat niciodata anexarea orasului la Germania, care oricum se va intampla mai tarziu, asa ca protesta tot timpul. Dupa indelungi revolte si amenzi primite, pentru a-si arata impotrivirea, isi va orna fatada cladirii cu o mana deschisa, ca toata lumea sa isi amineasca si sa stie de actul sau de revolta. 

Piata Saint Louis cu cladirile in arcade construite dupa moda italiana.

biserica Sainte Ségolène

In schimb, Piata Jeanne d’Arc, era centru religios si spiritual, acolo inaltandu-se biserica Sainte Ségolène, total transformata in anii 1800, pentru a deveni monumentul neo-gotic actual. Adaposteste cele mai vechi vitralii din Metz. Din pacate era inchisa, deci nu am reusit sa le vad.  

In rest, m-am plimbat prin labirintul de strazi, am admirat fatadele cladirilor, ferestrele cu obloane din lemn, larg deschise, cu flori cocorate pe pervaz, micile buticuri, in care se vand acum te miri ce, de la croissant-uri pana la haine sau obiecte decorative si mi-am mai odihnit picioarele la cate un mic barulet, la umbra (asta DACA a fost sa fie soare!), savurand cate o cafeluta cu lapte (nu prea multa, ca imi statea inima!).

In concluzie, repet, imi plac zonele medievale ale oraselor prin care trec. Nu stiu, dar te fac parca sa visezi la perioada aia veche, desprinsa din povesti, sau din filme, dupa caz, cu domnite si cavaleri calare.  Este interesant, insa cu siguranta nu mi-ar fi placut sa traiesc atunci, cand se practica ghilotina si toata lumea era la cheremul regelui, depinde cum se trezea el dimineata si cui mai dorea sa taie capul. Dar imi place sa imi inchipui si sa visez la povesti frumoase. De fapt, nu mi-ar fi placut sa traiesc in nici o perioada de-alungul istoriei, cu toate ca sunt o visatoare incurabila, decat cea moderna in care traiesc acum. Culmea!

Ador sa ma plimb pe strazi din alte timpuri, inguste, misterioase, sa simt mirosul ala de vechi si sa visez la lumea de-demult, la pasii celor ce au trecut cu sute de ani in urma pe acolo. Ma fascineaza. Toate astea mi-au facut dor, ca atunci cand vin in Romania, cu prima ocazie, care va fi cel mai probabil la iarna, sa mai vizitez odata Sighisoara, Brasov si Sibiu. Ca si noi avem strazi medievale faine, cetati, castele, nu numai francezii!

Voua va plac zonele medievale ale oraselor ? Centrele vechi, cu labirinturi de strazi inguste, pline de istorie si brazdate de cafenele si terase ?

Care este orasul cu cel mai fain cartier medieval?

S-ar putea să te intereseze și: 

 Alte călătorii în Alsacia-Lorena 

 Gastronomie și vinuri franțuzești 

 Toate călătoriile mele prin Franța