Weekend la Luxembourg (I) - Ville Haute

Inainte de a veni pentru 3 saptamani in Lorraine, ne facusem planul ca in weekend-uri sa mergem putin prin vecini. Aia care sunt mai aproape si te poti duce si intoarce in aceeasi zi, fara sa obosesti prea tare la volan. Asa ca in primul sfarsit de saptamana am zis: sa fie Luxembourg! Nu stiam prea multe despre aceasta tarisoara, in afara faptului ca acolo este cel mai ridicat nivel de trai din Europa. 

De fapt, turistic vorbind, nu cunosteam nimic. Asa ca m-am documentat putin pe internet, am cautat una-alta pe Google, n-am gsit, ce-i drept, prea multe, cel putin nu pe site-uri romanesti. Nu este o tara prea vizitata, adevarul este ca nu e nici prea mare, ca sa ai ce vizita. In afara de capitala, adica orasul Luxembourg, in care mai multe de o zi-doua nu ai ce face, mai sunt doar mici sate. 

Insa, cu ce «mi-a spus» netul si cu ce urma sa descopar la fata locului, iata-ne plecati spre Luxemburg, cu tot cu Azorel. Initial am vrut sa-l lasam in camping, de frica sa nu ne contoleze careva, ca ii uitasem pasaportul acasa. Si in plus e destul de nasol pe alocuri sa te plimbi cu catelul, in sensul ca nu prea poti intra cu el pe oriunde (gen restaurante, muzee, biserici, etc). Insa nici n-am pus piciorul bine in masina, ca in urma noastra se auzeau niste sunete ciudate, ca un fel de urlat de lup, nu stiu daca ma intelegeti, dar nici nu pot sa va reproduc. Ne-am gandit ca, na, o fi un alt caine, cu siguranta unul MAI MARE, n-are cum potaia noastra mica sa scoata semenea sunete. Dar totusi sa verificam. Mare ne-a fost mirarea cand ne-am apropiat si am realizat ca acele sunete de lup, veneau chiar din cabana noastra, iar talentatul "interpret" era chiar Azorel. La multe surprize ne supune catelul asta! Ce era sa-i facem atunci?! L-am luat cu noi.

Drumul din Metz pana in Luxembourg, a se citi Luxembourg orasul, nu tara, este de vreo 100 km, deci cam 1 ora cu masina. Vrema se anunta frumoasa, 22° si ceva nor, ceea ce in zona se traduce prin vreme superba, vara in toata regula. De controlat, nu ne-a controlat nimeni daca are Azorel vreun act, deci toate bune si frumoase, astfel am inceput rapid vizita. Dar ce credeti ca se auzeau cand am ajuns in oras? Niste zgomote ciudate, puternice, ca si cand cineva ar trage cu... tunul. Ce naiba, doar nu a venit razboiul! Ma rog… sa mergem mai departe.

Orasul Luxembourg are un deal in mijloc, iar o parte din el este asezat acolo. I se zice Ville Haute (Orasul Inalt) si de acolo am inceput plimbarea. Apoi am coborat sa vedem Ville Basse (Orasul de Jos).

Ville Haute este de fapt centrul social si turistic al orasului: magazine, buticuri, restaurante, cafenele, terase, gradini, pieti publice, strazi vechi si multa, multa aglomeratie, ca la manifestatie. Mi-a placut. Principalele piete publice, din alea cu multe localuri, sunt Place D'Armes si Place Guillaume. Stradutele sunt inguste, cladirile au o arhitectura deosebita, toate cochete si elegante, proaspat renovate si restaurate in toate culorile, dar pastrand cumva o omogenitate. Preturi mari la restaurante si cafenele, comparativ cu Franta, magazine exclusiviste, toate cu poza ducelui si a sotiei, inramate, in vitrina. Or fi ei mai nationalisti, sa trecem mai departe. Strazi frumoase, pavate parca ieri, cu multe stegulete infipte peste tot (dar mari nationalisti sunt astia!), turisti multi de toate nationalitatile, inclusiv romani, fireste, fara conationali colorati cu mana intinsa, curatenie si multa ordine, tigari mai ieftine ca in Franta (deci de facut provizii!). In doua cuvinte: fain tare!

Iesim la o plimbare pe cornisa, adica un drum turistic care inconjoara Ville Haute, ca un balcon. Cred ca este partea cea mai faina a Luxembourgului, aici putem vedea vechile ziduri medievale, construite de spanioli si francezi in secolul XVII, putem admira case deosebit de frumoase si de asemenea, jos, raul Alzette si Ville Basse. Plimbarea este superba: fortificatii, ziduri inalte, turnuri, podurie. Se pare ca, de-alungul vremii, Luxembourg a fost ravnit de multi: primii au fost romanii, apoi au venit francezii, spaniolii, austriecii si fireste nemtii, transformand orasul intr-una dintre cele mai puternice fortarete din lume. 

Luxembourg a fost un oras militar. In secolul XIX, cand lumea s-a mai linistit putin, cel putin pentru o vreme, fortareata a fost de-militarizata, distrusa, iar o mare parte dintre ziduri dinamitata. Dar a venit razboiul din nou, primul mondial, si fortareata Luxembourg, sau ce a mai ramas din ea, a servit ca adapost impotriva bombardamentelor  aeriene. Marele Ducat al Luxemburgului s-a nascut in 1839, gratie lui William II, rege al Olandei si Mare Duce de Luxembourg. Promenada pe cornisa incepe de la Biserica Saint Michele, inconjoara dealul jumatate, pana la Place de Bruxelles si pe parcursul ei se pot admira multe biserici, muzee, cazmatele Bock, sau pur si simplu case deosebit de frumoase. Dupa ce am terminat plimbarea, am urmat stradutele serpuite ce coabara spre Ville Basse, dar despre asta in episodul urmator, ca sa nu ma lungesc prea tare :).

Ville Haute (Orasul Inalt)

 Palatul Ducal

Plimbarea pe cornisa

 Plimbarea pe cornisa-jos Ville Basse si raul Alzette

Plimbarea pe cornisa- vechile ziduri medievale si cazemate

Ville Haute vazut de pe cornisa

Podul Adolph

Cazmatele Bock

Cazmatele Bock

Cazmatele Bock

Cazmatele Bock

*datele istorice le-am luat din ghidul turistic cumparat din oras cu 5 eur: A walk through Luxembourg- Map of the city and 46 colour pictures.

Citeste si Weekend la Luxembourg (II): Ville Basse