Toamnă în Grădina Botanică

Mă plângeam degeaba zilele trecute că la mine nu a venit toamna. N-am căutat-o eu unde trebuie, că de ajuns, a ajuns și aici, dar normal că n-ai cum s-o observi în mijlocul orașului. Indiferent de anotimp, betoanele au aceeași culoare, nu? Însă pentru că săptămâna asta am avut parte de câteva zile însorite, am mers într-o după-amiază la Grădina Botanică. Am rămas uimită de cât de colorat era totul acolo, dar mai ales am rămas uimită de câtă lume se plimba în acea zi pe alei. Copii, vârstnici, tineri, părinți, toți ieșiseră să se bucure de vremea prietenoasă. Că așa este aici, tre' să profiți  cât mai repede, altfel nu știi când te mai întâlnești cu ea. Sigur a doua zi va ploua! 

Având câine,  sunt nevoită să ies la plimbare des, mai exact de 2 ori pe zi, cel puțin. Firește că nu plec departe, dar sunt norocoasă să am un parc la 5 minute de casă. Nu prea contează dacă am chef, sau nu, fiți siguri că Azorel are întotdeauna. Fie că sunt obosită, că am sau n-am timp, că sunt sau nu  grăbită, că afară plouă, sau ninge (noroc că nu prea ninge!), câinele este o responsabilitate grea. Dar nu mă plâng, eu am ales să am și nu regert asta pentru nimic în lume. Ba mai mult, chiar intenționăm să ne mai luăm unul, dar nu acum, ci în principiu pe la anu', când plănuim, dacă toate merg cum trebuie, să ne mutăm la curte.  

Însă până una alta, neavând curte, profit de pe urma lui Azorel de ditamai parcul, la o aruncătură de băț de casă. Acum exagerez când zic ditamai, pentru că parcurile sunt aici destul de micuțe de regulă, dar suficient de încăpătoare cât să-ți ofere posibilitatea de a lua o gură de aer curat și cât să-ți dea falsa, dar plăcuta, impresie că te afli pentru o clipă în mijlocul naturii. Vorba vine în mijlocul naturii, că nu prea te simți deloc liber în mijlocul ei, e doar o iluzie, o aparență, un compromis pe care-l închei cu viața într-un oraș. Dar e bine și așa decât deloc. Nu mă plâng de parcuri, e de apreciat curățenia și modul în care sunt concepute și îngrijite, tematic și cu stil. Sunt atât de aranjate și dichisite până la cel mai mic detaliu, încât parcă ți-e și teamă să calci pe lături să nu strici ceva. Așa că niciodată n-ai să te simți prea liber în ele. În plus, cu excepția florilor, care sunt schimbate periodic, peisajul e aproape la fel în fiecare anotimp; cam toți arborii și arbuștii ornamentali, sunt de regulă exotici, mediteraneeni, astfel că rămân mereu verzi; gazonul e incredibil de verde, inclusiv iarna; n-ai să găsești nici o plantă sălbatică, nici o buruiană, nimic nelalocul lui. Așa că unde să observi toamna? 

Grădina Botanică din Tours e ceva mai departe de mine, așa că nu pot ajunge acolo chiar în fiecare zi. În schimb este ceva mai întinsă, mai diversificată și ceva mai sălbatică decât parcul de lângă casă. Acum nu vă închipuiți că nu este îngrijită, din contră, însă nu-ți da senzația de aranjare până la cel mai mic detaliu, ci o senzație plăcută de libertate. Aici am găsit ceva mai mulți arbori sau arbuști cu frunze căzătoare, așa că m-am putut bucura un pic de culorile toamnei. Și aici predomină verdele, dar doar atât cât să dea o pată de culoare. Oricum, era tare fain! Nu știu dacă oamenii ăia au aranjat peisajul să arate așa tomnatic, nu știu dacă au fost gândite combinațiile de verde cu galben-rugiuniu, sau doar natura și-a făcut meseria, dar ți-era mai mare dragul să te plimbi. Nu știu nici dacă pozele mele vor reda atmosfera, dar vă spun sincer că, spre surprinderea mea, am petrecut o după-amiază mega-plăcută. 

Copacul ăsta în dégradé mi-a plăcut la nebunie!

Cum vă spuneam, un pic prea mult verde... 

 A se observa cum stau toate cu capul în sus :))! 

O mică grădină tematică .

Canalul acoperit de frunze mi s-a părut genial! 

Toată aleea principală era bordata cu tufănele albe și roșii. 

Am observat că nu erau plantate, ci erau în ghiveci, iar ghiveciul îngropat în pământ. 

Aranjamentul tematic, de toamnă, de la intrare. 

 Rățușca mandarin, o frumusețe!

Nu sunt multe exemplare, doar vreo câteva, printre alte specii de rațe. 

 O altă treabă pe care am observat-o aici, este lipsa aleilor asfaltate. 

Toate sunt pietruite, cu pietriș fin (nu chiar nisip, deși așa pare).  

Drumul spre casă

S-ar putea sa te intereseze si:

Mini-ghid de vizitat Valea Loarei

Cele mai frumoase castele de pe Valea Loarei

Ce vizitezi pe Valea Loarei dincolo de castele

10 idei de excursii pe Valea Loarei

Gastronomie si vinuri locale