Zile de februarie în Tours

Ieri a fost o zi cu mult...foarte mult soare în Tours. A fost atât de cald, că am ieșit afară doar în pulovăr. Vai, ce bine a fost, zău! Am observat că buna mea dispoziție excelează în zilele luminoase. Mă simt mai veselă, mai optimistă și cu mai multă poftă de viață. Nici frigul nu mă întristează așa cum o face un cer plumburiu. Ar putea fi iarnă juma' de an, dacă ar fi soare aș putea trăi liniștită, fără să mă plâng prea tare. Din punctul ăsta de vedere n-am nimerit bine în Touraine. Nu mă pot "lăuda" cu geruri cumplite, nămeți, sau caniculă vara, dar zile mohorâte avem din plin. Vorba unui amic, e frumoasă regiunea asta a noastră, doar vremea-i de tot rahatul. Drept urmare, n-a durat prea mult soarele; azi cerul este acoperit și așa va rămâne, se pare, până duminică. 

Dar să fim optimiști, încă puțin și vine primăvara. Nu-i relevant, că vremea tot schimbătoare va fi, dar mă consolez cu ideea în sine și cu două decizii pe care le-am luat. Prima ar fi să mă înscriu la școala de șoferi și să iau câteva ore de condus cu un instructor. V-am povestit  despre anti-talentul meu la șofat, așa că am mers am vorbit, nu-mi rămâne decât să plătesc și să încep. Nenea de acolo părea optimist; era sigur că vreo 4 ședințe îmi sunt suficiente. Eu n-aș crede, dar mă rog, vom vedea.  A doua decizie și cea mai importantă este să mă înscriu la o școală de fotografie. Încă n-am ales una, e timp, dar cert este că vreau să fac ceva ce îmi place. Și îmi place fotografie, asta e sigur. Nu știu dacă oi reuși eu cândva să-mi câștig traiul din asta, dar nici nu voi ști vreodată dacă nu încerc. Am mai studiat de una singură despre una, despre alta, mi-am mai cumpărat cărți, am citit pe internet, am vizionat diverse tutoriale și cel mai important am tot exersat, dar mi-ar plăcea mai bine să învăț și să aprofundez noțiunile alături de niște profesioniști. Însă până încep, continui să ies la plimbare și să mă "joc" cu aparatul. Pozez și eu ce mi-e la îndemână; săptămâna trecută am făcut o pasiune pentru geamurile și ușile oamenilor de exemplu.  

Până să mă apuc serios de fotografie, weekendul ce a trecut am sărbătorit Sf Valentin. Nu chiar cu inimioare de pluș și petale de trandafiri, ci cu o cină la un restaurant. Am ales un local alsacian, singurul (cred!) de la noi din oraș și ne-am "ospățit" cu choucroute, ocazie cu care mi-am dat seama că eu sunt un om foarte simplu din punct de vedere culinar. Dintre toate bunătățile pe care le-am gustat aici în Franța, choucroute-ul, adică varza murată, călită cu cârnați și afumătură este preferata mea. N-a fost la fel de bună cu cea mâncată la Strasbourg, ar fi fost și culmea să fie, dar a mers. Numai romantic nu este să mânânci choucroute de Sf Valentin, după ce termini (dacă reușești să termini!) abia te mai ridici de la masă, unde mai pui că veanea și cu un litru de bere alsaciană, dar noi ne-am simțit bine în felul nostru, până la urmă romantismul nu are un șablon. Nu sărbătorim chiar în fiecare an ziua îndrăgostiților și cel mai probabil dragostea nu are nevoie de o zi a ei, dar o ieșire în doi nu poate face rău, indiferent de ocazie.

Vă las acum cu câteva poze de săptămâna trecută, care n-au desigur nici o legătură cu soarele de ieri, dar care surprind destul de bine atmosfera obișnuită din Tours.

Să aveți o săptămână făină, poate pe la voi e senin și cald...