Plajă, pescuit și grătar în martie

Sunt din ce în ce mai convinsă că a cam luat-o razna clima judecând după cele vreo 25 de grade care au fost ieri, 9 martie, în Touraine. Cu siguranță pe termen lung căldura asta la început de primăvară nu miroase a bine, dar nu mă plâng prea tare, ba mai mult încerc să profit pe cât se poate. Nici măcar n-a fost iarnă anul ăsta; am avut impresia că de la toamnă am trecut direct la pomi înfloriți cu vreme de vară. Dacă n-aș fi mers să caut zăpada la munte, zău că aș fi uitat cum arată și probabil că în câțiva ani n-o s-o mai găsesc nici acolo... E trist, dar nu despre încălzirea globală vreau să filozofez azi, ci despre cum am profitat de ea pe maul lacului Chemillé-sur-Indrois, lenevind în maieu la plajă, cu undița întinsă și grătarul sfârâind. 

Am observat că picnicurile și grătarele sunt foarte populare pe aici. Poate că este din cauza vremii adesea mohorâte, sau poate pentru că francezii sunt neam latini petrecăreți ca și noi, cert este că de la prima rază de soare ivită, nu mai găsești pe unu' în casă. Fie că se practică în curtea proprie, pe la prieteni și vecini, în parcuri, sau în afara orașului, mâncatul în aer liber este sport național și în Franța. Și dacă pe lângă mâncat mai adaugi și diverse activități sportive, sau culturale, ceva socializare și niște lenevit în iarbă, clar nu poate ieși ceva rău.

Noi în general suntem adepții iesitului în afara orașului, undeva la țară, la liniște și pace, de preferat pe lângă un curs de apă, pentru că al meu soț e amator de pescuit, dar nu refuzăm nici invitațiile amicilor cu grădină. Sunt o mulțime de lacuri aici în regiune, plus un fluviu, câteva râuri și ceva mai multe pârâiașe, iar pe malul lor sunt amenajate tot felul de zone verzi pentru picnic, cu măsuțe, băncuțe, coșuri de gunoi și chiar grupuri sanitare, pentru că aici picnicul se face într-un mod ceva mai civilizat decât "acasă". Desigur, civilizația se rezumă la oameni și la educația lor, dar eu cred că se mai reduce totuși și la legi și reglementări. De exemplu, aici nu ai voie să aprinzi focul direct pe iarbă; cine dorește să facă un grătar în aer liber trebuie să posede unul metalic cu o cuvă unde să ardă focul, un fel de ceaun cum îi zic eu, pentru a nu distruge vegetația. Și am observat că regula nu-i făcută spre a fi încălcată, toți au astfel de grătare. Apoi, locurile acestea de picnic sunt destul de curate, și asta nu pentru că le curăță neapărat cineva, ci pentru că fiecare grătaragiu își strânge gunoaiele în saci, pe care-i duce la cea mai apropiată pubelă. O altă chestie pe care am observat-o și care pe mine personal mă încântă la maxim, este că oamenii fac grătare în liniște; nimănui nu-i urlă casetofonul de la mașină prin portierele larg deschise, nu neapărat pentru că scrie undeva că n-ai voie, ci pentru că oamenii știu că nu-i frumos să-i deranjezi pe cei din jurul tau. Nici nu vă puteți imagina cum, în urma aplicării unor elemente simple de bun simț, grătarul în aer liber, alături de zeci, sute de persoane, poate deveni o activitate atât de liniștită și relaxantă!

 

Revenind, duminica mea a fost superbă! N-am făcut și n-am văzut nimic special; doar am întins pătura la soare, am mâncat și am lenevit toată după-amiază. Din când în când m-am ridicat pentru a face câte o poză; am pregătit niște fripturele, mai multe decât am putut mânca, ca de obicei, dar n-a fost bai, le-am luat acasă la plecare. Măcar berea am reușit s-o terminăm pe toată! Andrei n-a prins nici măcar o broască, darămite vreun pește, dar se consolează cu gândul că sezonul de pescuit de-abia a început. Amândoi am reușit să ne brozam un pic, eu cu urmele de la maieu, pe bune că nu mi-a trecut prin cap să-mi iau costumul de baie cu mine în MARTIE! În schimb, luasem o carte, din care n-am citit nici măcar o pagină; vremea era prea făină, chiar n-am putut să mă opresc din a o contempla. Pe seară ne-au vizitat niște amici, după care am strâns și ne-am îndreptat spre casă. Și azi vremea e la fel, diferența este că din păcate e luni! 

ps: Azorel a fost foarte fericit, întrucât a fost una din zilele în care n-a servit corchete ci mâncare omenească. În plus, s-a distrat lătrând la fiecare persoană care trecea pe lângă noi, a făcut cunoștință cu câțiva câini, a alergat și a adulmecat prin iarbă. 

Săptămână făină tuturor!