În lumina impresionismului la Muzeul de Artă din Tours

Am vrut să merg cu mama să vizităm Muzeul de Artă din Tours încă de vara trecută, dar tocmai din cauză că era vară n-am mai ajuns. Într-un fel era de așteptat, la cât de puține zile însorite și calde sunt pe la noi pe aici, e chiar păcat să le petrecem la interior. Așa că am așteptat să vină iarna. Și uite că a venit! Eu am mai vizitat muzeul acum câțiva ani cu o colegă de la cursul de franceză cu care mă împrietenisem la vremea aceea, o rusoaică cu mult mai mică decât mine, o tipă foarte deșteaptă și foarte pasionată de artă și frumos. Nu-i de mirare că acum este studentă la Paris. Mi-a plăcut muzeul spre surprinderea mea, pentru că, recunosc, nu mă așteptăm la prea mult de la un muzeu mic de provincie. Așa că înainte de Anul Nou am mers în sfârșit și cu mama, mai ales că mă tenta expozitia temporară a impresionistului Edouard Debat-Ponsan.

Muzeul de Artă din Tours ocupă fostul palat episcopal ce se gasesete în imediata vecinătate a impunătoarei catedrale Saint Gatien. O grădină a la française în centrul căreia tronează un imens cedru de Liban se întinde în fața clădirii sobre din secolul XVIII care încă păstrează o parte din arhitectura originală. La interior, muzeul păstrează o colecție interesantă de picturi, sculpturi, ceramică, mobilier și alte obiecte de artă organizate în expoziții permanente sau temporare.

După ce a fost palat episcopal, teatru, școală, bibliotecă și depozit de obiecte confiscate, abia în 1801 clădirea devine muzeu de artă sub patronajul Muzeului Luvru din Paris și beneficiază în primă fază de primirea unei serii de picturi valoaroase, printre care câteva opere ale lui Rubens (pictorul meu preferat), plus alte opere de artă ale renașterii italiene. În cursul secolului XIX orașul Tours achiziționează câteva loturi importante de picturi franceze și italiene din secolul  XVIII, mobilier și obiecte de artă, îmbogățindu-și colecțiile cu  Champaigne, Corneille, Coypel, Lagrenée, Nattier, Perronneau sau Rembrandt.

De mulți pictori ale căror tablouri sunt expuse în Tours vă zic sincer că n-am auzit, dar asta nu înseamnă că nu sunt extrem de reușite. Desigur că nu-s eu critic de artă și apoi știți și voi că gusturile nu se discută, dar probabil că v-am mai povestit cu alte ocazii despre cum am cochetat eu cu pictura când eram copil. Din păcate ai mei părinți n-au considerat că se merită să fac din asta o meserie, prin urmare n-am ajuns niciodată să studiez la vreo școală de artă, ba mai mult, începând cu perioada adolescenței nici c-am mai pus mâna pe vreo pensulă. Deși am avut o ușoară pornire în primul an petrecut aici în Franța...

Picturi secolul XVIII

În fine, dincolo de tablourile ce constituie expozițiile permanente ale Muzeului din Tours, ce mi-a plăcut cel mai tare a fost expoziția temporară Dans la lumière de l'Impressionnisme, (În lumina impresionismului) a pictorului francez Edouard Debat-Ponsan (1847-1913), expoziție ce se desfășoară în perioada 18 octombrie 2014-15 februarie 2015. În cadrul acesteia publicul poate regăsi expuse 80 de opere de artă ale artistului. 
 

Edouard Debat-Ponsan (de care vă dați seama că n-am auzit până să văd expoziția aceasta) se prezintă ca un peisagist delicat, cele mai multe tablouri ale sale fiind scene în aer liber. Scenele rurale din regiunea sa natală Languedoc, portretele familiale, sau imaginile din elegantul Paris, din Bretania și Touraine, sensibil zugrăvite într-o lumină caldă, îl apropie de estetica impresionismului lui Monet. Mi-a plăcut foarte mult expoziția cu cât am avut norocul de a prinde grupul ghidat, muzeograful desemnat explicându-ne destul de multe lucruri interesante, pe care singură probabil n-aș fi fost în măsură să le înțeleg.

Câteva dintre tablourile lui Debat-Ponsan

Nu am făcut poze, în interior fotografiatul fiind interzis, am doar câteva fotografii din grădina exterioară de vara trecută, plus ce am mai găsit reprezentativ pe site-ul muzeului.  
 
Ca să vedeți că și muzeele mici ascund colecții de artă foarte interesante. Așa că dacă ajungeți prin Tours și aveți timp, nu ezitați să intrați.
 
PS: Și apropo de Monet... Când m-am mutat în casa de la Amboise, foștii proprietari ne lăsaseră vreo 3 tablouri în bucătărie, două fotografii înrămate și un Monet - o copie fotografică, vă dați seama că nu vreun original :)). Cred că tabloul acela m-a determinat să merg să văd expoziția lui Debat-Ponsan...