Pe Loara în canoe: de la Chouzy la Amboise

Weekendul de dinainte de 14 iulie am făcut o plimbare pe Loara în canoe. Mă gândisem să o fac chiar de ziua națională, dar prognoza nu arăta prea încurajatoare așa că am ales duminica anterioară. Nici atunci n-a fost prea caniculă, că deh,  știți și voi cum se întâmplă, când n-ai nevoie de soare ai din plin și când ai nevoie... În fine, am avut totuși noroc, n-au fost decât câțiva norișori și poate că a fost mai bine, altfel ne-am fi topit și ne-am fi scurs și noi cu totul în Loara.

Unul dintre lucrurile care îmi plac aici la Amboise este multitudinea posibilităților de activități în natură, fără de care cel mai probabil eu n-aș putea să trăiesc, o existență pe tocuri, doar cu ieșiri la terasă și plimbări prin mol cu siguranță nu mi s-ar potrivi. Nu sunt o persoană prea sportivă, v-am mai zis, dar asta nu mă împiedică să consider mișcarea și activitățile la aer curat importante și absolut necesare pentru un mod de viață sănătos și... frumos. Când am venit aici pe Valea Loarei am fost cam dezamăgită că o să merg mai rar la munte, dar într-un final n-a fost bai, mi-am găsit și alte activități simpatice, numai bune de practicat în weekend, datul la pagaie fiind una dintre ele. E drept că plimbările în canoe nu sunt chiar ieftine ca să le pot practica mai des, dar ne gândim serios să ne cumpărăm și noi unul în viitor, cu dusul la locul de plecare și recuperatul mașinii apoi va fi ceva mai greu. Asta dacă nu găsim o soluție să coborâm și mașina în canoe pe Loara, odată cu noi...

    

Însă până atunci  există o mulțime de baze sportive de închiriat caiace și canoe în regiune, acceptabil cât să practici de câteva ori pe an. Coborârea râurilor în astfel de ambarcațiuni este destul de populară în perioada de vară, mă bucur să văd atât de mulți oameni, mai mari sau mai mici, făcând mișcare și profitând în acest mod inedit de natura înconjurătoare. Pe același principiu am mers și noi când ne-am înființat duminică dimineața la baza sportiva din Amboise. Rezervasem în prealabil doua canoe pentru patru persoane, păcălind încă doi să vină cu noi, Azorel fiind oricum prezent din oficiu și temerar în ale pagaiei.   
 

De la Amboise am fost îmbarcați toți câți eram la fața locului, vreo 15 în total, într-un autobuz ce trăgea toate canoele după el și ni s-a dat drumul la apă la Chouzy, un sat ceva mai în amonte. Sunt mai multe plimbări propuse, categoric ai de unde alege: pe Loara, pe Cher, pe Vienne, o jumate de zi, o zi, sau chiar mai multe - în regim bivuac, cu dormit la cort. Noi am ales o tură clasică de o zi, Chouzy-Amboise, 26 km, care în mod normal s-ar face în 5 ore, astfel încât să putem profita pentru plajă, bălăceală, eventual un picnic la mal.

N-am făcut plajă și nici nu ne-am bălăcit, dar experiența în sine a fost cât se poate de interesantă. Noroc că Loara este foarte secată  în perioada aceasta, că altfel nu știu cum aș fi scos-o la capăt. Nicidecum nu se compară cu alte râuri mai mici, ca de exemplu Vienne pe care am navigat acum 2 ani, vorba vine am navigat, că mai mult ne-a dus ea la vale. 

Extrem de indolentă în aparență, Loara are o forță uimitoare, toată coborârea este că o luptă între tine și curenții săi, nu prea ai vreme să-ți tragi sufletul decât atunci când acostezi la mal. Am simțit că mă ia, mă duce, mă întoarce pe unde vrea, unde mai pui și că bătea vântul fix din față, vai de brațele mele!  Și dacă ați ști ce povești circulă aici despre Loara, nici că mai pui pagaia pe ea. Știam despre fundul neregulat, aici juma' de metru dincolo cinci, despre curenții care au înecat oameni foarte aproape de mal, sau despre nisipurile mișcătoare care te îngroapă sub ape. Peste tot pe internet sunt menționate, iar bălăceala este oricum interzisă, cel puțin teoretic, în fluviu. Sâmbăta trecută tocmai ce am auzit alte minuni, despre tunelurile de nisip subacvatice, pe care este suficient să calci că te-a și tras varjejul în tub și te-a scos mov la câțiva kilometri în aval, oricât de bun înotător ai fi. Bine măcar că am auzit după! Desigur că multe sunt și mituri, cel mai probabil dacă era așa de periculos navigarea ar fi fost interzisă complet, nu?

Am remarcat la oamenii născuți și crescuți aici un respect deosebit pentru fluviu, dar și o teamă pe care eu, parvenita, nu o înțeleg pe deplin... Sunt foarte multe persoane care nici nu vor să audă de canoe pe Loara, probabil că nici eu nu m-aș fi încumetat dacă nu era așa scăzută. Însă senzația aceea de a fi în mijlocul fluviului, plutind pe apele sale tulburi este fascinantă, ca să nu mai vorbesc de biodiversitatea din jur, o mulțime de specii de păsări, majoritatea cu pui în perioada acesta, plante acvatice și terestre, arbori și ierburi pitice, bușteni scoși din rădăcini și târâți de ape... Este împărăția sălbatică a Loarei, stăpâna absolută a locului, iar noi suntem doar niște simplii vizitatori. Fără cuvinte...
 
Vă las cu pozele :).

 Plecarea din Chouzy

 Un cuplu de lebede cu puisori :)

 Casa pe malul Loarei

 O alta perspectiva asupra Loarei: apele vazute din mijlocul apelor :)

 Popas

 Pescar in mijlocul Loarei :))

 Ajungem la Chaumont si admiram casutele simpatice si castelul

O alta perspectiva asupra castelului Chaumont.
 Daca l-am vizitat? Desigur! V-am povestit despre el AICI

 Ne vedem de drum...

...dar mai aruncam cate o privire spre colosul de piatra ce domina orasul.

 Azorel tocmai ce "aterizase" in apa, apreciind incorect distanta pana la mal :D

 O ultima privire spre Chaumont sur Loire

 Pasarele

 Pauza de picnic. Un mal cu mai multe pietroaie n-am gasit!

 Fiecare unde-i place! Unu' la soare altu' la umbra...

 Iarna aici totul este acoperit de ape. Uneori aceste ape scot arbori intregi si-i tarasc la vale. Este impresionant.

Lume la popas si pe malul opus...

 Am ajuns la Amboise! Ne dam seama dupa castel.

Nu puteam sa ne intoarcem acasa fara un selfie, desigur! :))