Ultima zi de iarnă la Toulon

Cum să închei mai bine o iarnă atipică decât la malul mării? Să te plimbi pe plajă într-o zi călduță, să te odihnești la umbra unui palmier, să te îmbăiezi în lumina aceea minunată pe care numai sudul Franței o emană... Vă spun eu cum este: absolut fermecător! Mai ales că cea din urmă excursie în sud nu a fost una plănuită, cu o săptămână înainte de plecare habar nu aveam că în ultima zi de februarie o să mă plimb prin Toulon. Nici măcar nu a durat multe zile escapada, revederea cu Mediterana s-a ivit pe neașteptate și a trecut pe negândite, după o perioadă în care anumite lucruri nu au mers chiar cum am vrut eu. Dar cu atât mai bine, am profitat mai mult și m-am bucurat mai din plin decât aș fi făcut-o altfel. Pentru că în viață nu le putem avea chiar pe toate, dar ne putem mângâia cu cele care ni se dau, în cazul de față cu locuri noi și frumoase, cu descoperiri interesante, cu momente simple, dar atât de încântătoare. 

Toulon nu este cel mai turistic oraș din sudul Franței, dar într-un final indiferent cum ar fi, fiecare loc are ceva de oferit celor curioși să-l cunoască și dornici să îl descopere. Chiar dacă la prima vedere fațadele moderne le disimulează, frumusețea și istoria orașului ies la iveală treptat, pe măsură ce străbați agale străduțele ascunse și înguste, bordate de clădiri vopsite în nuanțe calde de ocru. Astfel, pe parcursul întregii zile petrecute în oraș nu am simțit nici măcar o clipă că mă plictisesc sau că aș vrea altceva, ba totul a decurs firesc și agreabil, ca și cum nici nu se putea mai bine. Pentru a descoperi Toulon, oficiul de turism al orașului propune vizitatorilor două parcursuri interesante: Toulon, en ville, un circuit creat pentru a descoperi arhitectura, monumentele și muzeele orașului și Toulon maritime, la malul mării. Documentația este disponibilă pe site, cu tot cu broșuri, hărți și tot ce mai este necesar unei excursii reușite. N-am urmat circuitele întocmai, le-am îmbinat și adaptat după propriile gusturi, ba chiar am mai adăugat câteva locuri care mi-au făcut cu ochiul. 

Am "debarcat" la gară cam pe la 8 dimineața, astfel că la 10 deja vizitasem jumătate din oraș. Ca orice altă așezare de la malul mării, portul reprezintă inima urbei, de la Place d'Armes până la Porte d'Italie aleile pline de istorie și diersele tipare arhitecturale modelând un oraș cu o identități multiple. Orașul de sus, la haute ville,  este un cartier haussmannian, asemănarea clădirilor cu cele pariziene fiind uimitoare, cel mai elocvent exemplu fiind Place de la Liberté, dominată de fațada impunătoare a clădirii Grand Hôtel. Mai în vale se întinde orașul de jos, la basse ville, cu cartierul său medieval, marcat de catedrala Sainte Marie de la Seds. 

 Place de la Liberté

  Place de la Liberté - Fontaine de la Fédération (1889)

  Place de la Liberté - fatada Grand Hôtel (1869)

 Opera din Toulon (place Victor Hugo)

 Obloane colorate, place Puget

 Catedrala Sainte Marie de la Seds, situată în inima orașului medieval, prezintă un amestec de stiluri: biserică romană la origine, fațadă clasică cu detalii baroc, clopotniță provensală, interior gotic. 

  

Cours Lafayette, principala arteră comercială a orașului și loc de desfășurare a celei mai mari și cunoscute piețe provensale tuloneze. 

Place Louis Blanc

Urmând cours Lafayette, am ajuns în port, loc pe care îl cunoșteam de altfel de când cu îmbarcările spre Corsica. După o plimbare și un ceai fierbite la ora la care buticurile și localurile abia își ridicau obloanele, a urmat o incursiune la Muzeul National al Marinei, unde am intrat mai mult ca să intru undeva, dar a ajuns într-un final să îmi placă foarte tare. Muzeul propune un parcurs interesant, de la primele vase de război cu pânze, dotate cu un rând sau două de tunuri, până la portavioane și submarine nucleare moderne, prin machete excepțional realizate, picturi, reprezentări video, hărți, toate menite să introducă vizitatorul în istoria maritimă glorioasă a orașului Toulon. Vizita se face cu audio-ghid, inclus în biletul de intrare, ce oferă informații interesante despre exponate. Mi-a plăcut muzeul mai mult decât m-am așteptat, nebănuite sunt interesele noastre, îmi dau seama că nici noi înșine nu ne cunoaștem pe de-a întregul. 

 Plimbare prin port

 Plimbare prin port

 Istorie si modernitate: de la fregate dotate cu tunuri la portavioane

 Submarinul nuclear de atac

Torpila

Nu știu dacă torpilele și submarinele mi-au făcut foame, dar după ce am ieșit de la muzeu m-am oprit la o pizzerie din port, că tot era ora prânzului, unde aproape că am devorat o pizza delicioasă și o băutură carbogazoasă plină de zahăr, pe fundalul sirenelor vapoarelor ce intrau sau plecau de la cheiuri. V-am spus că la capitolul mâncare am cam dat-o în bară odată cu excursia asta! După masă am tot stat să mă gândesc unde să merg... Mă tenta pe de o parte urcarea cu telefericul pe Mont Faron pentru panorama asupra orașului, dar și Muzeul de Artă, pentru picturile școlii provensale. Cum vremea era cam rece în acel moment pentru muntele Faron și cum Muzeul de Artă era închis lunea, n-am mai făcut nici una nici alta, ci am luat autobuzul spre Mourillon, unde se găsesc plajele din oraș, după cum scria în catastifele mele. A fost cea mai inspirată alegere, pentru că între timp vremea s-a deschis subit, iar plajele s-au dovedit cu mult peste așteptările mele.  

Am coborât din autobuz în stația Fort Saint Louis, unde m-a întâmpinat silueta impunătoare a fortului din piatră, conceput pentru a adăposti tunurile ce apărau portul la finele secolului XVII. În stânga lui se gaseste  portul de plaissance Saint Louis, în timp ce în dreapta se succed mici golfuletele cu nisip fin și ape limpezi: Anse Lido, Anse Mistral și Anse de la Source. Plajele înguste sunt bordate de câteva terase, urmate de un părculeț cochet. Dincolo șerpuiește bulevardul Frédéric Mistral, mărginit de palmieri viguroși, în timp ce imobilele elegante cu munții pe fundal încadrează perfect peisajul, ca într-o carte poștală. Una sosită din sudul Franței, firește! Acela a fost momentul când am realizat că bine am făcut să nu iau telefericul și am mulțumit în gând municipalității că muzeul este închis în fiecare luni. 

Plimbarea în lungul plajelor a fost o încantare, cu atât mai mult cu cât, în ciuda imaginilor, calendaristic era încă iarnă. Vremea era călduță, soarele se ascundea din moment în moment după o pânza de nori creind astfel o lumina plăcută, în timp ce multitudinea oamenilor ieșiți la malul mării, unii plimbându-se, alții savurând o cafea la terasă, câțiva chiar bălăcindu-se în apă, însuflețeau parcă peisajul. N-am stat mult, doar vreo două-trei ore. Dar a fost suficient cât să-mi încarc bateriile pentru câteva luni... de Touraine cea noroasă de acasă. M-am plimbat, am fotografiat, am admirat, m-am așezat și-am constatat că orașele deschise către mare sunt de departe de cele mai încântătoare. Iar dacă sunt și încadrate de niște munți pe fundal, presărate de vegetație mereu verde și învăluite de mult soare pe an, atunci devin de-a dreptul magnifice. V-am spus, nu-i așa, cât ador Mediterana! 

Ziua s-a încheiat în camera de hotel, cu o masă rapidă (și nesănătoasă) și somn de voie. A doua zi urma să luăm drumul spre Avignon, după ce ne-am gândit și răzgândit unde să mergem. Despre cum a fost vă povestesc în episodul următor. 

  

S-ar putea sa te intereseze si restul episoadelor acestei escapade in Sud (2016):

Ultima zi de iarnă la Toulon

Întâia zi de primăvară la Avignon

Vizită și degustare de vinuri la Châteauneuf-du-Pape

                                                       S-ar putea să te intereseze și: 

 Alte călătorii în Sudul Frantei (Provence si Costa de Azur)

 Gastronomie și vinuri franțuzești 

 Toate călătoriile mele prin Franța