La camping pe malul lacului Varennes

Ne place să petrecem cât mai mult timp în natură, v-am mai zis. Nu contează unde, pe munte, pe tărmul mării, pe dealuri, prin vii sau prin lanuri de porumb, în curte, activitătile în aer liber, mie personal cel puțin, îmi eliberează mintea și îmi dau o stare de echilibru și de confort interior pe care nici o altă activitate nu reușește să mi-le ofere. Mă relaxează, mă umplu spiritual, îmi fac gândurile să zboare departe. Afară, în aer liber, mă descătusez de orice tensiune sau stres, mă incărc pozitiv, devin mai destinsă și mai zen. N-aș putea, zău, să trăiesc o viață cu fundu’ numai în mașină sau la televizor, fără mers pe jos, mișcare și aer curat, la fel cum nu aș putea nici respira transpirația celorlalți într-o sală de sport. E drept că de multe ori ies afară mai mult prin oraș, însă avantajul de a locui într-un oraș mic este că natura este la tot pasul, chiar și în mijlocul lui. La Amboise nu-s prea multe betoane, e ceva piatră și lemn, în rest păduri, câmpuri și Loara cu malurile ei sălbatice chiar peste drum de casă. În plus, trăiesc la curte, ceea ce îmi permite să ies, să mă mișc și să respir ori de câte ori simt nevoia. Nu-mi impun și nici nu-mi propun vreodată să ies afară. Pentru că așa e bine, pentru că așa trebuie, pentru că așa face unul și altul. O fac natural, atunci când simt, indiferent de vreme și de circumstanțe, timpul petrecut în natură reprezintă pentru mine un stil de viață. Nu contează nici dacă plouă sau ninge, o haină mai groasă sau o umbrelă și-am rezolvat problema. 
  

Iar bucuria aceasta a timpului petrecut în natură și a mișcării în aer liber vreau să i le transmit și Erikăi. Se pare că nu trebuie să insist prea tare, cu doi părinti care adoră aerul curat doar nu era să iasă un copil pasionat de interior. Nu prea obișnuiesc să citesc cărti de parenting, decât cu mici excepții. Nu pun în practică pedagogii și principii moderne de creștere a copilului pentru că sunt la modă sau pentru a fi în rând cu lumea, iar dacă ar fi să aleg un stil de parințeală cu care să rezonez, sigur acela ar fi  unul personal mie, venit din inimă și intuiție. Iar intuiția îmi spune că una dintre filozofiile în care vreau să îmi cresc copilul este cea a apropierii și respectului față de natură. Știm cu toții despre cum copiii sunt fascinați de natură și despre cum sunt mai fericiți atunci când au ocazia să o descopere. Tocmai de aceea ieșim frecvent, indiferent de temperaturi, ploaie sau vânt, ne călim și ne imunizăm împreună. Petrecem timp afară, în curte sau în afara ei, căutam, descoperim, punem mâna, mai și gustăm din când în când. Vreau ca Erika să știe despre plante, păsări, insecte, despre parfumul florilor și cățăratul în copaci, despre plimbări și drumeții, despre tăvălit în iarbă, mese afară, mâini murdare, dormit în cort, stat la soare, scăldat în lac, ori joaca în băltoace de apă, fără obsesii de murdărie sau răceala. Toate acesta sunt după părerea mea experiențe minunate ce dau farmec copilăriei, experiențe ce stârnesc simțurile și curiozitatea spre conștientizarea lumii în care trăim,  exersând-i   totodată copilului imaginația, creativitatea și conectându-l cu natura. În fine, nu are rost să intru în detalii despre beneficiile activitătilor în natură, ce voiam de fapt să vă spun este că de curând am petrecut un weekend excelent, cu pescuit și dormit la cort, pe malul Lacului Varennes. 

Lacul Varennes este situat pe raza comunei Marçon, în departamentul Sarthe, regiunea Pays de la Loire, cam la 50 km nord de Tours spre Le Mans, într-un cadru natural ușor valonat și împădurit. Locul este magnific pentru toată familia, obișnuiam să venim frecvent când locuiam în Tours, zona fiind o adevărată gură de aer proaspăt, mai ales că pe vremea aceea stăteam la bloc. Deși privat și exploatat în scop turistic și de agrement, lacul este foarte frumos amenajat și orânduit pentru cei ce aleg să poposească pe malurile lui, valorificarea acestui cadru natural făcandu-se cu bun simț și cu respect față de natură. Practic, lacul este transformat într-o base de loisirs, o bază de activităti nautice și de agrement, întinsă pe o suprafață de 70 ha din care 50 ha sunt ocopati de lacul în sine. Găsim la Lac de Varennes o plajă cu nisip fin și cu loc de scăldat amenajat, un loc de picnic umbrit de copaci, trasee de drumeție mai lungi sau mai scurte, jocuri pentru copii, posibilitatea de a pescuit sau de a practica diverse sporturi, cum ar fi mini-golf, tenis, echitație, tras cu arcul, canoe și alte activităti nautice. De asemenea, există și un bar-restaurant pentru a lua masa, o inghetată sau o băutura rece. În vecinătatea bazei de activităti functionează un camping foarte drăgut și primitor. Campingul Lac de Varennes, cotat cu trei stele, este amenajat pe o prelungire a lacului, un fel de golf numai bun de întins undița și oferă spre închiriere atât locuri pentru cort sau camping-car, cât și căsute complet echipate. Este un camping foarte curat și bine amenajat, posedă și el o plajă proprie cu nisip și loc de bălăceală, plus un restaurant. 
  

Ne era foarte dor de un weekend la iarbă verde, cu pescuit și dormit la cort. Anul trecut am zis pas, Erika era prea mică, nu dormea încă nopțile, așa că simțeam că nu ne vom descurca. Dar anul acesta abia așteptam să mergem, bănuiam că totul va decurge bine. Erika este acum foarte dornică să petreacă timp în natură, când este afară nu-i mai trebuie nimic, jucării sau alte obiecte, este cu totul acaparată de ce are în jur, adese lucruri simple, gâze, frunze, flori, astfel că eram convinsă că la camping va avea cu ce să se ocupe. Trezirile nocturne sunt acum istorie, iar atât timp cât doarme între noi putem dormi și în junglă, nu sunt probleme. Mâncarea o adaptăm astfel încât să putem mânca împreună toți la masă, fără mancăruri speciale de bebeluși sau cantităti impuse. Cât despre murdărie, eu nu-s chiar obsedată de acest aspect, din contră, consider că un copil chiar are nevoie să se murdărească, să bage mâna, să se tăvălească, doar așa descoperă lumea și își dezvoltă sistemul imunitar. În fine, plănuiam acest weekend ceva mai în vară, pentru a profita de temperaturi mai mari, de plajă și bălăceală, dar n-am mai avut răbdare și ne-am avântat la mijloc de mai. N-a fost rău deloc, dimpotrivă, am prins vreme bună și nici apa nu era foarte rece. 

Așa că am plecat de acasă cu portbagajul burdușit de echipament de camping și pescuit. La Marçon am ajuns chiar la prânz, la fix pentru a întinde repede masa și a încinge grătarul. Pui, vită și costițe de miel, pește mai pe seară dacă ar fi binevoit să muște la undiță. Glumesc, desigur, aveam și peștele pregătit, doar că saramura am lăsat-o pentru a doua zi. Am adăugat doar niște cartofi copți cu un sos de smântână cu usturoi, plus o roată de brânză Camembert în jar, ca piesă de rezistență, mai ales că aveam invitați la masă, prietenii noștri care au decis să ne viziteze la camping. După masă fiecare și-a văzut de ale lui. Băietii au aruncat undița, în timp ce noi, fetele, am mers la plajă. Erau o mulțime de copii în apă ceea ce m-a mirat inițial, nu mă gândeam ca apa să fie caldă. Dar era, cel puțin la mal, numai bună de răcorit picioarele, mai ales că temperatura urcase un pic peste limita de confort. Inițial am prevăzut ca Erika să se joace un pic, să facem castele de nisip, să bage picioarele, dar a sfârșit prin a se bălăci cu totul, cine s-o mai poată scoate din apă? Nu se mai dădea dusă de pe plajă, așa că s-a lăsat cu ceva plânsete la plecare. E clar, avem un copil iubitor de apă, dar asta știam deja, am urmărit-o și acasă cu câtă plăcere se joacă în cadă, la puț cu furtunul, ori prin băltoace când sunt. Dar cred că toți copiii adoră apa, dacă sunt lăsati. Iar ca să uităm un pic de bălăceală, la sfârșitul după-amiezii am făcut o mică plimbare în afara campingului, pentru o inghetată binemeritată și un popas la locul de joacă amenajat pentru copii.  

Întorși în camping am profitat de ultimele raze de soare pentru a întinde undița, a ne juca, a profita de natură și de locul frumos în care ne aflam. Amurgul este momentul meu preferat când mergem cu cortul. Când forfota zilei se potolește, iar înserarea se lasă peste natură, făcand-o feerică și misterioasă, pare că toată lumea încetinește, că timpul nu mai există, iar grijile zilnice se estompează, până se topesc de tot. Nu a durat mult până ca Erika să cadă ruptă de oboseală. După o zi de zburdat în natură cred și eu! Așa că seara ne-am petrecut-o liniștiți în doi, la un pahar de vin. Noaptea nu a fost friguroasă nici problematică, Erika a dormit buștean în sacul ei, iar Azorel ne-a incălzit pe toți trei. Dimineața la cort este un alt moment magic, când mă trezesc primele raze de soare ori cântecul păsărilor. Când dau cu nasul de aerul rece și curat, iar primul lucru la care mă gândesc este să aprind repede arzătorul și să pun de-o cafea. Și nu există cafea mai bună decât cea făcută la usa cortului, cine a încercat știe despre ce vorbesc! A doua zi ne-am petrecut-o nefăcand nimic, motăind la soare, sau aruncând undită, iar la prânz Andrei a pregătit o saramură de pește excelentă, de ne-am lins pe degete toți trei. După masă am stans catrafusele și am luat drumul casei, încheind un weekend excelent la malul lacului Varennes, unde abia așteptăm să ne întoarcem cât mai curând. 
  

Concluziile acestui weekend? A fost plăcut, fără să fie ceva excepțional. Am respirat aer curat, ne-am mișcat, am mers desculți prin iarbă, am admirat natura, am lenevit, ne-am bălăcit. Nimic complicat, nimic inedit și totuși două zile foarte plăcute. Pentru că de multe ori tocmai aceste lucruri simple aduc bucurie, nu este nevoie de mari destinații turistice pentru a petrece timp de calitate alături de cei dragi. Cât despre mersul cu cortul cu un copil mic, fiecare părinte își cunoaște copilul și știe când sau dacă este momentul potrivit. Personal, consider că ieșirile cu cortul în natură sunt deosebit de benefice pentru un copil, dar cu toate acestea nu o să încep să trâmbițez sus și tare despre cum recomand cortul tuturor. Ieșirile cu cortul nu sunt pentru oricine, depind de spiritul de aventură, de stilul de viață și zona de confort ale fiecăruia dintre noi, dar și de echipament. Însă merită încercat, este fascinant cum în mijlocul naturii, fără bariere și ingrădiri, un copil este acaparat de cele mai banale lucruri. Oricum, noi sigur vom repeta în curând.