Postari din categoria CHENONCEAU

Una dintre plimbările pe care le-am făcut în vacanța de Paște a fost la castelul Chenonceau. Desigur că mai fusesem la Chenonceau, chiar de mai multe ori, am mai povestit și pe blog dacă sunteți curioși, pe vremea când scriam ceva mai mult, vizitam castele în tihnă și făceam poze faine cu Nikonul meu greu, pe care-l purtam agățat de gât peste tot. Vremurile s-au schimbat desigur, scriu mai puțin, vizitez pe repezeală, iar pozele nu mai sunt la fel de faine că sunt făcute în totalitate cu telefonul. În fine, ce doream să vă spun de fapt este că Chenonceau este unul dintre cele mai mari și cunoscute castele de pe Valea Loarei. Și cel mai frumos, după părerea mea. Mereu am considerat că dacă vii pe Valea Loarei și nu ai timp decât pentru un singur castel, atunci Chenonceau trebuie să fie acela. Cu forma să unică în formă de pod peste râul Cher, bogat mobilat și decorat în interior, cu grădinile sale elegante la exterior, Castelul Doamnelor cum mai este numit nu cred că poate fi uitat ușor. Așa că am ales să-l vizităm și împreună cu prietenii noștri. Firește că le-a plăcut, chiar foarte mult. 

Chenonceau valea loarei Franța
Dacă ajungi pe Valea Loarei și nu ai timp decât pentru un singur castel, atunci îți recomand indiscutabil să mergi la Chenonceau. Nu este chiar castelul meu preferat, dar nu-s atât de subiectivă să-l recomand pe acela, că vorba aia, e o treabă de gusturi personale, dar asta nu mă împiedică să recunosc când vine vorba de Chenonceau, că nu degeaba este cel mai vizitat castel de pe Valea Loarei. Și pe bună dreptate, probabil că nici un alt castel de aici nu îmbină mai armonios toate elementele acestei regiuni, degajând totodată o omogenitate plăcută și un echilibru deplin cu mediul natural. Cu o arhitectură unică, sub formă de pod peste Cher, cu două grădini splendide care au păstrat până astăzi câte puțin din personalitatea și rafinamentul celor două doamne care le-au creat- Catherine de Medici și Diane de Poitiers, cu saloanele sale somptuos decorate, unde dacă închizi ochii, parcă simți atmosfera balurilor de odinioară, Chenonceau este fără îndoială cartea de vizită, emblema desăvârșită a Văii Loarei. 

Mulți zic despre Chenonceau că ar fi cel mai frumos castel de pe Valea Loarei. Nu știu dacă într-adevăr așa este, însă judecând după arhitectura sa cu siguranță cele cinci "picioare" peste râul Cher îl fac unic. Domeniul pe care se ridică astăzi construcția a aparținut începând cu anul 1234 familiei Marques, niște oameni înstăriți ai vremii. Castelul pe care îl vedem astăzi era pe atunci inexistent, singurele edificii fiind o fortăreață medievală pe un mal și o moară de apă pe celălalt, legate printr-un pod mobil. Dificultățile financiare, că vorba aia, nu-i ușor să întreții o astfel de proprietate, îi obligă pe la 1500 și ceva pe descendenții Marques să-l vândă unei alte familii dispuse finaciar, familia Bohier. Doamna Bohier decide să dărâme vechea fortăreață, mai puțin donjonul și să o înlocuiască cu una nouă, rectangulară, renascentistă, prevăzută cu turnuri în colțuri, după moda vremii. După moartea celor doi castelul este confiscat de regele François I, aparent din cauza unor iregularități inteprinse de domnul Bohier. Se spune totuși că exproprierea s-a făcut de fapt din dorința regelui, care vrea cu tot dinadinsul să se folosească de domeniu în scopuri personale. Și abia de aici începe partea ce mai frumoasă a poveștii...


Am vizitat Castelul Chenonceau în mai 2011, într-una dintre vacanțele mele în Franța. Trebuia să văd și eu celebrul castel construit sub formă de pod, cu cinci arcade peste râul Cher, despre care auzisem atâtea. Nu știu dacă este cel mai frumos din regiune, termenul acesta "frumos" fiind foarte subiectiv de altfel, dar știu că mi-a plăcut. Mai jos am sintetizat 5 puncte de vedere personale, 5 lucruri care mi-au plăcut și mi-au rămas în minte după vizitarea acestui loc. Eu cred că locurile sunt frumoase sau nu, doar în mintea noastră. Noi le percepem, noi le etichetăm și tot noi împrăștiem păreri și opinii. Iar părerile noastre țin foarte mult de circumstanțe și felul nostru de a fi, sau de a simți lucrurile. De caracter, de fire, de temperament, astfel încât consider că trebuie să judecăm mai puțin și să înțelegem mai mult. Dar să revenim, iată ce mi-a plăcut mie la Chenonceau:


© BLOGUL LARISEI · THEME BY WATDESIGNEXPRESS