Una dintre plimbările pe care le-am făcut în vacanța de Paște a fost la castelul Chenonceau. Desigur că mai fusesem la Chenonceau, chiar de mai multe ori, am mai povestit și pe blog dacă sunteți curioși, pe vremea când scriam ceva mai mult, vizitam castele în tihnă și făceam poze faine cu Nikonul meu greu, pe care-l purtam agățat de gât peste tot. Vremurile s-au schimbat desigur, scriu mai puțin, vizitez pe repezeală, iar pozele nu mai sunt la fel de faine că sunt făcute în totalitate cu telefonul. În fine, ce doream să vă spun de fapt este că Chenonceau este unul dintre cele mai mari și cunoscute castele de pe Valea Loarei. Și cel mai frumos, după părerea mea. Mereu am considerat că dacă vii pe Valea Loarei și nu ai timp decât pentru un singur castel, atunci Chenonceau trebuie să fie acela. Cu forma să unică în formă de pod peste râul Cher, bogat mobilat și decorat în interior, cu grădinile sale elegante la exterior, Castelul Doamnelor cum mai este numit nu cred că poate fi uitat ușor. Așa că am ales să-l vizităm și împreună cu prietenii noștri. Firește că le-a plăcut, chiar foarte mult.
Nu mai fusesem la Chenonceau de foarte mulți ani, de pe vremea când locuiam în Tours și Chenonceau era mult mai departe. Drumul de la Amboise este foarte scurt, chiar mă întrebam ce mi-a luat atât să mă întorc. Răspunsul îl știam deja, întrebarea era retorică. N-am mai mers pentru că în ultima vreme am privilegiat altfel de ieșiri de când cu cu copiii, mai adaptate și mai interesante pentru ei decât clasicele vizitele la castele. Am mai mers și la castele, desigur, dar parcurile de joacă cu diverse distracții și atracții, mersul duminica la piscină, ieșirile în natură, spectacolele pentru copii, să nu mai vorbim de parcurile cu animale, le atrag mult mai mult pe fete decât castele, unde interiorul este adesea plictisitor, turul desfășurându-se cât se poate de rapid, noroc cu grădinile care mai atrag uneori cu câte ceva spectaculos.
Vizita la Chenonceau a decurs totuși cât se poate de bine. Erika a fost interesată de Chenonceau, mai ales după ce i-am povestit în mașină un pic despre acesta, despre regina Catherine de Medici și favorita Diane de Poitiers, despre cum l-au disputat și cum l-au înfrumusețat amandoua. Am început cu vizita grădinilor, unde știam eu niște colțuri numai bune de contemplat și de făcut poze. Grădina Catherinei e preferata mea, mi se pare superbă, clasică și atât de șic și elegantă, parcă nu ai mai pleca din ea, nici măcar ploaia care începuse nu ne-a gonit. Sezonul acesta tema era un degradeu de culori de la mov la roz, minunat de altfel. Am continuat cu grădina Dianei, care este și ea foarte frumoasă, mai mare și ceva mai modernă.
Apoi am intrat să vizităm interiorul. Se vizitează foarte multe încăperi la Chenonceau pe toate cele trei nivele, plus subsolul unde sunt bucătăriile, în plonii podului peste Cher. Încăperile sunt foarte bogat mobilate și decorate, cum spuneam. Desigur că vizită s-a derulat pe repede înainte, copiii nefiind impresionați nici de tapiteriile flamande, nici de tablourile lui Rubens, pe care nici nu le-am găsit, așa de repede am mers. Bucătăriile au avut succes totuși, la fel și galeria peste Cher, unde ținea baluri somptuase regina Catherine. Adevărul este că nu este greu de imaginat, galeria peste râul Cher este superbă. Fiindcă toată lumea dorea să vadă camera neagră, camera Louisei de Loraine, unde s-a refugiat în întuneric în semn de doliu pentru soțul său, am grăbit pasul. După ce am terminat cu interiorul copiii au cerut la labirint, căci au auzit ei că există unul.
Labirintul este unul natural, din arbuști. Feteleor le-a plăcut atât de tare să alerge prin el, să caute drumuri, intrări și ieșiri, că nu se mai dădeau duse. Abia ce-am reușit să le luăm, cu promisiunea că mai venim, eventual mai căutăm și alte labirinturi, ca să facem o ultimă oprire și la grădina de legume. Nu erau cine știe ce legume în aprilie, dar mi-au plăcut lalelele și mini-grădină de aromatice. Mi-a dat o idee pentru acasă.
Și cam asta a fost vizita la Chenonceau. Am zis că mă întorc curând. Sper să nu o fac ca data trecută, peste vreo șapte ani :).
Articole mai documentate despre Castelul Chenonceau, cu fotografii dichisite, făcute cu aparatul foto, am scris AICI acum câțiva ani.
Buna ziua! Ca si in alte relatari si in acest caz este deosebit modul in care francezii stiu sa ingrijeasca si sa scoata in evidenta tot ce au mai frumos. Ma duce gandul la Castelul Jidvei din Ardeal, pe care l-am vizitat anul trecut, practic, nu conteaza cine administreaza sau detine respectiva locatie, important este sa stii sa valorifici acel loc. O primavara frumoasa!
RăspundețiȘtergereDa, oamenii ăștia pe aici chiar știu să-și pună în valoare obiectivele turistice. E vorba de mentalitate, de educație...
Ștergere