Am sosit la Lille după-amiaza, după patru ore de drum dintre care una dedicată schimbării gărilor la Paris. Drumul a fost lejer, parcă nici n-am știut când am ajuns la destinație. Ne-am luat în primire camera, la hotelul pet-friendly ales special lângă gară, ne-am echipat și am plecat rapid în recunoaștere. Vremea era însorită și destul de călduță pentru un sfârșit de decembrie, așa că am profitat să colindăm străduțele fără un plan anume, să mâncăm o gofră bună și să bem o bere la terasă. Nu mi-a zis prea multe Lille la prima înfățișare, mă simțeam chiar ușor dezamăgită și mă întrebam în gând oare ce o să fac tot timpul pe care aveam să-l petrec în el. Dar se pare că Lille este genul de loc care ți se arată treptat, se lasă văzut pe neașteptate și se ivește de unde te aștepți mai puțin, de nici nu-ți dai seama când te-a prins cu farmecul său neprefăcut, al celei de-a patra metropole a Franței.
